X+funda= cadou perfect

Ce facem? Le luam cadou o excursie la Viena?' „Nu, mai bine in Islanda, ca s-a ieftinit.' „In Islanda e frig, mai bine le luam un proiector si un mixer.' „Eu le dau un plic. Sa-si ia ei ce vor.' „Serios? Daca se simt prost cind primesc plicul?' „Treaba lor! Da ce, in Islanda nu pot sa se simta prost?'

Daca ati fost macar o data la o nunta, ar fi trebuit sa va fi familiarizat cu aceste discutii si ar trebui sa stiti cit este de greu sa iei o decizie in privinta cadourilor. Eu, una, am trecut prin cel putin 123 de aniversari ale prietenilor apropiati (fara sa-i pun la socoteala si pe cei de la gradinita), am amintiri relativ proaspete de la 15 nunti, trei petreceri de divort si sapte botezuri si am fost nevoita de fiecare data sa ma ocup de aceasta problema delicata.

Uneori am avut succes, alteori am provocat dezastre, dar important este ca am acumulat experienta si ca nimeni nu imi poate reprosa ca acum scriu acest articol in necunostinta de cauza. (Intuitia imi spune ca viata mea de pina acum a fost numai un antrenament pentru ceea ce urmeaza: o mare parte dintre cei despre care va ziceam ca si-au serbat ziua de cel putin 123 de ori inca nu s-au casatorit, dar au de gind s-o faca. Asa ca la viitorul numar din ELLE Mariaj voi avea si mai multa experienta si ma voi vaita si mai tare!) Va voi impartasi cite ceva din experientele mele, in speranta ca mirii si miresele viitoare vor intelege mai bine ca nu este deloc usor sa fii invitat la o nunta.

Cioburile aduc noroc

Prima dintre prietenele mele care s-a maritat a proclamat mindra ca la nunta ei cadourile sint optionale. Ecologista convinsa, a spus ca nu are nevoie de obiecte care sa-i paraziteze casa, asa ca nu asteapta cadouri decit de la cei care tin neaparat sa-i daruiasca ceva util si cit mai putin daunator mediului. Proaspatul ei sot a aprobat-o si a sugerat pragmatic ca cei care vin fara cadouri ar putea sa contribuie macar un pic la organizarea nuntii.

Urmarea, destul de previzibila, a fost ca au primit zeci de cadouri absolut inutile si oribile si ca nu au gasit nici macar un voluntar care sa se ofere sa aduca ciorba de potroace de la restaurant pe poiana (in cazul in care va intrebati de unde a aparut aceasta poiana in discutie, va rog sa reciti rindul in care spuneam ca mireasa era ecologista). Spre dimineata, sub influenta sampaniei bio consumate un pic in exces, eu si prietena mea mireasa ne-am hotarit sa facem un top al celor mai oribile cadouri.

Am ris in hohote pentru ca locurile unu, doi si trei au fost cistigate de acelasi serviciu de cafea primit in trei exemplare. Am facut un schimb de priviri complice si am inceput sa spargem una cite una farfurioarele cu vinisoare aurii si cescutele antipatice. Pe masura ce apocalipsa serviciilor de cafea se extindea sub forma de farfurii si cesti sparte pe podea, noi ne imbratisam si ne confirmam reciproc ca cioburile chiar aduc noroc. Asta pina cind din usa cabanei s-a auzit un „Vaaai!'.

Evident, erau rudele bine intentionate care venisera sa se asigure ca un serviciu de cafea intra la categoria cadourilor ecologice, pentru ca aceasta formulare ii pusese rau de tot in incurcatura. Nu stiu ce s-a intimplat mai departe pentru ca am plecat brusc sa ma ocup de ciorba de potroace, dar va pot spune ca prietena mea si sotul ei au o casnicie fericita. Cu rudele cu pricina nu au mai vorbit vreo trei ani si, chiar daca in prezent au reluat relatiile, nu au niciodata curaj sa ii intrebe daca nu vor o cafea.

Calatorii in jurul lumii

In urma cu mai putin de un an am refuzat cu incapatinare sa ma prezint la nunta unui amic cu un plic in geanta. Prietenilor comuni care m-au sfatuit ca plicul este cea mai buna solutie le-am spus ca sa dai bani cadou la nunta este un obicei pierdut prin folclorul românesc sau ca cel putin asa vreau eu sa fie. Am sustinut lungi teorii conform carora sa ma duc pe la bancomat inainte de nunta mi se pare sub orice demnitate si ca echivaleaza cu o lipsa de inspiratie si cu o lipsa acuta de interes real pentru fericirea mirilor.

In plus, sa daruiesc un plic ar fi exclus posibilitatea aplicarii unei funde generoase si eu nu pot fi de acord cu asa ceva. Ma rog, am avut foarte multe teorii, iar prietenii comuni au ridicat din umeri si m-au lasat in pace, ocupati sa se echipeze cu plicuri si sa-si duca costumele la curatat. Eu mi-am vazut de teoriile personale si am cumparat o colectie semi-completa de ghiduri de calatorie Lonely Planet, le-am ambalat frumos si le-am pus o funda imensa. stiam ca amicul meu, mirele, viseaza la o calatorie lunga in jurul lumii, asa ca mi s-a parut un cadou ireprosabil.

E adevarat ca nu stiam exact ce parere va avea mireasa, dar mi-am imaginat ca doi oameni care se casatoresc trebuie sa aiba niste dorinte comune. Se pare ca nu e intotdeauna asa. In timp ce sfisia funda si zimbea politicos si rece, mireasa imi spunea ca este de apreciat ca am fost singura care s-a gindit la un cadou personalizat, dar ca pentru asemenea calatorii este nevoie si de un capital financiar apreciabil pe care spera sa-l aiba cit de curind, multumita prietenilor nostri comuni. Am ramas fara replica, mi-am inghitit pe loc teoriile si am iesit sa iau putin aer.

Sari versus storcator de fructe

Nu va mai dau decit un exemplu scurt. Nu de alta, dar nu vreau sa va descurajez si sa refuzati toate invitatiile la nunta sau, si mai grav, toate cererile in casatorie. si, de altfel, nici nu as mai avea exemple dramatice, pentru ca procentul cadourilor fericite a fost, totusi, mai mare decit cel al cadourilor nefericite. Cind s-a maritat o alta prietena din copilarie am stiut exact ca isi doreste cadou un sari indian.

Discutaseram de atitea zeci de ori despre cum se va imbraca ea in sari dupa ce isi va da jos rochia alba de mireasa, incit mi-a fost imposibil sa ma fac ca ploua si sa ii cumpar o oala minune sau un storcator de citrice. Din nefericire, m-am concentrat atit de mult pe gasirea sari-ului incit am uitat ca ar trebui un cadou comun pentru ea si pentru sotul ei, care imi reproseaza si acum ca sint impotriva relatiei lor, lucru cu totul fals… In plus, ea nu a purtat niciodata sari-ul si nici nu am mai discutat despre asta, pesemne pentru a nu reaprinde banuielile sotului ei.

Putina organizare!

Toate aceste situatii penibile ar fi fost mult mai usor de evitat daca mirele si mireasa ar fi facut un exercitiu de empatie si s-ar fi pus in pielea invitatilor. Nu ar fi existat niciodata trei servicii de cafea identice transformate in cioburi daca prietena mea din copilarie si sotul ei ar fi deschis o lista de casatorie si si-ar fi ales niste obiecte de care sa aiba nevoie cu adevarat si pe care sa le foloseasca toata viata (protejind astfel si mediul inconjurator).

Cu siguranta, din magazine ca Rosenthal, Innova, Innova Kartell, BoConcept, Descamps, MyHouse sau Sarra Blu si-ar fi putut alege tot ce ar fi avut nevoie, evitind un scandal cu rudele. Eu nu m-as fi simtit niciodata ingrozitor pentru ca am facut un cadou inutil cu o funda caraghioasa daca amicul meu si sotia lui ar fi anuntat ca isi doresc sa plece intr-o luna de miere exotica in care nu au nevoie de ghiduri de cala­torie.

Pe site-uri ca www. myweddinggift.ro si www.dar denunta.ro mirii isi pot crea un profil care sa includa o lista de cadouri sau excursii pentru luna de miere la care invitatii pot contribui financiar, evitind astfel dramele in care sint implicate funde. In fine, sa nu dam toata vina pe miri.

Daca sint prea indragostiti pentru a se gindi la aspecte practice, daca organizarea nu este punctul lor forte si o lista de casatorie, fie ea si online, le depaseste imaginatia indragostita, ar trebui sa ne gindim si noi, invitatii, ca pe lume exista vouchere la magazine sau la agentii de turism care sa reduca riscul unor cadouri nefericite. si, in situatii disperate, exista ceva ce se numeste sinceritate si care ar trebui sa ne ajute sa aflam ce isi doresc cei ce urmeaza sa se casatoreasca.

Singura conditie pe care ar trebui sa le-o impunem ar fi sa-si doreas­ca un cadou cu funda.

Despina Badescu
Foto: Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK