Vrei să îți ajuți partenerul dar rezultatul este opus bunelor intenții. Cum îi faci rău și lui și ție

Se poate să încerci să îți ajuți partenerul și de fapt să îl sabotezi suplimentar? Ei bine, da! Ce efecte nedorite poate avea ajutorul tău.

Să îți ajuți partenerul e un semn de grijă, de iubire, de respect. Însă și când vine vorba despre ajutor e necesar un echilibru, altfel obții inversul celor dorite. Să oferi în exces ajutor este epuizant pentru tine și poți aluneca pe panta autosacrificiului în care te lași la o parte deoarece ți se pare că celălalt e constant în nevoie. Ironic, îl menții inconștient în starea de neputință și vă învârtiți într-o buclă aparent fără ieșire.

Îi transmiți mesajul că el nu este în stare

La cea mai mică problemă tu ai sărit să îl ajuți. Se poate ca nici măcar să nu asculți propunerea sa de soluție sau cum se văd lucrurile din perspectiva sa. Rezolvându-i permanent problemele (așa cum cel mai probabil făcea și mama sa din supraprotecție) îi transmiți inconștient mesajul că el nu poate, nu e capabil, nu se descurcă. Ceea ce treptat va înrăutăți lucrurile căci nu va avea încredere în sine, și nu va mai fi înclinat la niciun efort.

Îi neglijezi nevoile emoționale

Fiecare individ are nevoie de autonomie, de autorealizare, iar când ești acolo într-un rol de salvator sau chiar matern, ca o cloșcă ce își protejează puii, bunele tale intenții intră în coliziune directă cu această nevoie de autonomie. În plus, fiind atât de setată pe misiunea ta nu reușești să vezi imaginea de ansamblu. De ce altceva are el nevoie? Crezi că știi tu cu adevărat? Îi permiți să își exploreze el corect universul interior?

Îl plasezi tu într-o poziție vulnerabilă

Oare chiar are nevoie de ajutorul tău? Ți-a cerut el punctual? Sau e un mecanism al tău automat, învățat în propria familie de origine? Dacă sar să te ajut mereu, în felul acesta nu mă părăsești, nu mă critici. Sau în felul acesta obțin control, putere, supremație asupra ta?

Nu îi permiți să evolueze

Putem privi fiecare nereușită ca pe un eșec sau ca pe o experiență de învățare. Ce funcționează și ce nu, ce lecție iau de aici, ce abilități e necesar să dezvolt? Cu alte cuvinte e util ca partenerul să lupte cu proprii demoni sau propriile neputințe, să se confrunte cu situații dificile ce îi permit să crească.

Îi creează resentimente

Una este ca tu să iei o decizie, să acționezi într-un fel și să nu iasă lucrurile cum ți-ai dori, și alta e ca cineva să facă toate astea pentru tine, iar tu să te confrunți cu rezultatul nesatisfăcător. Devine frustrant, enervant, și învață să plaseze responsabilitatea în exterior. De asemenea poate dezvolta resentimente pentru atitudinea ta hiperprotectivă, iar în diverse certuri să îți reproșeze că nu îl lași să fie bărbat sau că vrei tu să deții controlul.

Ratează experiențe

Tot acel proces al învățării menționat anterior este în sine o experiență. În care cunoaște oameni, descoperă locuri, contexte, informații noi. Este deprivat de ele atunci când preiei tu frâiele din dorința de a nu-i fi greu.