Sunt comportamente în cuplu aparent minore, dar care influențează foarte mult gradul de satisfacție al relației. Ce să faci.
Ai înțeles deja că relația de cuplu înseamnă efort. Uneori îți este ușor, alteori asta presupune să tragi de tine, să acționezi conștient în mod diferit. Dar sunt multe gesturi micuțe care contează foarte mult pentru celălalt. Le poți considera niște depuneri în contul bancar emoțional al relației și să apelați fiecare la acest cont când deveniți furioși și vreți să vă răzbunați sau vă trec prin minte gânduri de despărțire.
Probabil știi deja momentul tensionat de la Oscaruri, când Will Smith a acționat violent dorind ca astfel să îi ia apărarea soției lui. Nu este nici pe departe cea mai bună variantă de a-ți proteja persoana iubită. Ideea de a-i fi alături, a o susține, a o apăra, pusă și în practică fără componentă violentă va crea un cadru de siguranță și încredere. Iar partenerul tău va aprecia atunci când îi vei lua apărarea în fața părinților tăi sau ai lui, în fața prietenilor sau a vecinilor. Sunteți o echipă, iar membrii ei se protejează.
Este destul de greu de dus o relație fuzională, în care partenerul devine epicentrul universului tău. El astfel capătă multiple roluri, care nu sunt ale lui, și acționează ca o imensă presiune. El devine iubit, părinte, prieten, coleg etc. Cu cât tu îți păstrezi relațiile de prietenie, îți hrănești hobby-urile și pasiunile, îți urmezi obiectivele de carieră… cu atât îți construiești o viață care e a ta. Pentru care tu ești responsabilă, inclusiv să îți crești satisfacția, nu această misiune este pusă exclusiv pe umerii lui.
Cu ce te ajută în cuplu să devii un dușman declarat al mamei sau surorii lui, al prietenului său cel mai bun ori a partenerei acestuia? Nu îți plac persoanele respective? Păstrezi o anumită distanță. Nu e necesar să deveniți prieteni la cataramă, să vă sunați și să ieșiți împreună la cafea. Nu creezi contexte tensionate care să erodeze cuplul sau să creioneze conflicte recurente între voi.
Dependența poate fi un turn off, la fel și independența exagerată. Evident, varianta câștigătoare este cea de mijloc în care ești capabilă să rezolvi singură diferite probleme, dar să te simți confortabil să îi ceri ajutorul atunci când crezi că nu te descurci. Va fi validată masculinitatea sa, se va simți inclus, folositor.
… în sens pozitiv și negativ. Nu insiști pe diferite aspecte care știi că îl scot din minți, ești dispusă să îi respecți rugămințile. Fără ca asta să însemne că ești compliantă sau e ca și cum mergi pe coji de ouă. Ci pur și simplu ții cont de nevoile sale. În același timp îi cunoști interesele, pasiunile, îi faci surprize legate de ele, discutați despre teme conexe sau îi oferi suficient spațiu încât să le cultive. În unele pasiuni ale sale chiar te implici, atunci când e confortabil pentru tine și știi că e util relației. De exemplu să alergați sau să faceți sport împreună, să mergeți cu bicicletele, pe munte, la schi etc.
Cu toții avem diferite roluri. Profesionale de tipul coleg, șef, student; familiale respectiv părinte, fiu, verișor, nepot etc. Înțelegi aceste roluri ale sale și responsabilitățile sau asumările care vin o dată cu ele, fără să te simți amenințată, deprivată, fără să intri în competiție.
Foto: PR