Cea de-a 75-a ediție a Globurilor de Aur va rămâne în istorie și aici nu ne referim doar la decizia celebrităților de a purta ținute negre pe covorul roșu, ci și la discursul lui Oprah (câștigătoare a premiului Cecil B. De Mille), care ne-a făcut pe noi toți să credem că ar putea candida oricând la președinția Statelor Unite.
Deși discursul ei a fost unul puternic și emoționant, au existat și alte momente care au stârnit reacțiile celor prezenți la Globurile de Aur 2018.
Oprah: „În 1964 eram o fetiță mică care stătea pe podeaua de linoleum din casa mamei mele din Milwaukee și mă uitam la Anne Bancroft care prezenta câștigătorul premiului Oscar pentru Cel mai bun actor…ea a deschis plicul și a zis cinci cuvinte care efectiv au făcut istorie: câștigătorul este Sidney Poitier. Pe scenă a urcat cel mai elegant om pe care l-am văzut. Îmi amintesc că avea o cravat albă și, desigur, pielea lui era neagră. Nu am văzut niciodată ca un barbat de culoare să fie celebrat așa. Am încercat de multe, multe ori să explic ce înseamnă un astfel de moment pentru o fetiță, un copil care privește din locuri ieftine, în timp ce mama mea venea obosită de la curățarea caselor altor oameni. Dar tot ce pot cita este ‘amin, amin.
În 1982, Sidney a primit distincția Cecil B. DeMille chiar aici. Nu este un lucru pe care să nu-l sesizez faptul că acum există nişte fetiţe care văd că sunt prima femeie de culoare care primeşte acelaşi premiu. Este o onoare. Este o onoare și este un privilegiu să impart această seara cu toți cei cei care m-au susținut și au făcut posibilă călătoria mea spre această scena. Dennis Swanson, care mi-a dat o șansa pentru ‘AM Chicago. Quincy Jones, care m-a văzut în acel show ș i-a spus lui Steven Spielberg, da, ea este Sofia în ‘Color Purple. Gayle care a reprezentat definiția unui prieten. Stedman, care a fost sprijinul meu. Doar câțiva pe care îi numesc.
Aș vrea să mulțumesc Hollywood Foreign Press Association, pentru ca noi toți știm că presa este sub asediu azi, dar totodată știm că este dedicarea insațiabilă de a arăta adevărul absolut care ne împiedică să întoarcem privirea de la corupție și nedreptate față de tirani și victime și secrete și minciuni. Vreau să spun că apreciez presa mai mult ca niciodată pe măsură ce noi încercăm să navigăm prin aceste perioade complicate, ceea ce mă face să spun asta. Ceea ce știu sigur este că rostirea adevărului este cel mai puternic instrument pe care îl avem.
Și sunt în special mândră și inspirată de toate femeile care s-au simțiti suficient de puternice și de empowered să vorbească și să împărtășească poveștile personale. Fiecare din noi, cei prezenți aici, suntem premiați datorită poveștilor pe care le spunem. Și anul acesta am devenit o poveste. Dar nu este doar o poveste care afecteaza industria divertismentului. Este una care transcede orice cultură, zonă geografică, rasă, religie, politică și loc de muncă. Așa că aș vrea ca în această seară să-mi exprim recunoștința față de toate femeile care au suferit ani de abuz și agresiune, deoarece, ca și mama mea, aveau copii de hrănit, facturi de plătit și vise de îndeplinit. Sunt femeile ale căror nume nu le vom ști niciodată. Sunt casnice și lucrătoare la fermă. Lucrează în fabrici, lucrează în restaurante sau în mediul academic, inginerie, medicină și știință. Ele fac parte din lumea tehnologiei, a politicii și a afacerilor. Sunt sportivele noastre la Jocurile Olimpice și sunt soldații noștri din armată.
Și mai este cineva. Recy Taylor. Un nume pe care îl știu și pe care ar trebui să îl știți și voi. În 1942, Recy Taylor era o tânără soție și mama. Ea venea acasă de la slujba la care a participat în Alabama și a fost răpită de șase bărbați albi înarmați, violate și apoi lăsată la marginea drumului. Au amenințat-o că dacă va spune cuiva ceva, o vor ucide. Povestea ei a fost însă raportată la NAACP (National Association for the Advancement of Colored People), unde o tânără angajată pe nume Rosa Parks a condus cazul. Au căutat justiție. În era lui Jim Crow justiția nu era însă o opțiune. Bărbații care au încercat să o distrugă nu au fost niciodată pedepsiți. Recy Taylor a murit în urmă cu 10 zile, la 98 de ani. Ea a trait, precum noi toți, prea mulți ani într-o cultură distrusă de bărbați brutali și puternici. Pentru prea mult timp, femeile nu au fost auzite dacă îndrăzneau să vorbească în fața puterii deținute de bărbați.
Dar timpul lor s-a scurs. Timpul lor s-a scurs. Timpul lor s-a scurs. Și sper că Recy Taylor a murit știind că adevărul ei, precum și adevărul adevărul atât de multor femei care au fost torturate în acei ani și chiar și acum, va continua. A fost undeva în inima Rosei Parks 11 ani mai târziu, să ia decizia de a sta în acel autobus în Montgomery. Și este aici alături de fiecare femeie care alege să spună ‘Me too. Și alături de fiecare bărbat care alege să asculte. În cariera mea, ceea ce am încercat întotdeauna să fac cel mai bine, fie că a fost vorba de televiziune sau de film, a fost să zic ceva despre felul în care bărbații și femeile se comportă cu adevărat. Să vorbesc despre cum simțim rușinea, cum iubim și cum ne înfuriem, cum eșuăm, ne retragem, perseverăm și cum depășim orice. Și am intervievat și portretizat oameni care au rezistat unora dintre cele mai urâte experiențe pe care viața ți le poate arunca în cale. Însă calitatea pe care cu toții au părut să o aibă este abilitatea de a continua să spere la o dimineața mai luminoasă, chiar și în timpul celor mai întunecate nopți.
O nouă zi se ivește la orizont! Iar când noua zi va începe va fi datorită multor femei magnifice, dintre care multe sunt în sală în această seară, şi a unor bărbaţi destul de fenomenali, care se luptă pentru a deveni liderii care ne duc în timpuri în care nimeni nu mai trebuie să zică ‘Me Too din nou.’
Natalie Portman, înainte de anunța câștigătorul premiului pentru Cel mai bun regizor: „Și aici sunt nominalizații – toți bărbați', cuvintele ei stârnind aplauzele celor prezenți la eveniment.
Nicole Kidman i-a dedicat premiul mamei sale și a amintit de lupta împotriva abuzurilor sexuale de la Hollywood: Mama mea a fost o militantă pentru drepturile femeii în copilărie și, datorită ei, sunt astăzi aici. Reușitele mele sunt reușitele ei.’ Eu cred și sper că putem schimba ceva prin poveștile pe care le spunem și prin modul în care o face. Să păstrăm conversația. Să facem asta!’
Laura Dern: Fie ca faptul că noi putem să-i învățăm pe copiii noștri să vorbească fără teama de răzbunare să devină noua stea a culturii noastre.'
Citește și:
Actrițele au fost însoțite de activiste la Globurile de Aur 2018
Foto: Hepta