Viata la bording school – o alternativa la invatamantul romanesc

Moda studiilor in strainatate a inceput sa redevina un trend in rindul familiilor cu stare din Romania. Terenuri de golf, cursuri de echitatie, scoli gazduite in ade­va­rate castele, profesori si colegi care se ex­prima cursiv in mai multe limbi sint doar ci­te­va dintre motivele pentru care multi pa­rinti aleg sa isi trimita copiii in straina­tate, lasind celor mai putin instariti dota­rile precare, metodele invechite de predare, precum si dascalii preocupati mai mult de greve si salarii decit de edu­catia elevilor din scoala romaneasca. Studiile la un liceu din strainatate ii asigura elevului atit accesul la o alta cultura, cit si o diploma internationala de baca­laureat, care ii permite admiterea in oricare din universitatile lumii.

Ca reactie la cererea tot mai mare, a aparut in Romania, la sfirsitul anului trecut, Leading Schools of the World EIB, o companie care intermediaza inscrierea elevilor la peste 300 de licee din strainatate, din care marea majoritate se afla in Marea Britanie. |n februarie anul acesta a avut loc prima intilnire dintre parinti, elevi si reprezentanti ai liceelor, intilnire la care consultantii Leading Schools au avut ocazia sa stea de vorba cu elevii despre dorintele si aptitudinile acestora.

Raluca Milin, cea care a adus franciza Leading Schools in Romania, povesteste de unde i-a venit ideea acestui business: „Leading Schools a pornit dintr-o nevoie a mea si a prietenei mele. In momentul in care ni s-au nascut copiii, ne-am pus problema ce trebuie sa le oferim. si am ajuns la concluzia ca au nevoie, in primul rind, de dragoste, iar apoi de o educatie'.

Un consultant extern vine lunar in Romania pentru a discuta fata in fata atit cu parintii, cit si cu elevii care doresc sa mearga la studii in afara. Dupa ce acestia din urma aleg dintr-o oferta de trei licee, urmeaza discutia decisiva dintre directorul liceului si elev.

Cristina Valasutean este unul dintre parintii care au apelat la servi­cii­le Leading Schools. Andrei, fiul ei in virsta de 17 ani, va urma din aceasta toamna cursurile liceului St. Leonard, aflat undeva la nord de Edinburg. „Am discutat foarte intens timp de doua saptamini cu un consultant extern, care dupa ce a stat de vorba cu noi ne-a propus citeva licee. Prima data a trebuit sa ne gindim ce aptitudini are fiul nostru pentru a sti ce liceu i se potriveste. Trebuie sa tii cont de materii, de nivelul de engleza, de provenienta copiilor care merg acolo. Dupa aceea a trebuit sa ne decidem daca mergem pe A level, bacalau­reatul britanic, sau pe IB, bacalaureatul international, cu care are acces la universitati din toata lumea. Noi am ales IB-ul, pentru ca, daca nu va dori sa-si continue studiile la o universitate in Anglia, va putea merge oriunde doreste. „
In mod firesc, am intrebat-o pe Cristina de ce a ales o scoala britanica in locul celei romanesti. Pina acum Andrei a urmat cursurile unui liceu privat din Bucuresti. „Initial am vrut sa il trimitem doar la universitate acolo. |ntre timp, ne-am dat seama ca fiul nostru vine acasa de la scoala si sta mai mult pe Internet si la televizor. Pe linga ca a nu invata a devenit o virtute la adolescentii din România, foarte multi elevi considera ca, daca parintii lor platesc pentru scoala respectiva, ei se pot purta cum vor cu profesorii lor. Nu e vorba ca invatamintul românesc e slab. Vreau sa cunoasca un alt sistem de valori, pe care societatea noastra nu il mai are astazi. Iar traditia scolii britanice e arhicunoscuta in lume, altfel nu vad de ce rusii, spaniolii, italienii si-ar mai trimite copiii acolo. Au o reteta verificata! Am vorbit cu prieteni ai caror copii studiaza acolo si mi-au spus: «Cristina, pina si mersul li s-a schimbat!».'

Un an la o scoala privata cu boarding school din Marea Britanie costa in jur de 25 de mii de euro pe an, iar una in Elvetia poate ajunge la 70-80 de mii de euro pe an. Cu toate acestea, Raluca Milin povesteste ca nu toti parintii care isi trimit copiii la astfel de studii fac parte din categoria cea mai instarita din Romania. „Noi ne asteptam sa avem clienti doar din Bucuresti, dar, spre surprinderea noastra, sint din toata tara. Sint, intr-adevar, si parinti cu o situatie financiara exceptionala, dar sint foarte multi care au o situatie peste medie. Vorbim de venituri maricele, dar nu de zeci de mii de euro pe luna. Sint si persoane care reusesc sa economiseasca aceste sume de bani sau acceseaza un credit. Nu vorbim de un produs total inaccesibil sau elitist.'

Pe linga taxa scolara, Cristina ia in calcul si costul biletelor de avion, care il vor aduce pe Andrei, in vacante, acasa. „Va avea si cite o saptamina libera, in care cu si­guranta il vom aduce acasa. Cit despre banii de buzunar, noi ne-am gindit la o suta de lire pe luna, in cazul in care vrea sa mearga la un meci sau poate sa faca o excursie intr-un oras apropiat.'

SI BAIETII PLANG CATEODATA
„Ne-au spus ca prima luna va fi dramatica', recunoaste Cristina. „Sintem constienti ca nu ii va fi usor la inceput. Toti trec prin aceleasi temeri: daca or sa se adapteze, daca or sa isi faca prieteni. Iar dupa ce se obisnuiesc cu colegii, cu mediul, cu materiile, intervine dorul de casa. Acolo e valabila vorba cu «si baietii pling citeodata»', glumeste Cristina.
Ruxanda Spataru a plecat la studii in Marea Britanie la virsta de 15 ani. Angela, mama ei, povesteste ca momentul in care fata ei s-a inscris la scoala privata din Marea Britanie a coincis cu mutarea familiei de la Chisinau la Bucuresti. „Ne-a fost foarte greu, pentru ca noi incercam sa ne integram la Bucuresti, iar ea acolo. Fiind singurul nostru copil, acasa fusese mai dadacita. Intotdeauna tre­buia sa o trezeasca taica-su sa mearga la scoala. Acum, dupa trei ani in Marea Brita­nie, e mult mai independenta.'

Amina, 18 ani, isi amin­teste si ea prima zi la ACS Co­b­ham Interna­tio­nal Scho­ol. „Toata lumea era prie­te­noa­sa, atit personalul, cit si elevii. Chiar din primele zile mi-am facut prieteni, care m-au invitat in locurile lor preferate. Luam masa impreuna si totul a devenit destul de distractiv.'

 Desi, in traditia britanica, copiii pleaca inca de mici la boarding school, unde locul parintilor este luat de profesorii supraveghetori si de colegii mai mari, majoritatea romanilor considera ca liceul e perioada propice in care  sa isi trimita copiii de acasa. Raluca Milin este mama a doua fetite, de patru si sase ani, si considera ca a trimite co­piii la o scoala generala din afara e totusi o solutie radicala. „Vazind cu ochii mei ce se intimpla in multe dintre aceste scoli, discutind cu mai multi directori si observindu-le atitudinea, le-as trimite si miine. Totusi, cred ca, pe linga educatie, copiii au nevoie mai intii de dragostea familiei. |n ce priveste scolile ge­nerale, poti gasi alternative si in România. Mai tirziu, cind devin adolescente, oricum abia asteapta sa plece de acasa.'