Mi-e din ce in ce mai greu sa ma intilnesc cu vechile mele prietene. Luni seara am cursuri de spaniola, martea, vinerea si simbata ma duc la tango, miercurea ma initiez in arta bricolajului, joia fac origami sau ce se mai nimereste pe la Incubator 107, iar duminica, stie toata lumea, e zi de odihna. Nu-mi dau seama cum am ajuns la programul acesta supraincarcat, mai ales ca mi-am propus sa nu devin acea amica nesuferita care nu mai are timp sa iasa cu gasca. Adevarul e ca, de cind ma intilnesc cu oameni care au aceleasi pasiuni ca si mine, nici nu mai simt nevoia sa stau trei ore intr-un pub, cu o bere in fata, plingindu-mi de mila ca job-ul, sefii si viata in general sint naspa. Cluburile mi se par niste vagauni imbicsite de fum si muzica discutabila atunci cind le compar cu petrecerile de milonga, unde lumea danseaza tango cu pasiune, bea vin rosu si fumeaza afara din sala.
Ai fi surprinsa sa constati cit de tacute pot fi niste femei, daca le dai in mina un aparat de pirogravat si o masina de traforaj. Desigur, asta se intimpla cind nu dezbatem inflacarat despre ce modificari s-ar impune in casa fiecareia, ce comori antique avem prin pivnita sau cum am putea da un suflu provensal unei comode vechi. Cind am fost prima data in vizita la Incubator 107, am ramas surprinsa ca nimeni nu statea locului. Un tip invirtea un cerc in jurul lui, un altul cinta la chitara, o fata facea decoratiuni pentru brad si o alta se juca cu poiurile. Pentru cele dintre voi care va surprindeti adesea plictisite in fata televizorului, am o intrebare: cind ati invatat ultima oara ceva nou, care sa va faca cu adevarat placere? Aflati, mai bine, ca oferta de cursuri after work e in crestere, indiferent de orasul in care locuiti.
Initiatorii
In spatele fiecarei scoli de cursuri after work se ascunde o poveste despre pasiuni si redescoperiri. Toti cei cu care am stat de vorba pentru acest articol au pornit „scolile' dintr-o nevoie personala de schimbare. Lucia, profesoara mea de tango, a parasit marketingul in care se specializase si a plecat in Argentina sa invete tango. Pasiunea ei pentru dans a ajutat-o sa aduca in mansarda modesta unde tine acum cursuri mari dansatori de tango din Buenos Aires, pe unii dintre ei convingindu-i sa ramina si cite o jumatate de an in România.
Sandra Ecobescu a deschis Fundatia „Calea Victoriei' intr-un moment de redescoperire de sine. Dupa ce a demisionat dintr-un job de director comercial la o companie de logistica, a profitat de spatiul oferit de sora ei pe Calea Victoriei si a deschis aici o scoala cu profil umanist. „Initial am plecat de la ideea de a face niste cursuri unde tinerii isi pot completa informatia din zona umanista, pe care nu o primesc in scoala sau in facultate. Am inceput cu un curs sustinut de Neagu Djuvara, se numea „Cum am trait secolul XX'. Surpriza a fost ca, pe linga tinerii invitati de noi, multi dintre ei bursieri, publicul care cu adevarat reactiona la oferta noastra era unul adult. S-au aratat interesate de ideile noastre persoane intre 25 si 35 de ani, cu joburi in domenii foarte diferite, de la banci, corporatii, la publicitate sau angajati la stat, care probabil au ramas cu lacune din scoala româneasca. Asa am ajuns sa avem acest public ceva mai matur, foarte entuziast, foarte deschis la ideile noastre, care gusta atit activitatile mai relaxante, cum ar fi pictura sau designul, dar si pe cele foarte putin vandabile la prima vedere, cum ar fi cursurile de introducere in filosofie, istoria religiilor, greaca veche, care sint niste subiecte foarte de nisa,' povesteste Sandra Ecobescu. Au trecut patru ani de la deschidere, iar Fundatia si-a marit si diversificat considerabil curricula, numarul de lectori si de cursanti.
Povestea Incubator 107 e de data mai recenta. In urma cu un an, Stefana avea o mansarda de inchiriat. Observind ca cei interesati de spatiu intentioneaza sa sustina acolo diverse cursuri, s-a gindit sa deschida chiar ea o scoala, fara nici un fel de finantare, unde orice om pasionat de ceva sa ii invete si pe ceilalti ce stie el mai bine. „Primii care au sustinut ateliere au fost prieteni de-ai mei; ne-am strins un grup de sase oameni. In prima luna am personalizat spatiul, cineva de la teatru ne-a ajutat sa pictam incaperea unde se tine trocul (un loc unde oamenii aduc obiecte de care nu mai au nevoie si iau in schimb altele care le par mai folositoare). Primele cursuri au fost de street dance, yoga acrobatic, jonglerie. Mesterii nu erau neaparat profesionisti in domeniu, dar erau pasionati de ceea ce faceau. Prima deschidere a fost intr-o dupa-amiaza pe la ora patru; a fost o experienta extrem de trista si a durat foarte putin. Mesterii nu stiau cum sa ii faca pe participanti sa treaca printr-o experienta si lumea a plecat destul de repede.'
Pe parcurs, din Incubator au inceput sa apara ideile. Mesterii au fost impartiti in mai multe bresle (breasla fauritorilor, miscatorilor, hedonistilor, virtualilor, vrajitorilor si glasuitorilor) si au inceput singuri sa propuna cursuri Incubatorului. Asa se face ca acum atelierele se schimba in fiecare luna si, pentru ca lumea sa afle cite ceva despre ele, au aparut Nocturnele, niste evenimente despre care veti mai citi aici.
Acum va mai spun o poveste, cea din spatele cursurilor Dalles Go. Dezamagita ca proiectul ei de suflet a ajuns o revista bianuala, pe Ileana Raducanu, redactor-sef la ELLE Décoration, o batea gindul sa emigreze, cind Cristian Banica i-a propus sa tina cursuri de Design Interior la proaspat infiintata scoala Dalles Go. Nu a acceptat propunerea, dar s-a alaturat cu entuziasm proiectului. Cristi povesteste: „Ideea mi-a venit de la cursurile care se tineau la Dalles, vechi din 1920. Am vazut potentialul lor si mi-am zis ca trebuie sa gasim o abordare mai contemporana. Am ales niste cursuri mai comerciale. Am inceput cu stilism, make-up, design, fotografie si PR'. Ulterior au adaugat cursurile de Do it Yourself, iar Ileana s-a intors la vechea ei pasiune, actoria, si acum tine cursuri de arta teatrala pentru adolescenti.
Page: 1 2