EXCLUSIV – Delia: unică, puternică și extrem de nonconformistă în ELLE Februarie

Descoper-o pe Delia, o femeie puternică, o artistă unică și cu o personalitate care iese din tipar. Citește interviul exclusiv pe care aceasta l-a oferit revistei ELLE!

Cred că nu mai trebuie să-ți fac cunoștință cu Delia. Este aceeași persoană plină de viață pe care o știai din trupa N&D de la începutul anilor 2000, însă cu o doză mai mare de umor, nebunie și libertate. Într-o pauză de la soare, apă și nisip, în timp ce în București bătea o ploaie torențială în geamuri, îmi povestește despre cum a început să ia în considerare o carieră de acest gen încă de când era la liceu. Lucrurile s-au petrecut oarecum întâmplător, când colegul ei Nick, din aceeași formație, își căuta solistă: „Eu eram la un liceu de muzică și s-a nimerit să ne potrivim. Apoi au început concertele și succesul ăla nebun. Nu realizam pe vremea aia. Nici acum nu cred că o fac.

Delia rămâne una dintre cele mai nonconformiste artiste de la noi din țară, atât prin muzica ei, cât și prin atitudine, look și stil. „Și în viața de zi cu zi sunt cam la fel, doar că mai dozată. Bineînțeles că pe scenă există o adrenalină, o altfel de energie, mai amplificată. Nu mă prea cenzurez niciodată. De asemenea, nu aspir să fiu mereu în topuri, vine cumva de la sine, atunci când vine. Îmi place spontaneitatea, atât în viața privată, cât și în cea profesională. Mi se pare grea rutina – să faci lucruri numai fiindcă trebuie. În ceea ce privește stilul, cred că artiștii oricum au un simț estetic poate puțin mai dezvoltat. Îmi plac culorile, libertatea. E ca o joacă de-a împodobi bradul de Crăciun și te gândești ce faci anul ăsta. Vine de la sine. Nu cred că mă ghidez după trend-uri neapărat.

Însă călătorește foarte mult, cunoaște mereu culturi noi și i-ar plăcea să ajungă în Mexic și Peru, printre altele. Îmi spune că ea crede în oameni, în bunătatea lor, și susține că „românii stau foarte bine la capitolul factor uman. Sunt calzi, ospitalieri și cu un vibe aparte. Dar am văzut oameni buni peste tot. Atunci când vrei să descoperi o țară, o cultură nouă, e bine să o iei pe rutele mai puțin turistice, să cauți mai adânc, să te aventurezi.

Având în vedere că piesele ei sunt dezinvolte, libertine și pe alocuri cu mesaje nostime, dar și empowering (vezi „Hai rămâi cu bine), am vrut să știu care e părerea ei despre lupta asta tot mai vocală a femeilor de pretutindeni pentru drepturile lor. „Mă bucur foarte tare că generațiile noi sunt tot mai diferite de cea a părinților noștri, de exemplu. Tinerii sunt pozitivi, deschiși la minte și mult mai conștienți de ceea ce se întâmplă. Eu susțin echilibrul într-o societate. Omul e om și ar trebui să conviețuim în egalitate toți. Nu cred că unii sunt mai buni, mai puternici sau mai importanți ca alții. Mi se pare că există echilibrul de la natură, noi nu facem decât să-l contestăm. E vina societății, a oamenilor că au denaturat balanța. Dacă e să ne referim la contextul #MeToo, eu, spre exemplu, fiind o persoană publică, cred că am fost ferită de misoginie directă. Asta nu înseamnă, însă, că nu am văzut în jur sau nu am cunoscut cazuri. Dar oamenii te tratează altfel când cred că ești cineva. E și multă ipocrizie la mijloc, lingușeală. Încearcă să-ți intre în grații, pentru că speră că vor obține ceva. Uite, lucrurile sunt mai adânc înrădăcinate, cu toate tradițiile astea de la sat, cu femeia la oală și bărbatul – capul familiei. Toți am crescut așa, mai mult sau mai puțin. Din păcate, misoginismul în România e o tradiție. Adică înveți de mic ce trebuie să facă femeia și ce trebuie să facă bărbatul, se bazează pe stereotipuri. Și sper că se schimbă asta odată cu noua generație.

