Prietenul meu cel mai bun, cu care azi dezbat absolut orice subiect posibil, este gay. Este un prieten vechi. Acum 15 ani nu vorbeam deschis despre sexualitatea lui, nici eu, nici el.
De altfel, atunci cand ne intalneam intamplator in diverse cluburi cool ale perioadei (stiu, suna ca si cum as vorbi despre o alta epoca!), iar el era in travesti, trebuie sa recunosc ca, in mod stupid, il evitam. Sigur, nu eram confortabila cu asta si, de fapt, analizand situatia, nu aveam nici o explicatie logica pentru ce simteam la vremea respectiva.
Acum, insa, am o explicatie. Mie nu mi-a vorbit nimeni niciodată despre faptul ca e OK sa fii gay. Pentru generatia mea, a fi gay era un subiect tabu. Ca lucrul acesta sa nu se mai repete, am grija ca, pentru copiii mei, acesta sa nu mai fie un subiect tabu. Am grija ca, atunci cand intreaba lucruri, despre orice, de la sexualitatea cuiva la drepturile pe care acestia le au, sa le explic. Am grija sa le spun ca ar trebui sa fim egali indiferent de preferinte, orientari, identitati. Le explic orice, oricum si oricand.