Acum citiva ani am citit intr-un numar din ELLE UK un articol despre „jucariile' stylish din sex-shop-urile englezesti. Articolul era ilustrat cu tot felul de obiecte frumoase, cu un design sofisticat: vibratoare impodobite cu cristale Swarovski, catuse imbracate in cea mai pretioasa catifea, lenjerie si masti din matase si dantela de Chantilly, luminari parfumate, esente si chiar un bici care arata atit de bine ca-ti venea sa-l cumperi pe loc si sa-l expui acasa, ca obiect decorativ.
Mi-am propus atunci sa scriu un articol despre sex-shop-urile din Romania (ceea ce am si facut). Asa am intrat eu pentru prima data intr-un magazin de acest fel. De fapt, in mai multe. Am vazut o multime de dildo-uri, vibratoare de diverse forme si culori (cel in forma de ruj ne-a amuzat cel mai mult, in redactie), catuse din materiale ieftine si costume din latex, bice (pe care, daca le-ai cumpara, ai simti nevoia sa le ascunzi in cel mai secret sertar), diverse inele din silicon pentru penis, bile de inspiratie asiatica, uleiuri si creme de masaj cu arome afrodisiace si multa lenjerie de prost gust. Nici urma de obiecte stylish… |nsa atunci, desi am vazut ca aproape toate sex-shop-urile bucurestene – cele mai multe dintre acestea doar niste incaperi minuscule – aveau o sectiune dedicata filmelor pornografice, recunosc ca nici prin cap nu mi-a dat sa arunc mai mult de o privire in directia lor.
O lume plina de… filme proaste
Acum citeva luni, insa, plimbindu-ma prin Bucuresti cu sotul meu importat de peste Ocean, acesta a remarcat densitatea uimitoare de sex-shop-uri raspindite la tot pasul – atit pe bulevardele cele mai largi, cit si pe stradute mai laturalnice. Curios ca tot omul aflat intr-o tara straina, m-a intrebat daca exista atit de multi cumparatori ca sa justifice puzderia de magazine. Sincera sa fiu, n-am remarcat niciodata un trafic intens pe usile vopsite in rosu, asa ca n-am stiut ce sa-i raspund. |nsa am intrat impreuna in citeva magazine care ne-au iesit in cale, ca sa vedem ce se gasea de vinzare. Nimic nu parea sa se fi schimbat fata de acum citiva ani – aceleasi produse, aceeasi apatie generala. De data asta, insa, m-am oprit pentru a studia mai pe indelete selectia de filme pusa la dispozitia cumparatorilor. Copertile DVD-urilor si rezumatele de pe spate nu m-au atras citusi de putin, asa ca am continuat sa caut, in speranta ca voi gasi macar un exemplar din Emmanuelle – probabil cel mai popular film de gen de pe meleagurile noastre (in repertoriul de povesti amuzante ale prietenilor mei despre filmele pe care le vedeam, in vremuri de mult apuse, la video, cea mai comuna este aceea despre cum au dat, copii sau adolescenti fiind, peste caseta cu Emmanuelle pe care parintii lor o pitisera bine printre filme precum Amazing Asia sau Mad Max…).
Dar nu, nici urma de senzuala Emmanuelle sau macar de vreun alt clasic al genului (nu ca as fi fost o cunoscatoare a titlurilor clasice de gen, dar macar de Deep Throat am auzit si eu…). Doar scene de sex in diverse combinatii (doi, trei sau grupuri mai mult sau mai putin numeroase), sado-maso, hardcore, pornografie pentru gay, orgii mono- sau inter-rasiale, felatii la greu, penetrari anale si duble cit cuprinde. Hmm… Putin cam hard pentru gustul meu, m-am gindit. Am ales, totusi, un film care parea, din prezentarea de pe coperta, sa aiba cit de cit si o naratiune. Nu avea. Dupa citeva minute de vizionare, am realizat ca nu aveam nici un chef sa vad acel „film' pina la final. Clisee peste clisee, nici urma de poveste (nici macar un dialog, acolo, cit de cit), ca sa nu mai vorbesc de calitatile „artistice' total inexistente. In loc sa-mi aprinda simturile, scenele vizionate m-au facut sa trec prin stari variind intre ris si o anumita stinjeneala – cred ca exista putine lucruri pe lume care sa ma stinjeneasca mai mult decit cliseele. si sordidul. Iar filmul acela excela in ambele.si totusi, m-am gindit, nu sint fanteziile sexuale tot niste clisee, pina la urma? Ce imi imaginam (sau imi doream), de fapt, sa gasesc intr-un film porno care sa ma atraga? Hmm… N-am putut sa-mi raspund pe loc la aceasta intrebare, asa ca am inceput sa fac o lista cu ceea ce nu-mi place in astfel de filme: costumele caraghioase, lipsa unei constructii narative sau, atunci cind exista, ridicolul acesteia, decorurile ieftine si lipsite de gust si, mai ales, actorii – in special actritele, niste papusi Barbie siliconate in exces, care incep sa scoata sunete intre ridicol si grotesc imediat ce sint atinse de un barbat, de o alta femeie sau chiar de ele insele. Daca barbatii sint capabili sa-si imagineze ca femeile chiar pot sa reactioneze asa in timpul actului sexual, ma indoiesc ca femeile chiar isi cred suratele care performeaza in astfel de scene. Daca le iei in serios, nu-ti ramine decit sa te gindesti ca esti defecta pentru ca nu ai aceeasi reactie… Ca sa nu mai mentionez faptul ca anumite unghiuri sau close-up-uri ofera imagini de-a dreptul sinistre, care-ti taie instantaneu tot cheful de sex. |n fine, una peste alta, a fost un experiment esuat, iar DVD-ul respectiv a ajuns in sacul de gunoi.
Am mai avut o singura incercare de a gasi un alt fel de film intr-un sex-shop din Bucuresti. Am intrat intr-o zi intr-unul dintre magazinele de pe Calea Victoriei, aproape de blocul in care locuiam pina nu demult. O tinara (probabil prietena la fel de tinarului vinzator) statea in fata unui computer. Amindoi pareau oarecum stinjeniti de prezenta noastra acolo. Dupa ce am aruncat o privire la raftul de filme – aceeasi selectie –, am intrebat-o pe fata din incaperea alaturata daca ar putea sa ne recomande un film care i-a placut. Ea s-a grabit sa ma asigure ca nu s-a uitat niciodata la un astfel de film. Hmm… Nu suna prea incurajator. Am realizat destul de repede ca sansele de a gasi un film porno asa cum imi imaginam eu sint cit se poate de reduse. „Se pare ca nu poti gasi aici nici un fel de pornografie pentru femei…', mi-a soptit sotul meu in momentul in care ieseam pe usa. „Pornografie pentru femei?!', am intrebat eu mirata. „Nu stiam ca exista o astfel de categorie!' Cu siguranta ca nu sint singura intrigata de aceasta expresie. Bag mina in foc ca cele mai multe dintre voi ati ridicat deja o sprinceana in semn de intrebare/mirare, citind titlul acestui articol. Asta din mai multe motive. Unul dintre ele este acela ca in România pornografia este inca un subiect tabu. Cite dintre noi ar recunoaste deschis ca exploreaza, macar din cind in cind, acest domeniu sau ca ar fi tentate sa o faca? (Nici macar prietena unui vinzator dintr-un sex-shop n-ar admite asta in ruptul capului, si poate ca intr-adevar nu s-a uitat in viata ei la un astfel de fim… Iar eu, sincer, sper ca mama n-o sa citeasca ELLE luna asta.) In cel mai bun caz, perceptia generala este ca pornografia e un „pacat' degustat mai curind de barbati decit de femei (desigur, nu-i vorba despre barbatii nostri, Doamne fereste, ci despre aia perversi sau disperat de singuri…).