Mă uit la Delia și îmi emană o naturalețe, cumva. Tenul ei are o strălucire și un bronz care creează un contrast aparte cu părul blond deschis, devenit specific ei. Îmi vorbește calm și mereu cu zâmbetul pe buze, întinsă pe patul din camera ei de hotel. Am ajuns cu conversația la subiectul tinerelor talente și la ce se întâmplă în această direcție la noi, iar ea îmi mărturisește că „la cât de mică este țara noastră în comparație cu Statele Unite sau cu UK, este foarte bine. Lucrurile se dezvoltă, oamenii evoluează și încep să investească foarte mult în industria muzicală. Sunt convinsă că în următorii ani vom sta și mai bine, pentru că publicul va învăța că trebuie să plătească pentru un show de calitate, că performanța nu este ceva gratuit, care se livrează ca atare, ci trebuie să depui un efort și să respecți artistul respectiv. Observ un potențial grozav la generațiile noi care vin și am încredere. Avem standarde comparabile cu străinătatea. Odată cu accesul ăsta la informație, tinerii se autoeducă, muzical vorbind. Își caută tutoriale, YouTube… au altfel de deschidere, față de generația mea, spre exemplu. Avem și câteva școli de muzică foarte bune, avem artiști care creează educație în acest sens. Există, deci, susținere și îndrumare. Dar eu nu consider că sunt sută la sută produsul școlii de muzică, cu toate că am absolvit un liceu de profil extrem de bun. Mă ajută, însă, baza pe care mi-a dat-o școala și pe care am clădit mai apoi. Am un avantaj, dacă pot spune așa, față de alții care nu au studiat, fiindcă cunosc notele, altfel știu ce să cer instrumentiștilor, îmi dau seama mult mai ușor de niște detalii. În plus, pot să mă numesc compozitor în adevăratul sens al cuvântului, nu doar că știu să scriu niște poezii. Știi? În momentul în care cunoști o partitură muzicală, altfel sună.

Delia a absolvit atât Liceul de Muzică „Dinu Lipatti, cât și cursurile Conservatorului, și e o artistă complexă. Dar arta asta îi vine din suflet, în primul rând, așa cum și ea recunoaște: „Toată inima e adevărul meu – tot ceea ce îmi provoacă plăcere, tot ce iubesc. Fiecare pas este o provocare, fiecare concert, fiecare spectacol. Atâta timp cât faci ceva din pasiune, nu are cum să nu existe emoție. Dar o provocare majoră ar fi dacă aș schimba domeniul. Pentru că în muzică sunt ca la mine acasă. Și e bine aici.

Spre finele discuției îmi zice: „Mi-ar plăcea, totuși, să fiu o figură comună, să nu mă privească nimeni altfel, să mă plimb normal, să nu mă analizeze lumea, așa cum se întâmplă în călătorii, unde nimeni nu știe cine sunt și toți se comportă normal. Nu-mi place când aud oameni șușotind pe la spatele meu sau când își dau coate… sunt un om ca toți oamenii, până la urmă. Să nu înțelegi greșit: nu mă consider o victimă, nu sufăr, dar mi-ar plăcea să fiu un om pierdut printre ceilalți, admite Delia onest și îmi pot imagina că devine obositor la un moment dat să trăiești viața ei.

Însă mi se pare că face față cu brio expunerii publice și rămâne aceeași Delia în continuare, naturală și unică în felul ei. Discutăm și despre planurile ei pentru noul an, printre care se numără concertul din primăvară de la Sala Palatului, Acadelia, un spectacol „plin de zahăr, cum îi spune chiar ea, urmat de un turneu și de albumul la care lucrează. „E un haos total, râde ea. Dar e un haos controlat căci, cu siguranță, nu va înceta să ne surprindă. Asta e Delia: puternică, veselă, cu o doză de nebunie asumată și mereu în căutarea unei noi aventuri.

Fotografii: Dan Beleiu.
Realizatoare: Domnica mărgescu și Cristina Crăciun.
Interviu: Ștefana Macovei.

Machiaj: Alexandru Abagiu/ national make-up artist LancÔme.
Coafură: Sorin Stratulat/ambasador Kérastase.
Asistent foto: Mirela Olariu.
Asistent stilist: Ioana Ieremia.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro