Vrei să lucrezi la iubirea de sine ca să ai relații de cuplu mai bune? Ce e de făcut?

Iubirea de sine creează un standard despre cum să fii tratată, te ajută să alegi mai corect și să pleci când nu primești ce ai nevoie.

Iubirea de sine ar putea fi catalogată drept acel egoism bun. Este atunci când te vezi tu pe tine, îți vezi nevoile, ceri, pui limite. Când nu accepți lucruri care contravin principiilor și valorilor tale, când nu capitulezi ca celălalt să fie mulțumit, dar pe tine te macină pe dinăuntru și te simți mai singură ca niciodată. Nu, iubirea de sine nu presupune excluderea partenerului, ci deschiderea spre negociere astfel încât atât nevoile tale cât și ale lui să fie împlinite. Să ajungeți la un consens favorabil amândurora. Iar când te iubești, te apreciezi, te valorizezi, te respecți nu rămâi acolo unde nu ești. Ceri, vorbești despre ce te supără, tragi semnale de alarmă, lupți pentru relația ta, dar și știi să renunți dacă partenerul nu este nicicum receptiv și dispus la efort. Ajungi să îi observi mai ușor și să fii atrasă de partenerii securizanți, să nu mai existe fantasma fluturașilor din stomac, iar liniștea, echilibrul să fie ceva neprețuit.

Supraviețuiești?

Ți-a fost greu, ți-a fost foarte greu. Poate că lipsuri materiale, părinți absenți, ai fost nevoită să te descurci singură de timpuriu. Și ai descoperit ce e necesar să faci ca să supraviețuiești. Poate să muncești foarte mult, să duci la rang de artă a fi responsabilă și organizată, să te adaptezi cu succes ori de câte ori a fost nevoie. Din exterior ești o mașinărie imbatabilă care se descurcă în orice situație, nu contează cât de dificilă e sau ce cost emoțional implică. Și această supraviețuire ți-a împiedicat accesul tocmai la viețuire. Adică a te bucura de viață, de pace, de relaxare, a te ocupa de tine și ce ți-ar aduce toate astea. Dacă ar fi să concepi o listă a grijii de sine, ce ai pune pe ea? Dacă tu ai fi propriul tău proiect, în ce ar consta el?

Fă-ți loc ție în viața ta

Ca să ai timp și spațiu pentru tine, la ce ar fi necesar să renunți? Cum ar fi util și adaptativ pentru tine să îți reorganizezi programul zilnic? Care ar fi acele activități plăcute, care să îți dea energie pozitivă și să te pună în contact cu propria persoană? Le poți executa cu continuitate, indiferent ce piedici sau probleme mai întâlnești de-a lungul vieții? Da? Pune-le în aplicare. Nu? Regândește strategia și unele noi.

Redu intensitatea

Supraviețuitoarea e mereu în alertă, tensionată, agitată. E necesar să umbli la butonul de volum și să nu mai alergi, ci doar să mergi. Redu pasul și fă asta la nivel concret prin exerciții mindfulness de mers conștient. Unde să îți orientezi atenția către ceea ce simți în corp atunci când pășești. Fă zilnic exerciții de respirație, meditează, introdu yoga în viața ta. Antrenamente simple, ușoare, unde să execuți posturile lent. Scopul nu este să îți tonifici corpul, ci să te relaxezi.

Partener sau tată?

Oare de-a lungul timpului ai reușit să te detensionezi și odihnești atunci când erai într-o relație de cuplu cu un partener din tiparul de salvator? Pe care te puteai baza ca pe un părinte, nu doar ca pe un iubit? Voiai să aibă și altcineva grijă (de tine), nu doar tu așa cum te-ai obișnuit o viață? Practic a fi fericită, relaxată se putea realiza numai când erai în tipul acesta de relație? Nu și singură sau cu cineva pe care te poți baza, dar nu se comportă precum un tată? Vrei să ai alături un iubit, un soț sau un părinte/îngrijitor? Luând de la el responsabilitatea fericirii, oare ce poți face tu pentru tine pentru a fi fericită?