Viata la bording school – o alternativa la invatamantul romanesc

VEZI FOTO

POZA 1 / 5

Moda studiilor in strainatate a inceput sa redevina un trend in rindul familiilor cu stare din Romania. Terenuri de golf, cursuri de echitatie, scoli gazduite in ade­va­rate castele, profesori si colegi care se ex­prima cursiv in mai multe limbi sint doar ci­te­va dintre motivele pentru care multi pa­rinti aleg sa isi trimita copiii in straina­tate, lasind celor mai putin instariti dota­rile precare, metodele invechite de predare, precum si dascalii preocupati mai mult de greve si salarii decit de edu­catia elevilor din scoala romaneasca. Studiile la un liceu din strainatate ii asigura elevului atit accesul la o alta cultura, cit si o diploma internationala de baca­laureat, care ii permite admiterea in oricare din universitatile lumii.

Ca reactie la cererea tot mai mare, a aparut in Romania, la sfirsitul anului trecut, Leading Schools of the World EIB, o companie care intermediaza inscrierea elevilor la peste 300 de licee din strainatate, din care marea majoritate se afla in Marea Britanie. |n februarie anul acesta a avut loc prima intilnire dintre parinti, elevi si reprezentanti ai liceelor, intilnire la care consultantii Leading Schools au avut ocazia sa stea de vorba cu elevii despre dorintele si aptitudinile acestora.

Raluca Milin, cea care a adus franciza Leading Schools in Romania, povesteste de unde i-a venit ideea acestui business: „Leading Schools a pornit dintr-o nevoie a mea si a prietenei mele. In momentul in care ni s-au nascut copiii, ne-am pus problema ce trebuie sa le oferim. si am ajuns la concluzia ca au nevoie, in primul rind, de dragoste, iar apoi de o educatie'.

Un consultant extern vine lunar in Romania pentru a discuta fata in fata atit cu parintii, cit si cu elevii care doresc sa mearga la studii in afara. Dupa ce acestia din urma aleg dintr-o oferta de trei licee, urmeaza discutia decisiva dintre directorul liceului si elev.

Cristina Valasutean este unul dintre parintii care au apelat la servi­cii­le Leading Schools. Andrei, fiul ei in virsta de 17 ani, va urma din aceasta toamna cursurile liceului St. Leonard, aflat undeva la nord de Edinburg. „Am discutat foarte intens timp de doua saptamini cu un consultant extern, care dupa ce a stat de vorba cu noi ne-a propus citeva licee. Prima data a trebuit sa ne gindim ce aptitudini are fiul nostru pentru a sti ce liceu i se potriveste. Trebuie sa tii cont de materii, de nivelul de engleza, de provenienta copiilor care merg acolo. Dupa aceea a trebuit sa ne decidem daca mergem pe A level, bacalau­reatul britanic, sau pe IB, bacalaureatul international, cu care are acces la universitati din toata lumea. Noi am ales IB-ul, pentru ca, daca nu va dori sa-si continue studiile la o universitate in Anglia, va putea merge oriunde doreste. „
In mod firesc, am intrebat-o pe Cristina de ce a ales o scoala britanica in locul celei romanesti. Pina acum Andrei a urmat cursurile unui liceu privat din Bucuresti. „Initial am vrut sa il trimitem doar la universitate acolo. |ntre timp, ne-am dat seama ca fiul nostru vine acasa de la scoala si sta mai mult pe Internet si la televizor. Pe linga ca a nu invata a devenit o virtute la adolescentii din România, foarte multi elevi considera ca, daca parintii lor platesc pentru scoala respectiva, ei se pot purta cum vor cu profesorii lor. Nu e vorba ca invatamintul românesc e slab. Vreau sa cunoasca un alt sistem de valori, pe care societatea noastra nu il mai are astazi. Iar traditia scolii britanice e arhicunoscuta in lume, altfel nu vad de ce rusii, spaniolii, italienii si-ar mai trimite copiii acolo. Au o reteta verificata! Am vorbit cu prieteni ai caror copii studiaza acolo si mi-au spus: «Cristina, pina si mersul li s-a schimbat!».'

Un an la o scoala privata cu boarding school din Marea Britanie costa in jur de 25 de mii de euro pe an, iar una in Elvetia poate ajunge la 70-80 de mii de euro pe an. Cu toate acestea, Raluca Milin povesteste ca nu toti parintii care isi trimit copiii la astfel de studii fac parte din categoria cea mai instarita din Romania. „Noi ne asteptam sa avem clienti doar din Bucuresti, dar, spre surprinderea noastra, sint din toata tara. Sint, intr-adevar, si parinti cu o situatie financiara exceptionala, dar sint foarte multi care au o situatie peste medie. Vorbim de venituri maricele, dar nu de zeci de mii de euro pe luna. Sint si persoane care reusesc sa economiseasca aceste sume de bani sau acceseaza un credit. Nu vorbim de un produs total inaccesibil sau elitist.'

Pe linga taxa scolara, Cristina ia in calcul si costul biletelor de avion, care il vor aduce pe Andrei, in vacante, acasa. „Va avea si cite o saptamina libera, in care cu si­guranta il vom aduce acasa. Cit despre banii de buzunar, noi ne-am gindit la o suta de lire pe luna, in cazul in care vrea sa mearga la un meci sau poate sa faca o excursie intr-un oras apropiat.'

SI BAIETII PLANG CATEODATA
„Ne-au spus ca prima luna va fi dramatica', recunoaste Cristina. „Sintem constienti ca nu ii va fi usor la inceput. Toti trec prin aceleasi temeri: daca or sa se adapteze, daca or sa isi faca prieteni. Iar dupa ce se obisnuiesc cu colegii, cu mediul, cu materiile, intervine dorul de casa. Acolo e valabila vorba cu «si baietii pling citeodata»', glumeste Cristina.
Ruxanda Spataru a plecat la studii in Marea Britanie la virsta de 15 ani. Angela, mama ei, povesteste ca momentul in care fata ei s-a inscris la scoala privata din Marea Britanie a coincis cu mutarea familiei de la Chisinau la Bucuresti. „Ne-a fost foarte greu, pentru ca noi incercam sa ne integram la Bucuresti, iar ea acolo. Fiind singurul nostru copil, acasa fusese mai dadacita. Intotdeauna tre­buia sa o trezeasca taica-su sa mearga la scoala. Acum, dupa trei ani in Marea Brita­nie, e mult mai independenta.'

Amina, 18 ani, isi amin­teste si ea prima zi la ACS Co­b­ham Interna­tio­nal Scho­ol. „Toata lumea era prie­te­noa­sa, atit personalul, cit si elevii. Chiar din primele zile mi-am facut prieteni, care m-au invitat in locurile lor preferate. Luam masa impreuna si totul a devenit destul de distractiv.'

 Desi, in traditia britanica, copiii pleaca inca de mici la boarding school, unde locul parintilor este luat de profesorii supraveghetori si de colegii mai mari, majoritatea romanilor considera ca liceul e perioada propice in care  sa isi trimita copiii de acasa. Raluca Milin este mama a doua fetite, de patru si sase ani, si considera ca a trimite co­piii la o scoala generala din afara e totusi o solutie radicala. „Vazind cu ochii mei ce se intimpla in multe dintre aceste scoli, discutind cu mai multi directori si observindu-le atitudinea, le-as trimite si miine. Totusi, cred ca, pe linga educatie, copiii au nevoie mai intii de dragostea familiei. |n ce priveste scolile ge­nerale, poti gasi alternative si in România. Mai tirziu, cind devin adolescente, oricum abia asteapta sa plece de acasa.'

FARA BAIETI IN CAMERA
De dragul studiilor in strainatate, liceenii sint gata sa se supuna unor reguli de multe ori mai drastice decit cele din mediul educational romanesc. Viata la boarding school e adesea insotita de un program strict de studiu, uniforma si multi supraveghetori pe cap de elev.

Cristina, mama lui Andrei, tocmai s-a intors dintr-o vizita in care a avut ocazia sa vada liceul si campusul unde va locui timp de un an fiul ei. „Campusul e foarte mare, e plin de verdeata, au spatii de recreere, cantine de tot felul. Camerele, pe de alta parte, sint foarte austere: au niste paturi duble, un birou si un dulap. Iar intendentul caminului locuieste in aceeasi cladire cu elevii. In ce priveste re­gulile, acestea nu sint chiar atit de stricte. Nu au voie sa fumeze in incinta si in jurul scolii. Nu au voie sa consume alcool. Bine, daca iese cu prietenii in oras la o pizzerie si bea o bere, e suficient. Cit despre uniforma, va trebui sa poarte un costum inchis la culoare cu camasa alba sau bleu.'

Ruxanda a terminat anul acesta Bellerbys College si isi aminteste cu indulgenta de regulile pe care le avea la internat, admitind totusi ca viata de facultate nu se compara cu cea de liceu. „Regulile existau, dar erau de baza! Trebuia sa fii in camin pina la zece seara, vinerea si simbata pina la unsprezece. Baietii nu aveau voie in camerele noastre dupa ora zece. Daca te prindeau, iti luau ID-ul si primeai o avertizare. A doua avertizare era trimisa direct parintilor, iar la a treia erai data afara din camin.'

La ACS Cobham Inter­na­tional School, unde studiaza Amina, plimbarile in afara campusului se incheie la ora sase seara. „Intre orele trei si sase, cind are loc cina, facem ce vrem, la fel si intre noua si unsprezece.'

Totusi vorbim de niste adolescenti! Pare putin nevero­simil si traditionalist sistemul acesta in care fetele stau in cladiri separate de cele ale baietilor! Nu prea imi vine a crede ca acesti liceeni nu simt si ei nevoia de ceva party-uri, viata de noapte si alte distractii. Ce sa mai vorbim despre inca existentele scoli de fete, la care studiaza exclusiv reprezentante ale sexului frumos! Ei bine, am aflat ca mai toate boarding school-urile organizeaza petreceri, baluri si seri de dans, pentru intretinerea bunei dispozitii a internilor. Insa distanta mica ce desparte aceste orasele de marile orase, precum Londra, le faciliteaza accesul la partide de shopping, pub-uri si cluburi. Amina povesteste ca se organizeaza „multe evenimente in scoala, mai ales cu ocazia diverselor sarbatori. Acelea sint mai mult pentru britanici, pentru ca noi profitam de aceste minivacante pentru a pleca acasa. Insa pentru ca sint la douazeci de minute de Londra, recunosc ca ma duc si stau acolo aproape in fiecare week-end.'

EDUCATIA NON ACADEMICA
Elevilor li se pregatesc multe activitati care sa le tina mintea si timpul ocupate la maximum. Pe linga cursurile propriu-zise si pregatirea lectiilor, elevii pot alege dintr-o varietate de cursuri alternative si acti­vitati sportive. De la cursuri de actorie, design, muzica la sporturi traditionale, precum cricket, golf sau echitatie, liceele britanice ofera dotari la cele mai inalte standarde.

Pentru familia Valasutean, pasiunea lui Andrei pentru golf a fost decisiva in alegerea liceului. „Fiul meu joaca golf de cinci ani, iar ca sa faca acest lucru dupa scoala e un efort suprem pentru noi in Bucuresti', sustine Cristina. „Liceul St. Leonard e chiar in apropierea celui mai celebru teren de golf din lume. Daca are posibilitatea sa joace macar de doua ori pe saptamina, la tariful pentru elevi, sint multumita. El mai studiaza si chitara si, cind am fost in vizita la liceu, am putut vedea auditoriumul si salile de repetitii. Acolo chiar au posibilitatea sa studieze ce instrument doresc!'

Amina se pregateste intens pentru Bacalaureatul International si marturiseste ca „programul este foarte incarcat. Eu sint inscrisa la sase cursuri si cel mai mult imi plac spaniola si biologia, dar trebuie sa studiez si matematica, engleza, artele si stiintele sociale. Mai fac parte si din citeva cluburi, o cerinta obligatorie pentru IB. Insa toate aceste activitati ne ajuta sa devenim independenti si mai bine pregatiti.'

Atunci cind nu era la cursuri, Ruxanda isi petrecea timpul prin oras, cautind cu prietenele locatii inedite pentru shooting-urile de moda. „Dupa lectii, eram mai mereu cu prietenii in departamentul de arta si fashion. Faceam proiecte, fotografiam, ii ajutam pe ceilalti. Pe la sfirsitul anului, am facut o trupa speciala pentru balul de absolvire si mergeam tot timpul la repetitii.'

O las pe Raluca Milin sa traga concluzia privind programul liceenilor: „Cind sint in boarding school au tot timpul program de week-end. Fac munca sociala, merg in excursii, participa la concursuri cu alte licee etc. Se pune mult accentul pe partea non-academica. Pentru ei nu e important doar sa fii capabil sa memorezi o formula matematica, trebuie sa fii in stare sa te exprimi liber, sa ai o cultura generala, sa stii fluent doua-trei limbi straine, sa faci sporturi, sa te bucuri de citeva pasiuni, cum ar fi teatrul, echitatia.'

