Acest documentar despre Whitney Houston, care a avut premiera anul acesta la Festivalul de Film de la Cannes, conține interviuri, sesiuni de studio mai puțin cunoscute ale artistei și înregistrări video personale, din propria casă, nepublicate până în prezent.
Iată care sunt cele cinci lucruri sfâșietoare pe care le-am aflat urmărind acest documentar despre Whitney Houston, un film pe cât de stylish, pe atât de răvășitor.
1. În copilărie, ar fi fost molestată
Mătușa Bae, o prietenă apropiată a familiei Houston, subliniază în testimonialul său că Whitney a avut o copilărie idilică. Pe parcursul întregului film, Kevin Macdonald oferă indicii care sugerează că Houston nu a avut o adolescență perfectă. Într-un interviu din anul 1990, de exemplu, cântăreața a vorbit răspicat despre abuzul împotriva copiilor, spre surprinderea prezentatorului, care a întrebat-o „De ce ai spune asta, pentru că ai o familie iubitoare?’.
Persoane din anturajul ei au susținut că Whitney îi sfătuia să-și ia copiii cu ei dacă pleacă mai multe zile de acasă, în loc să-i lase în grija altcuiva. După un timp, fratele său, Gary, a explicat de unde provin aceste instincte protective, și anume, din perioada copilăriei, când Houston a fost molestată sexual de verișoara lor, Dee Dee Warwick, când mama lor era în turneu.
2. A fost jignită de comunitatea de culoare
Whitney Houston s-a confruntat cu afirmații jignitoare din partea comunității de culoare, în ceea ce privește tenul său, aparent prea luminos pentru o persoana afro-americană. Houston a încercat să împace identitatea sa afro-americană cu stilul pop care o caracteriza. Documentarul scoate în evidență problemele pe care artista le-a avut, prezentându-l pe reverendul Al Sharpton înălțând pancarde cu „Whitney „Alba’ Houston’ și scene cu aceasta fiind huiduită la gala premiilor Soul Train în 1989.
Afirmații potrivit cărora Houston ar fi abandonat stilul R&B în favoarea unor melodii comerciale adresate publicului larg i-au marcat cariera, inclusiv momentul în care a interpretat imnul național la Super Bowl, în 1991. În ciuda încercărilor de a atribui melodiei niște inflexiuni specifice gospel-ului, a fost criticată pentru prestație de minorități.
3. Houston a fost aproape de faliment
Deși s-a bucurat de unul dintre cel mai bine plătite contracte din istoria muzicii, la mijlocul anilor 2000, cântăreața era aproape de o viață trăită în sărăcie. Agentul ei, Nicole David, o descria ca fiind „un bancomat pentru familia ei’. Aceasta le trimitea în fiecare săptămână o sumă de bani, deși nu prestau servicii în favoarea carierei sale.
Dorința celor dragi de a avea drepturi asupra averii cântăreței este cel mai bine ilustrată de tatăl său, care a intentat un proces împotriva ei în valoare de 100 de milioane de dolari. Când era aproape să ajungă pe drumuri, cântăreața a fost nevoită să se întoarcă în industrie, în 2010, pentru a câștiga niște bani. Turneul de revenire a ajutat-o să se mențină pe linia de plutire, dar a avut consecințe asupra reputației sale: asprimea cu care Houston atinge notele înalte din „I will always love you’ este, probabil, una dintre cele mai devastatoare scene din documentar.
Mai mult, încercările sale eșuate de a renunța la consumul de cocaină pot fi parțial atribuite instabilității financiare – continua să-și epuizeze contul bancar înainte să termine programul de dezintoxicare.
4. Dependența sa de droguri a fost batjocorită de industria de showbiz
În acest documentar despre Whitney Houston există și o compilație de scene de comedie care o ridiculizează pe Whitney și abuzul său de substanțe, devenit public după ce aceasta a apărut transpirată și foarte slabă la un concert-tribut Michael Jackson în 2001. Printre acestea, se află un clip din animația American Dad în care Houston aleargă după o pungă cu droguri în patru membre, ca un animal.
Persoanele intervievate în documentar sunt indignate de faptul că suferința ei a fost luată în râs la televizor, făcând o remarcă dureroasă „Vi se pare amuzant?’. Nu este de mirare că Whitney era dependentă de droguri, având în vedere că familia ei încuraja consumul, oferindu-i marijuana și cocaină la aniversarea de 16 ani.
5. Potrivit acestui documentar despre Whitney Houston, Bobby Brown se simțea amenințat de succesul soției lui
Potrivit cumnatei lui, Pat Houston, Bobby Brown era exact tipul de bărbat de care părinții lui Whitney încercau să o protejeze: un băiat necivilizat, de cartier. Scenele prezentate în documentar arată că Brown se simțea amenințat de succesul lui Houston. Într-o secvență, cei doi înregistrează o piesă în studio, când un angajat i se adresează lui Whitney drept „Domnișoara Houston’, iar acesta îl corectează, subliniind „Doamna Brown’. Gelozia lui privind debutul acesteia în actorie cu rolul din The Bodyguard l-a determinat pe artist să-i impună soției lui să schimbe numele companiei de film din Houston Productions în Brownhouse.
Interviul cu Bobby Brown din documentar îi descrie perfect caracterul, iar Macdonald nu se înlătură de la adresarea unor întrebări incomode. Întrebat despre dependența de droguri a soției lui, Brown a răspuns „Nu vreau să vorbesc despre asta (…) Drogurile nu au nicio legătură cu viața ei’. Această negare vine în contradicție cu recunoașterea publică de către Whitney în ceea ce privește consumul de substanțe.
Citește și:
10 piese ale lui Whitney Houston pe care să le asculți oricând
Text: Denisa Coman
Foto: Arhiva Revistei ELLE