Vreau sa fiu model – scurta incursiune in modeling

VEZI FOTO

POZA 1 / 5

In culisele unei sedinte foto

„Vezi, e ceva cu ochii, cred ca trebuie sa refacem machiajul', spune Domnica, stilistul Elle, in timp ce priveste cu atentie monitorul pe care apar fotografiile, in momentul imediat urmator declansarii aparatului. In jurul monitorului s-a strins toata echipa: Domnica Margescu, Alexandru Abagiu (make-up artistul), Sorin Stratulat (hairstylistul), Marius Baragan (fotograful) si asistenta sa. Laura Gorun, modelul nostru pentru editorialul din martie, vine pe tocurile ei inalte, isi priveste propria imagine din monitor si ne asigura ca ea e deschisa sugestiilor. „Eu sint modelul, voi imi spuneti ce vreti sa fac.'

Haina bej Louis Vuitton ii este prinsa la spate cu doua cirlige, pentru a sta mai cambrata, pantofii ii sint cu un numar mai mari, iar pe sub parul lung, de culoarea nisipului, Sorin i-a prins doua mese pentru mai mult volum. „Prea mult negru micsoreaza ochii', explica Alexandru si incepe din nou migaloasa operatiune de machiaj, care va avea ca rezultat niste ochi mai mari si o privire mai luminoasa. E aproape miezul zilei si pregatirile pentru sedinta foto au inceput inca de la 9 dimineata. Laura arata insa de parca ar fi dormit douasprezece ore si tocmai ar fi venit din vacanta: foarte fresh.

In timp ce i se refac machiajul si parul, apucam sa stam de vorba. Gesticuleaza mult si cu energie, izbucnind din cind in cind in ris. Laura este din Craiova si are 25 de ani „in viata reala', marturiseste zim­bind cu subintelesuri, iar in „lu­mea modei' ceva mai putin. Lucreaza de aproape zece ani si a adunat un book si colaborari impresionante. Cariera ei a inceput odata cu concursul de Miss Boboc din liceu, la care a fost remarcata de cineva de la One Models, apoi a cistigat concursul Super Model of the World Ford România in 1999, re­prezentind tara noastra la finala mondiala.

De atunci, a calatorit peste tot in lume, inclusiv in Australia, cu toate ca, la inceput, o plecare peste hotare era o adevarata aventura, iar vizele pentru spatiul Schengen se obtineau greu. Laura isi aminteste rizind cum a ajuns prima oara la Paris, la 17 ani: „Nu prea ma interesa moda si nu stiam cum sa ma imbrac. Prima data cind am ajuns intr-un aeroport, habar n-aveam cum sa folosesc chiuveta'. Apoi s-a trezit la Amsterdam, trebuind sa aiba grija de o alta fata, din Moldova, care nu vorbea o boaba engleza. Pina la urma, s-a descurcat… Laura e de parere ca, in meseria asta, lucrurile tin foarte mult de noroc: sa te afli la momentul potrivit in locul potrivit; cu alte cuvinte, chipul tau sa-i „spuna ceva' unui fotograf sau director de casting. E de ajuns sa se petreaca un astfel de click si lucrurile se inlantuie apoi de la sine. Am intrebat-o la ce se gindeste in timpul prezentarilor, cind defileaza pe podium sub bliturile fotografilor. „Nu am in minte decit cum sa ajung mai repede la urmatorul show, prin traficul infernal care ma asteapta afara, intr-un oras cum e Parisul.' La capitolul neajunsuri, poate mentiona o sedinta foto in bikini la -5 grade si faptul ca nu are voie nici macar sa-si penseze sprincenele singura…

Machiajul ochilor a fost refacut. Domnica se declara multumita, Laura incepe sa pozeze, Baragan trage cadru dupa cadru, iar eu ma duc la bucatarie dupa un sendvici, pentru ca e trecut deja de prinz. De o saptamina, de cind ma tot intilnesc cu modele pentru acest reportaj, ma gindesc serios sa ma apuc de o cura de slabire, model dur, ca in liceu, dar nu reusesc niciodata sa o incep…

Modeling-ul si cifrele

Povestile despre recrutarea modelelor sint multe. Fiecare agentie are „stilul' ei: organizeaza concursuri, caravane sau cursuri de modeling, se implica in organizarea de festivaluri de moda, au scouteri care umbla prin oras si „ochesc' fete frumoase si, bineinteles, se primesc nenumarate inscrieri pe site, care sint apoi selectate. Desigur, in procesul de selectie, pe linga standarde, intervine ceea ce numim „fler'. Exista anumite trend-uri care sint stabilite de directorii de casting ai agentiilor internationale, marii designeri si fotografi; in prezent, valul fetelor cu un look cit mai bizar si usor androgin e cam pe duca. Poate si sub influenta campaniilor impotriva anorexiei (in defileele sezonului toamna-iarna 2007-2008 de la Madrid au fost excluse mo­delele care aveau indicele de masa corporala sub 18), se poarta din nou „normalitatea', un fel de reintoarcere la frumusetea clasica.

Cu toate astea, exista asa-numitele modele universale care nu se demo­deaza niciodata (vezi nemuritoarele Stephanie, Cindy, Claudia & Co), la fel cum exista modele care se specializeaza in anumite piete; de exemplu, pentru piata asiatica, unde se fac cataloage pe banda rulanta, fetele nu trebuie sa fie exagerat de inalte si nici cu un look prea atipic. Ritmul de lucru acolo este infernal, isi aminteste Denisa Nastea (manager la Mandarina Models si fost model): mai mult de douasprezece ore de munca zilnic, in timpul carora se schimba zeci de tinute, machiaje, coafuri. Denisa umbla acum mai mult nemachiata si povesteste ca, ani de zile dupa ce s-a lasat de meserie, nu prea mai avea chef sa intre la un coafor.

Daca va intrebati cit de greu este pentru una din asa-numitele „new faces' sa patrunda in lumea high fashion, Liviu Ionescu (fondatorul celei mai vechi agentii de modele din tara, Models Romanian Agency) are o formula matematica destul de exacta. Din cele de 50 de fete „necesare' pentru o prezentare, 25 sint top-modele deja confirmate, 10-15 sint fete care au mai participat cu un sezon in urma si ale caror nume stau sub semnul intrebarii, iar restul de 10 sint locuri pentru care concureaza sute de „new faces'. Pentru ca vorbim despre cifre, tot de la Liviu Ionescu am aflat ca o agentie de mo­dele retine intre 30 de procente (in România) si 40 (in strainatate) din veniturile brute ale modelului, sub forma de comision.

Toate cheltuielile pe care agentia le suporta la inceput cu un model (care sint, de obicei, in jur de cel putin 3.000 de euro) sint recuperate apoi, cind „fata' incepe sa cistige bani din contracte. Uneori, e nevoie de un mic retus; pentru a impulsiona o cariera care stagneaza, e suficient, de exemplu… sa-ti pui sini.
 

Ana vine de la Chisinau

„La Chisinau, cum sa fie? Nu e nimic, e liniste', povesteste Ana, aranjindu-si o suvita rebela. Sintem in studioul lui Iulian, tinarul nostru fotograf, de afara se aude zgomotul strazii si Ana isi gaseste uneori greu cuvintele in româneste.

„Incearca o privire mai ironica', ii cere Iulian, dar Ana il priveste usor nedumerita. Nu pare sa inteleaga prea bine sensul. Are 18 ani si este din Chisinau. In prezent are contract cu Mandarina Models si lucreaza „in domeniu' cam de patru ani. A fost descoperita la un casting la o scoala de modele din Chisinau, la care venise „domnul Catalin Botezatu' sa aleaga citeva fete pentru o prezentare. Dupa cum va imaginati, Ana Bânzari a fost printre cele alese, si doi ani mai tirziu a inceput drumurile la Bucuresti.

A fost greu pentru ca era inca minora, drumul cu maxi-taxi-ul dureaza cam 8 ore, plus orele pierdute cu alergatura pentru viza de intrare in România. „Mama ma trimitea cu procura la sofer', isi aminteste Ana, rizind. Pe chipul ei se citeste amestecul de trasaturi ruso-român, care le face pe fetele din Repu­bli­ca Moldova destul de cautate in lumea modeling-ului. Tocmai a obtinut viza pentru Italia, unde va pleca peste citeva zile. E prima ei iesire in Europa ca model, dar nu este foarte emotionata, pentru ca job-ul asta nu e o chestiune de viata si de moarte, ci doar „un job de tinerete'. Dupa ce va termina colegiul, unde uneori profesorii strimba din nas in fata absentelor, Ana o sa mearga la „academie', specializarea Turism. Pina una-alta, prefera sa faca editoriale de moda decit prezentari, pentru ca „show-urile trec, fo­to­grafiile ramin'. Iar Chisinaul nu e deloc asa periculos precum s-a zvonit pe aici…

Istorii, probleme, gelozii

In biroul sau din strada Sfintilor, invirtindu-se intr-un scaun de piele, Liviu Ionescu isi aminteste despre inceputurile modeling-ului in România, care ii stirnesc astazi zimbete. A fost manechin in anii 80, in timpurile „atotputernicei Zina', facind parte din aceeasi generatie cu Catalin Botezatu si Janine. S-a stabilit citiva ani in Franta, apoi s-a intors si, in furtunosii ani 90, a inceput afa­cerea, intr-o perioada de pionierat pentru industria modei, cind singura revista era Pretul succesului, iar moda era nu o profesie sau un business, ci o forma de entertainment. Lucrurile s-au mai schimbat odata cu anii 2000, cind a aparut concurenta serioasa (agentiile straine au inceput sa-si deschida birouri la noi), o legislatie in domeniu (care stabileste cadrul legal pentru activitatea de impresariat artistic) si „s-au deschis pietele', odata cu renun­tarea la vizele pentru Europa. Secretul unui bun manager? „Sa poti impune modele si sa crezi in ele.'

Se pare ca motivele care le impiedica pe „fetele noastre' sa zboare pe culmile succesului in modeling sint, in aceasta ordine, familia, scoala si… iubitii. Dupa spusele lui Liviu, româncele nu sint inca pregatite pentru concesii: vor sa fie top-modele, cu 10 pe linie la scoala si un iubit fericit acasa. Liviu isi aminteste citi parinti a trebuit sa convinga ca fiicele lor sint „pe miini bune', citi profesori le-au facut probleme fetelor din cauza absentelor si citi barbati gelosi au insistat sa stea in spatele fotografului, in timp ce prietenele lor pozau pentru un editorial. In plus, dupa numai o saptamina de stat la Paris, telefoanele fetelor incep sa sune: „pisi' si „iubi' le vor acasa degraba, si a­tunci incep problemele…

Sofia pleaca la New York

Apartamentul agentiei MRA, in care stau „fetele' atunci cind au job-uri sau sint in tranzit prin Bucuresti, se afla intr-un bloc vechi din zona Piata Rosetti. Inauntru este o atmosfera de tabara: paturi suprapuse, anunturi in care fetele sint rugate sa nu fumeze decit in bucatarie si sa mentina curatenia in baie.

Sint in bucataria apartamentului cu Sofia Bartos si rasfoim impreuna book-ul ei. Aproape ca nu o recunosc in poze: in fata mea sta o fata (evident, foarte slaba), cu trasaturi delicate si ochi copilarosi, imbra­cata cu niste blugi slim si un pulover simplu, albastru deschis, in timp ce pozele infa­ti­seaza o femme fatale cu ochi bine incercuiti cu dermatograf si atitudini pro­vo­catoare. Sofia are acum 21 de ani si lucrea­za ca model de doar doi ani.
Incepe prin a-mi povesti despre cei trei frati mai mari care nu au lasat-o sa se inscrie nici macar la Miss Boboc, pe cind era eleva la liceul „Unirea din Focsani, orasul natal. A fost descoperita intimplator, in metrou, de catre un alt model care i-a intuit potentialul si i-a cerut numarul de telefon, apoi a intrat „pe mina lui Liviu', a facut niste teste foto („polaroide') si dupa nici doua saptamini de la semnarea contractului, se afla pe strazile Parisului, cu o lista de casting-uri (uneori si 15 pe zi) si o harta a orasului in mina. „Am avut si doua-trei momente nasoale, cind imi stergeam lacrimile pe sub ochelari in metrou, dar au trecut', ride Sofia si isi aprinde inca o tigara.

Primul ei show a fost pentru Armani, iar designerul a tinut-o de mina inainte sa iasa pe podium. Nu se intimpla prea des ca designerii sa se implice atit de mult in organizarea show-urilor, de cele mai multe ori, desi se face o repetitie, modelele se pregatesc „mai mult sufleteste'. Despre Vivienne West­wood isi aminteste ca era „o tipa imbracata ca o nebuna, care tipa mult in culise'. si-a linistit parintii, si mai ales fratii, usor speriati de perspectiva ca fetita lor sa calatoreasca atit de mult printre straini, explicindu-le ca nu i se poate intimpla nimic prea rau, deoarece cei mai multi barbati care lucreaza in industria modei sint gay.

De facultatea cu profil economic s-a lasat dupa ce secretara i-a sugerat sa duca „o atentie' profesorilor ca sa-i motiveze absentele, dar are de gind sa se apuce in curind de Comunicare. In rest, Sofia este optimista: „Pe la 23-24 de ani trebuie sa te cam retragi din meseria asta, ca te injura alea mici de 13-14 ani care vin din urma'. Pina atunci, mai are ceva vreme. Deocamdata isi incearca norocul la New York, locul unde „se da startul oricarui sezon'.

In loc de incheiere

Fetele cu care am vorbit m-au asigurat ca ele nu fac nimic special pentru a fi „asa de slabe'. Poate ca doar se abtin de la dulciuri… si cam atit. Dupa spusele lor, cliseul cu „maturizarea' este cit se poate de adevarat: calatoriile si experientele noi pe care le au de la o virsta frageda le dau mai multa incredere in ele. „Inainte nu ma duceam nici la supermarket fara rimel, eram complexata de inaltime si credeam ca am urechi de elf', isi aminteste Sofia. „Dupa doi ani de modeling, capeti incredere, nu-ti mai pasa ce zice Gigel despre tine!'

Denisa isi aduce aminte ca la prima plecare din tara, la 14 ani, s-a trintit pe valiza in mijlocul aeroportului si a inceput sa plinga. I se parea ca n-o sa fie in stare niciodata sa se descurce. Laura ride cind isi aminteste de pantalonii din lycra, cumparati de la Craiova, cu care cutreiera nonsalanta capitala modei la inceputurile carierei sale. si daca va intrebati ce se intimpla cu fetele atunci cind nu mai pot sa minta in privinta virstei si locul le este luat de „noul val', a carui medie de virsta incepe de la 14 ani, istoria a dovedit ca o femeie frumoasa se descurca intotdeauna.

Adina Rosetti
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK