Viorica Dăncilă: „pentru că sunt femeie” sau cum să joci prost cartea feminismului într-un partid de misogini

Viorica Dăncilă este prima femeie care ajunge în turul al doilea al alegerilor prezidențiale în România – o premieră care nu e discutabilă. Cum alege să joace cartea feminismului e cu totul altă poveste.

Editorial de Ioana Ulmeanu

În zilele care au trecut de la accederea fostului premier Viorica Dăncilă în postura de candidată în turul al doilea al alegerilor prezidențiale, s-au spus multe vorbe grele despre lipsa calităților ei. E cinstit să spunem chiar că Viorica Dăncilă a fost atacată cu înverșunare. Pe alocuri întemeiat (când a fost vorba despre poziționarea partidului ei față de legile justiției, sau despre represiunea violentă a manifestației din 10 august anul trecut, sau despre rolul pe care l-a jucat în partidul condus de Liviu Dragnea etc. etc.). Însă, în multe alte cazuri, atacurile au venit din simplă furie sau, mai rău, misoginie.

Chiar atacurile acestea, în care abundă apelative care nu fac cinste mai ales celor care le rostesc, precum „tuta” sau „proasta”, au devenit muniție pentru candidata Viorica Dăncilă. Și, în acest context, „pentru că sunt femeie” a devenit un fel de mantră repetată ori de câte ori Dăncilă aude un lucru care nu-i convine.

S-a întâmplat în conferința de presă în care candidatei i-a fost pus la îndoială nivelul intelectual: „Doamna Dăncilă, foarte mulți, și contracandidatul dumneavoastră și colegi de-ai dumneavoastră de partid, fac referire la nivelul dumneavoastră intelectual. Care este propria dumneavoatră evaluare despre dumneavoastră, din punct de vedere intelectual?”
Răspunsul a fost pe măsura întrebării. „Tocmai de aceea, aș vrea să se vadă adevărata valoare la această dezbatere. Pentru că au foarte mulți care au venit în spațiul public și au șters pe jos. Mă uitam astăzi la câte greșeli… Vă rog frumos, luați discursul domnului Iohannis și vedeți câte greșeli a făcut. Nu am văzut pe nimeni care să-l taxeze. De ce? Pentru că sunt femeie? Sau… că sunt prima femeie care cand… contracandidat… prima femeie care a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale? Vă rog mult, uitați-vă pe ceea ce a spus domnul Iohannis astăzi și o să găsiți o grămadă de greșeli. Atunci, evaluarea o facem în funcție de aceste greșeli? Haideți să mergem la această dezbatere și să vedem care este capacitatea fiecăruia dintre noi și atunci toți românii pot să-și facă o imagine despre cei doi candidați”.

Victimizarea de tipul „pentru că sunt femeie” s-a manifestat și cu alte ocazii. Practic, cu orice ocazie, dar nu are sens să ne lungim cu exemple. „Nu am văzut pe nimeni care să îl critice. Mă critică pe mine de ce? Pentru că sunt femeie? Vorbesc și înțeleg limba engleză, dar nu vorbesc foarte bine din teama de a nu face greșeli”, a spus ea după conferința de presă susținută de președintele în exercițiu Klaus Iohannis.

Și asta pentru că Dăncilă joacă azi cartea feminismului – o alegere care ar putea fi inspirată (pentru că multe dintre atacurile la adresa ei sunt motivate, măcar parțial, și de misoginie). Dar o joacă prost. În tot timpul în care Dăncilă suferă „pentru că sunt femeie”, tot ea alege să nu vadă că și altele sunt femei și să ignore derapajele misogine ale propriilor colegi.

Căci, da, e drept că PSD este partidul din România care, cum-necum, a creat circumstanțele în care o femeie să ajungă în turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Că a pus mai multe femei în ministere decât alte partide și că, măcar verbal, a susținut egalitatea de șanse. Dar PSD e, totodată, campion în ce privește atacurile misogine scuipate de la cel mai înalt nivel. Cei dintre noi care au uitat de episoadele care i-au avut drept eroi pe un Șerban Nicolae sau un Bacalbașa, există mereu material proaspăt livrat direct din curtea PSD.

Chiar săptămâna aceasta, viceprimarul Bucureștiului, Aurelian Bădulescu, celebru pentru agresiuni verbale la adresa oricui, nu și-a dezmințit reputația atunci când i-a spus unei consiliere USR, în ședința Consiliului General, că îi e scârbă să o audă. „Doamna Ciceală, mi-e scârbă să te aud vorbind. Te rog eu frumos, lasă-mă în pace. Vezi-ţi de treaba dumitale, că eşti femeie cu burta la gură. Du-te şi pregăteşte-te de naşterea copilului, nu mai vorbi tâmpenii”.

Liviu Pop, un alt reprezentant PSD slobod la gură, pe care istoria și-l va aminti, sper, pentru celebrul genunche, a atacat-o pe Cristina Trăilă, deputată PNL. „După ce sunteţi divorţată, sunteţi şi nevorbită”, i-a spus Liviu Pop.

Și asta ca să nu uităm de unul dintre personajele cele mai dragi Vioricăi Dăncilă, fostul ministru al finanțelor Eugen Teodorovici, și el un bully cu toată lumea, dar mai ales (și mai recent) cu o jurnalistă, pe holurile Palatului Parlamentului.
„– Ce veți face în continuare, regretați vreo măsură?
– Sunteți liberă diseară ca să vă spun ce? Nu prea vă văd la față!
– Îmi spuneți și mie dacă regretați vreo măsură?
– Îmi faceți curte? Faceți curte că nu vă văd ochișorii, dinții văd că îi aveți puși!
– Nu, nu am dinții puși!
– Dar ce aveți pus?
– Ce interese aveți acum că ați scăpat de politică…
– Cu dumneavoastră sigur nu!”

Misogini sunt peste tot. Firește. Doar ultima declarație a lui Gigi Becali e suficientă să confirme asta. În caz că nu o știați, și pentru o mostră necesară de galanterie: „Eu nu am voie să votez”, a spus acesta. „Ce să votez, femeie preşedinte, ce, am luat-o razna cu capul toţi? Ne ducem pe mirişte? Că face confruntare cu Iohannis, dacă eşti bărbat, ce să faci confruntare cu femeie? Ce să te confrunţi cu femeie? Ăla e bărbat”.

Și Viorica Dăncilă chiar este o țintă a atacurilor misogine. Dar să transformi orice critică la adresa ta într-un atac misogin, jucând cartea feminismului, în vreme ce alegi să ignori pur și simplu misoginii din ograda ta, nu e decât încă o dovadă de inconsistență. Un „pentru că sunt femeie” aruncat doar atunci când îți convine, uitând că și altele sunt la fel de femei și alegând să nu îi sancționezi pe cei care le atacă, doar pentru că îți sunt aliați, nu e o dovadă de feminism. Ci doar că, la fel cum se întâmplă cu multe alte lucruri, Dăncilă este dispusă să joace orice carte la fel. Fără discernământ, fără implicare… și fără să înțeleagă prea bine despre ce e vorba.