PROFII SUNT PRIETENII NOSTRII
S-au scris carti si s-au facut filme despre legendarii profesori brita­nici. Imi vin in minte doar doua astfel de filme: Dead Poets Society si Goodbye Mr. Chips! La noi, de la clasicul Domnul Trandafir, nu cred sa mai fi aparut vreun portret de dascal in literatura romana contemporana.

Ruxanda isi aminteste cu drag de profesorii pe care i-a avut la Bellerbys College. „Preferatul meu ramine Mr. Fraser. El ne preda Graphic Design si era, in acelasi timp, si tutorele meu. Avea o metoda de predare simpla. Te lasa sa faci ce vrei, iar cind aveai nevoie de ajutor, i te adresai. Citeodata era psihologul si prietenul nostru, ii povesteam ce probleme aveam si cel mai mult ne-a ajutat cind a venit momentul sa ne alegem universitatea. si acum ne scriem e-mail-uri si ne intilnim in Brighton, cind merg sa vizitez scoala. Mai era si profesorul de sociologie, pe care il indrageam pentru nonconformismul lui. Era singurul care nu se intelegea cu ceilalti profesori, si toti ceilalti ii purtau pica, dar lui nu-i pasa.'

Raluca Milin a cunoscut si ea o parte din personalul academic al liceelor britanice: „Profesorii sint extrem de relaxati; pun pasiune in tot ce fac; majoritatea locuiesc in campus si sint acolo ca intr-o familie. La liceele din UK proportia e cam de un profesor la 9-10 copii, ceea ce e nemaipomenit. Au nevoie de un antrenor personal, de un ghid, pentru ca acolo copiii se pregatesc pentru viata.'

Coincidenta sau nu, Ruxanda imi spune ca exact acesta e marele avantaj pe care i l-au adus studiile in straina­tate. „Am cistigat multe aici. In primul rind, m-am maturizat! Am devenit mai sigura pe mine si am scapat de toate complexele pe care le aveam. Am studiat materii care nu se studiaza la noi si mi-am gasit domeniul de suflet, mai repede decit as fi facut-o acasa. Nimic nu e mai trist decit sa te duci la universitate si sa nu stii ce vrei sa studiezi, iar apoi sa inveti trei ani niste materii care nu-ti plac. Plus ca am intilnit oameni din toate colturile lumii si pot sa ma mindresc ca am prieteni internationali.'

„Sint plusuri si minusuri', marturiseste Angela, ma­ma Ruxandei. „Sigur ca sint si dezavantaje. Eu zic ca i-a lipsit caldura din familie. Plus ca am avut temerile mele. Mie imi place sa gatesc acasa sanatos si m-am temut ca o sa manince numai fast-food. De ase­menea, era la virsta la care trebuia sa prinda gust pentru moda. La noi in Moldova e stilul acesta ru­sesc, mai glamouros, pe cind britanicii sint mai neglijenti! Chiar daca pe toti ne imbraca aceleasi brand-uri in ziua de azi, eu aveam niste rezerve in aceasta privinta. Acum mi-e teama sa nu se indragos­teasca pe acolo. Totusi, ca parinte, sint multumita ca am avut posibilitatea sa ii asigur studii la Londra, ceea ce tatal meu nu si-ar fi permis niciodata. Sint alte timpuri.'

Nu m-am putut lamuri daca liceenii care studiaza in afara se intorc mai destepti fata de cei care ramin aici. Nici macar nu-mi dau seama daca se vor mai intoarce vreodata in tara. E drept ca pasiunile lor sint incurajate acolo mai mult decit aici, unde parintii trebuie sa faca investitii masive in hobby-urile copiilor si de multe ori nici nu considera justificate astfel de eforturi. Un lucru care ma pune insa pe ginduri e faptul ca o mare parte dintre elevii cu care am vorbit pentru acest articol nu mai stiu bine limba romana. Fie ca jumatate din vocabularul lor a fost inlocuit de termeni in engleza, fie ca unii au preferat chiar sa imi raspunda direct in engleza, motivind o mai mare usurinta in a se exprima direct in aceasta limba. Oi fi eu viciata de educatia roma­neasca de care am avut parte sau poate limba romana a ajuns ceva passé pentru noile generatii?!

Alina Baisan
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK