Cum a încercat să fugă din țară Cristina Țopescu

Însă un episod mai puțin cunoscut despre Cristina Țopescu este că aceasta a ajuns în penitenciar în 1989, atunci când a încercat să fugă din țară pentru a ajunge la mama ei, aflată în Germania, și a fost prinsă.

Climatul era potrivnic familiei Țopescu – Cristian Țopescu ajunsese să fie foarte popular printre români, iar acest lucru nu era pe placul Cabinetului 2, care nu dorea elemente populare și imprevizibile, cu spațiu de emisie, în TVR. Atunci Cristinei i-a fost interzis să mai intre în TVR, iar întreaga familie avea probleme. Telefoanele erau ascultate, iar Cristina Țopescu a declarat că nu a dorit să fie membră a Partidului Comunist, ceea ce le-a îngreunat situația.

„Faptul că nu mai puteam pleca la mama mea”, spunea ea la un moment dat, „că nu mai eram un om liber nici din acest punct de vedere, ar mai fi fost cum ar fi fost, dar când mama s-a îmbolnăvit, suspectă fiind de cancer de pancreas, paharul s-a umplut de-a binelea.”

A decis să fugă, și a fost prinsă. „A fost o teribilă ocazie de a cunoaște pe propria piele regimul închisorilor ceaușiste, metodele slugilor lui și lumea extrem de interesantă și complexă, dramatică, pe alocuri, a celor din spatele gratiilor. Mă bucur că am avut această experiență.”, povestea jurnalista.

A petrecut trei luni și cinci zile în patru închisori și a mărturisit că a avut momente de disperare în detenție, dar că a ieșit de acolo mai puternică ca oricând.

Cristina Țopescu a plecat din București în toamna lui 1989 către Herculane, unde o așteptau două călăuze. „Două caractere puternice, doi țigani, care, deși făceau asta pentru bani de ceva timp, aveau valori morale mai clare decât mulți dintre români.”

Au mai stat la Reșița și la Herculane câteva zile, timp în care călăuzele ei erau șantajate de un interlop din zonă care făcea trafic, iar la final au ajuns să fie 31 de oameni care încercau să treacă granița spre Iugoslavia. Așa au plecat pe jos, pe un drum forestier, au mers de-a bușilea la graniță într-o noapte cu lună plină, printre cabluri detectoare care declanșau alarme, și în ultima clipă au auzit focuri de armă.

„Am fost puși pe burtă, cu câini-lupi și puști deasupra noastră și admonestați în dulcele grai moldovienesc (Pi burtă, mă, că trag!”) de câțiva flăcăi neaoși, cărora în scurt timp li s-au alăturat alții, la fel de zeloși și de încântați de captura grasă pe care o făceau. Urât sentiment am avut… Nu de teamă, ci, mai curând de neputință, de necaz și de revolta că Dumnezeu n-a ținut cu noi când mai aveam atât de puțin până la libertate.”, își amintea Cristina Țopescu.

A declarat apoi că a înțeles că a fost mai bine să trăiască Revoluția în România,

Cristina Țopescu în închisoare

Cristina Țopescu își amintea cum grupul de fugari a fost condus la batalionul de la Oravița, cu pușca între omoplați, unde, după momente înfricoșătoare, a ajuns în puțin timp să afle totuși că soldații erau fani ai tatălui ei și că erau tot steliști, că aveau, deci, lucruri în comun.

Cristina Țopescu a petrecut o lună la Reșița, unde a fost persecutată de un căpitan pe nume Smida. Declara, mulți ani mai târziu: „N-am plâns niciodată, la nici o anchetă, nu m-am lamentat, nu m-am rugat de nimeni pentru nimic și mi-am susținut crezul cu o inconștiență care ar putea trece drept curaj. Eu, însă, o fire mai băiețoasă și mai voluntară fiind, nu știu dacă eram atât curajoasă, cât revoltată și pornita împotriva lor, într-atât, încât pentru nimic în lume nu le-aș fi dat nici cea mai mica satisfacție.”

A mers mai târziu în penitenciarul de la Timișoara, unde povestea că și-a făcut multe prietene și a fost protejată de un colonel care îi aducea cărți de citit.

A fost trimisă apoi la Jilava, unde a stat doar câteva zile, și în cele din urmă la Rahova. A fost dusă la proces în zeghe, sub ochii prietenilor ei, însă la Timișoara începuse deja Revoluția, iar procesul a fost doar un simulacru.

Cu ajutorul lui Mircea Lucescu, care intervenise, dar și al unui procuror binevoitor, a ajuns să primească doar trei luni de detenție pentru infracțiunea de tentativă de trecere a frontierei.

„Am ieșit din arest de la Rahova pe 19 decembrie 1989 și două zile mai târziu am ieșit în strada. Știți cum e „să te duci la Revoluție” aproape direct din închisoare? Înălțător!!! Nu e nimic însă senzațional în ce am trăit eu comparativ cu sacrificiile atâtor oameni cu adevărat curajoși. A fost însă o experiență pe care nu-mi pare deloc rău că am avut-o. Dimpotrivă! O experiență care, cu siguranță, a avut un rol capital în traseul meu ulterior. În cel interior, de om”.

Cristina Țopescu a fost găsită decedată în propria locuință din orașul Otopeni pe 12 ianuarie. Poliția, alături de lucrătorii de la ambulanță, a intrat în casă după ce o prietenă a jurnalistei care nu reușise să comunice cu ea de săptămâni a sunat la Poliție.

Poliția a anunțat că tratează episodul drept o moarte suspectă, iar surse din Poliție au declarat că e posibil ca moartea Cristinei Țopescu să fi survenit cu mai multe zile în urmă.

Foto: Facebook

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK