Violența în rândul minorilor: de unde pornește și de ce rămânem pasivi în fața ei. Ce spun psihologii

În weekendul care a trecut a circulat pe majoritatea rețelelor de socializare un video greu de privit, în care patru adolescente agresau o altă fată, de 13 ani, din Târgu Jiu. În urma incidentului, Poliția a deschis dosar penal pentru patru adolescente, iar o minoră, în vârstă de 14 ani a fost reținută pentru lovire și alte violențe, după cum informează Digi24.

Părinții adolescentelor care au agresat tânăra de 13 ani au fost amendați cu câte 500 de lei, lucru care a stârnit iar nemulțumirea celor șocați de incident și de sălbăticia actelor pe care le priviseră, cu atât mai mult cu cât veneau din partea unor copii. Dar să fie de ajuns o amendă în acest nou caz de violență? Realitatea ne arată că astfel de incidente sunt din ce în ce mai multe și prea puține ajung să fie mediatizate, așa cum a fost acest caz.

Chiar în această dimineață aflam despre un alt incident, în care o tânără de 13 ani din Deva agresează o altă fată, de 16 ani. Un raport realizat de Organizația Mondială a Sănătății a arătat că România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul bullying-ului. Potrivit acestuia, „17% dintre copiii de 11 ani au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.”

Însă, de unde pornesc astfel de comportamente violente în rândul tinerilor? De ce există o nevoie de a umili și agresa o altă persoană și care e motivul pentru care aceste gesturi sunt făcute în public? Să fie vorba de o afirmare a puterii în fața celorlalți? La aceste întrebări, dar și la altele, mi-a răspuns Ana Pantazescu, psiholog. „Comportamentul agresiv este de cele mai multe ori, fără a generaliza însă, un act de solicitare a atenției”, spune ea. Ea adaugă că, dacă nu li se acordă atenție copiilor, ei o vor căuta în alte părți, iar dovadă ne stau nenumăratele acte de violență fizică sau emoțională. „Dacă nu au reușit să se vadă văzuți, copiii cărora nu li se acordă timp își vor îndeplini nevoile în acest fel.”

În ceea ce privește părinții acestor tineri care ajung să comită acte de violență și motivul pentru aceștia care nu condamnă actele lor, Ana Pantazescu îmi spune că „o explicație ar fi aceea că nu cunosc acest comportament, sau, că există în familie credința că este mai bine să preiei controlul, decât să fii controlat, astfel eviți ca propriul copil să sufere.”

În mod specific, însă, tatăl minorei care a fost reținută declara astăzi pentru gorjonline.ro că măsura i se pare prea dură, și insinua că anturajul fetei ar fi fost de vină pentru actele ei violente. „Abia a împlinit 14 ani, luna trecută avea 13 ani. Sunt alții cu săbii care au intrat peste oameni și nu le-a făcut nimeni nimic. A avut acest anturaj de două luni. Știu că a fost o greșeală, dar nu este tocmai în regulă să fie băgat un copil în arest. Este ceva ce nu poți să vezi, mă pun și în postura părinților fetelor lovite, care poate sunt mult mai căzuți decât mine. Mă duc eu în locul ei.”

Rețele de socializare au ajuns să fie locul de unde mulți tineri își iau drept modele creatorii de conținut. Însă, tot acolo apar și astfel de acte de violență pe care le vedem, iar mai apoi ajung în atenția publicului larg. Dar de unde pornește această „nevoie” de a umili și denigra o persoană în public? Ana Pantazescu consideră că „din nevoia de a răspunde la un control care este exercitat asupra ta, prin etichetarea constantă a propriei persoane de către ceilalți cu adjective la fel de umilitoare. În felul acesta, ne apărăm noi înșine de mesajele care ne sunt adresate, preluând direcția către care se va îndrepta modul în care ne privim în oglindă.”

Un studiu realizat în 2016 de organizația Salvați Copiii România cu privire la bullying-ul în școlile din România a arătat că „84% dintre copii au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii.”

Pasivitatea ar fi o altă problemă care vine odată cu violența. De ce nu există o putere de a reacționa imediat atunci când suntem martorii unei agresiuni? „Pentru că în felul acesta, negând, ne ocrotim de durerea celui care este umilit, de ceea ce ar însemna să fim în locul victimei. Nu vedem, nu există, deci, nu mi se poate întâmpla mie sau celor dragi”, spune Ana Pantazescu.

Citește și:
Delia promite să acționeze, șocată de incidentul violent de la Târgu Jiu

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK