Unul dintre cele mai dificile momente pe care le-am trait vreodata a avut loc in sala de asteptare a cabinetului unui medic care se ocupa de fertilizari si inseminari artificiale. Ajunsesem acolo impreuna cu una dintre cele mai bune prietene ale mele. Era o zi de inceput de primavara si soarele se revarsa ca o promisiune peste straduta pe care se afla vila in care medicul cu pricina isi avea cabinetul. Iar inauntru, in spatiul relativ restrans, o multime de femei, sa tot fi fost spre douazeci, isi asteptau randul sa fie examinate, sa le fie confirmate sarcinile, sa li se spuna ca totul merge bine. Nu era o coada obisnuita, cum vezi in fiecare spital, ci una plina de emotii care oscilau de la speranta la disperare. Femeile acelea sperau din tot sufletul, asteptau cu nerabdare si se certau pe putinele locuri pe scaune, incercand sa isi protejeze sarcinile incipiente stand jos, pe pernite aduse in geanta, restrangandu-si miscarile doar la cele absolut necesare. Nu am cum sa inteleg ce simteau, cu cata induiosare se agatau de embrionii care incepusera sa prinda viata in ele.
Dar stiu cum aratau si mai stiu cum, dupa ce am intrat cu prietena mea in cabinet, cand i-a venit randul, asteptam si eu cu aceeasi ardoare sa o vad examinata, sa stiu ca cea de-a cincea fertilizare la care se supusese mergea bine. Aflase de curand ca sarcina ei a prins, iar cand medicul a inceput sa isi plimbe instrumentele peste abdomenul ei inca plat, ma uitam la ecranul pe care avea sa apara mica fiinta dinlauntrul ei ca la un miracol. Insa bataile inimii nu s-au auzit in ziua aceea si nimic nu parea sa dea un semn de viata de acolo. Mi-a luat cateva secunde sa inteleg ce se intamplase. M-am uitat apoi la fata medicului, pe care se citea clar ceea ce intelesesem deja. Numai prietena mea statea, nedumerita, asteptand sa i se spuna ca nu este asa. Dar asa era. Sarcina ei se oprise. Astea au fost si cuvintele pe care le-a rostit doctorul, ca venite de nu stiu unde, dintr-o lume in care esti neputincios si in care nu conteaza cat de mult iti doresti ceva. Nu stiu cum am condus-o spre casa in ziua aceea, nu stiu ce i-am spus. Imi dau seama acum ca orice i-as fi spus ar fi fost inutil, prea mult, prea putin, degeaba.
Dar ziua a trecut. Mult timp mai tarziu, prietena mea a decis ca totusi nu va arunca la o parte anii in care nu a reusit sa aiba un copil si a hotarat ca isi va acorda inca o sansa, de data aceasta una mai realista si mai posibila: adoptia. Nici asta nu a fost o hotarare usoara. Ca pentru multe alte femei aflate in situatia ei, adoptia este o ultima solutie care vine la pachet cu recunoasterea unui esec cat se poate de personal. Iar infertilitatea este, pana la urma, motivul principal pentru care cuplurile sau persoanele singure din Romania decid sa adopte.
Ce trebuie sa faci
Pana la un punct, toate adoptiile care se incuviinteaza in Romania, dincolo de motivatiile din spatele lor, au acelasi parcurs, foarte birocratic si impersonal. Ramona Popa, consilier in cadrul Oficiului Roman pentru Adoptii (ORA), mi-a explicat cursul procedurii: „Odata ce familia se decide ca vrea sa adopte un copil trebuie sa mearga la directia de unde domiciliaza, din sectorul sau judetul respectiv. Merg acolo, fac o cerere cum ca vor sa fie evaluati pentru obtinerea atestatului de familie apta sa adopte. Si, odata cu aceasta cerere, trebuie sa depuna o multime de acte la dosar, cum ar fi caziere, adeverinte medicale, dovada ca au un venit, dovada ca au un spatiu de locuit, recomandari de la ultimul loc de munca. Odata ce au depus dosarul, in maximum 120 de zile trebuie sa li se elibereze sau nu atestatul, si trec printr-o evaluare sociala si psihologica si cursuri de pregatire’.
Obtinerea atestatului vine ca o usurare pentru cei mai multi dintre viitorii parinti, dar angajatii ORA spun ca de-abia atunci incepe partea cea mai grea. „Trebuie sa astepte sa intre pe listele copiilor adoptabili. Ce inseamna asta? Pentru fiecare copil care devine adoptabil, adica are o sentinta emisa de instanta in acest sens, se emite de la noi o lista cu cele mai potrivite zece familii la nivel national. Prioritate pe lista au familiile din apropiere, pentru ca, pe cat este posibil, copilul trebuie sa aiba o continuitate, inclusiv in mediul in care s-a nascut si a locuit. Dar ierarhizarea familiilor se face si in functie de vechimea atestatului, pentru ca ne-am dorit sa le acordam tuturor un acces oarecum egal.’
Familiile care ajung sa fie potrivite cu un anumit copil sunt alese in functie de compatibilitatea cu respectivul copil, iar aici intervine o chestiune pe care cei mai multi dintre parinti, dar si lucratorii din Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, o gasesc problematica. Conform noii legi a adoptiilor, intrata in vigoare in urma cu un an, un soft stabileste compatibilitatea la nivel general intre familii si copii. Soft-ul respectiv, spun cei de la ORA, calculeaza potrivirea dupa o serie de factori specifici, cum ar fi varsta, sexul, starea de sanatate a copilului, daca are frati institutionalizati sau nu. Dar aceasta este numai o initiere a potrivirii, spun ei, caci Directiile sunt cele care aleg cele mai compatibile dintre familii, lucratorii de acolo cunoscand mai bine ambele parti. Daca o familie trece, deci, de aceasta potrivire preliminara, urmeaza una mult mai practica.
Ramona Popa spune ca, dupa asta, „este instiintata familia, vine la directie, i se prezinta dosarul si, in cazul in care agreeaza, merge mai departe sa cunoasca copilul. Aceasta este potrivirea practica. Urmeaza cateva vizite si, daca lucrurile merg bine, copilul este mutat la familie pentru 90 de zile in incredintare in vederea adoptiei. Acest lucru il face instanta. Sunt monitorizate relatiile din doua in doua saptamani, si apoi familia merge din nou la instanta si se incuviinteaza adoptia. Urmeaza doi ani de monitorizare post-adoptie si asta este’. In teorie, asa e. Cam acesta este parcursul pe care ar trebui sa il aiba orice adoptie si care acum dureaza, in medie, un an si patru luni. Numai ca lucrurile nu se intampla si in realitate asa cum au fost planuite pe hartie, si asta din multe si nefericite cauze.