Mi se pare atat de tamp ce traim, de nu va pot povesti… Cum se poate ca, intr-o lume in care avem scandalul Hexi Pharma, #colectiv, coruptie care ineaca sperante si oportunitati, cu alte zeci, SUTE (din pacate) de teme sociale, griji, provocari sau intamplari revoltatoare pentru o civilizatie de 2016, sa facem acest tam-tam infinit, inutil, desuet si atat de periculos, pentru ca oameni se indragostesc de oameni? Pentru ca barbati aleg sa aiba parteneriate de viata bazate pe iubire cu barbati? Pentru ca femei decid sa construiasca familii si un viitor alaturi de femei? Daca tot spunem ca mileniul trei e despre LOVE, toleranta, libertate, cum e posibila o astfel de atitudine? Cum de exista o asemenea complicitate a retrogradului si a dezumanizarii?
Cum se poate ca, dupa ce universitati, somitati, influenceri, spirite luminate studiaza si certifica adevarul absolut ca un copil, ca sa se dezvolte firesc si sanatos, are nevoie, in primul rand, de securitate emotionala si de dragoste, noi sa ne asumam cu enorma cruzime opinia ca e mai bine sa traiasca intr-un orfelinat decat sa aiba doua mame sau doi tati?
De ce n-am iesit in strada, de ce n-am strans trei milioane de semnaturi cand legea penala din Romania a fost modificata acum cativa ani si au fost lasati liberi criminali care au omorat copii? Atunci unde erau Coalitia binelui, grija pentru cei slabi, increderea in umanitate?
Sunt intrebata mereu de ce sustin atat de virulent cauza comunitatii LGBT. Raspunsul este simplu: nu sustin nici o cauza, asta nu e o cauza, este Firescul. Normalul, libertatea de fi tu insuti/insati.
Este nefiresc si anormal sa condamni, sa ostracizezi, sa arunci spre margini si sa discriminezi pe cineva care e exact ca noi, asadar are aceleasi drepturi la iubire, la afectiune, la exprimare, nu?
Stiu ce inseamna sa fii diferit. Ii admir pe cei care au curajul sa fie ei insisi si stiu ca frumusetea, noutatea, inovatia au cele mai diverse forme; iar umanitatea isi are sublimul tocmai in aceste diferente.
Stiu ca astazi lumea se schimba, se exprima liber, nu mai are mize sa se ascunda dupa zidurile ignorantei si canoanelor prea stramte pentru mintile si sufletele noastre.
Si mai stiu sigur ca, indiferent cat de multa ura ar exista, cati detractori si spirite prinse in puscaria prejudecatilor ar privi spre noi, vom deveni cu totii mai liberi sa ne exprimam iubirea si increderea in forta dragostei. Pentru ca cei ca mine, cei care cred in drepturi egale, in forta diferentei, in bun, frumos, uman, vom deveni tot mai multi. Si vom vorbi tot mai tare.