Viata incepe dupa birou

VEZI FOTO

POZA 1 / 3

Mi-e din ce in ce mai greu sa ma intilnesc cu vechile mele prietene. Luni seara am cursuri de spaniola, martea, vinerea si simbata ma duc la tango, miercurea ma initiez in arta bricolajului, joia fac origami sau ce se mai nimereste pe la Incubator 107, iar duminica, stie toata lumea, e zi de odihna. Nu-mi dau seama cum am ajuns la programul acesta supraincarcat, mai ales ca mi-am propus sa nu devin acea amica nesuferita care nu mai are timp sa iasa cu gasca. Adevarul e ca, de cind ma intilnesc cu oameni care au aceleasi pasiuni ca si mine, nici nu mai simt nevoia sa stau trei ore intr-un pub, cu o bere in fata, plingindu-mi de mila ca job-ul, sefii si viata in general sint naspa. Cluburile mi se par niste vagauni imbicsite de fum si muzica discutabila atunci cind le compar cu petrecerile de milonga, unde lumea danseaza tango cu pasiune, bea vin rosu si fumeaza afara din sala.

Ai fi surprinsa sa constati cit de tacute pot fi niste femei, daca le dai in mina un aparat de pirogravat si o masina de traforaj. Desigur, asta se intimpla cind nu dezbatem inflacarat despre ce modificari s-ar impune in casa fiecareia, ce comori antique avem prin pivnita sau cum am putea da un suflu provensal unei comode vechi. Cind am fost prima data in vizita la Incubator 107, am ramas surprinsa ca nimeni nu statea locului. Un tip invirtea un cerc in jurul lui, un altul cinta la chitara, o fata facea decoratiuni pentru brad si o alta se juca cu poiurile. Pentru cele dintre voi care va surprindeti adesea plictisite in fata televizorului, am o intrebare: cind ati invatat ultima oara ceva nou, care sa va faca cu adevarat placere? Aflati, mai bine, ca oferta de cursuri after work e in crestere, indi­fe­­rent de orasul in care locuiti.

Initiatorii

In spatele fiecarei scoli de cursuri after work se ascunde o poveste despre pasiuni si redes­co­periri. Toti cei cu care am stat de vorba pentru acest articol au pornit „scolile' dintr-o nevoie personala de schimbare. Lucia, profesoara mea de tango, a parasit marketingul in care se specia­lizase si a plecat in Argentina sa invete tango. Pasiunea ei pentru dans a ajutat-o sa aduca in mansarda modesta unde tine acum cursuri mari dansatori de tango din Buenos Aires, pe unii dintre ei convingindu-i sa ramina si cite o jumatate de an in România.

Sandra Ecobescu a deschis Fundatia „Calea Victoriei' intr-un mo­ment de redescoperire de sine. Dupa ce a demisionat dintr-un job de di­rector co­mercial la o companie de logistica, a profitat de spatiul oferit de sora ei pe Calea Victoriei si a deschis aici o scoala cu profil umanist. „Initial am plecat de la ideea de a face niste cursuri unde tinerii isi pot completa informatia din zona uma­nista, pe care nu o primesc in scoala sau in facultate. Am inceput cu un curs sustinut de Neagu Djuvara, se numea „Cum am trait seco­lul XX'. Surpriza a fost ca, pe linga tinerii invitati de noi, multi dintre ei bursieri, publicul care cu adevarat reactiona la oferta noastra era unul adult. S-au aratat interesate de ideile noastre persoane intre 25 si 35 de ani, cu joburi in do­me­nii foarte diferite, de la banci, corporatii, la publicitate sau angajati la stat, care probabil au ramas cu lacune din scoala româneasca. Asa am ajuns sa avem acest public ceva mai matur, foarte entuziast, foarte deschis la ideile noastre, care gusta atit activitatile mai relaxante, cum ar fi pictura sau designul, dar si pe cele foarte putin vandabile la prima vedere, cum ar fi cursurile de introducere in filosofie, istoria religiilor, greaca veche, care sint niste subiecte foarte de nisa,' povesteste Sandra Ecobescu. Au trecut patru ani de la deschidere, iar Fundatia si-a marit si diversificat considerabil curri­cula, numarul de lectori si de cursanti.

Povestea Incubator 107 e de data mai recenta. In urma cu un an, Stefana avea o mansarda de inchiriat. Observind ca cei interesati de spatiu intentioneaza sa sustina acolo diverse cursuri, s-a gindit sa deschida chiar ea o scoala, fara nici un fel de finantare, unde orice om pasionat de ceva sa ii invete si pe ceilalti ce stie el mai bine. „Primii care au sustinut ateliere au fost prieteni de-ai mei; ne-am strins un grup de sase oameni. In prima luna am persona­lizat spatiul, cineva de la teatru ne-a ajutat sa pictam inca­perea unde se tine trocul (un loc unde oamenii aduc obiecte de care nu mai au nevoie si iau in schimb altele care le par mai folositoare). Primele cursuri au fost de street dance, yoga acroba­tic, jon­glerie. Mesterii nu erau neaparat profesionisti in domeniu, dar erau pasionati de ceea ce faceau. Prima deschidere a fost intr-o dupa-amiaza pe la ora patru; a fost o experienta extrem de trista si a durat foarte putin. Mesterii nu stiau cum sa ii faca pe participanti sa treaca printr-o experienta si lumea a plecat destul de repede.'

Pe parcurs, din Incubator au inceput sa apara ideile. Mesterii au fost impartiti in mai multe bresle (breasla fauritorilor, miscatorilor, hedonistilor, virtualilor, vrajitorilor si glasuitorilor) si au inceput singuri sa propuna cursuri Incubatorului. Asa se face ca acum atelierele se schimba in fiecare luna si, pentru ca lumea sa afle cite ceva despre ele, au aparut Nocturnele, niste evenimente despre care veti mai citi aici.

Acum va mai spun o poveste, cea din spatele cursurilor Dalles Go. Dezamagita ca proiectul ei de suflet a ajuns o revista bianuala, pe Ileana Radu­canu, redactor-sef la ELLE Décoration, o batea gindul sa emigreze, cind Cristian Banica i-a propus sa tina cursuri de Design Interior la proaspat infiintata scoala Dalles Go. Nu a acceptat pro­pu­nerea, dar s-a alaturat cu entuziasm proiectului. Cristi po­vesteste: „Ideea mi-a venit de la cursurile care se tineau la Dalles, vechi din 1920. Am vazut po­tentialul lor si mi-am zis ca trebuie sa gasim o abordare mai contemporana. Am ales niste cursuri mai co­merciale. Am inceput cu stilism, make-up, design, foto­grafie si PR'. Ulterior au adaugat cursu­rile de Do it Yourself, iar Ileana s-a intors la vechea ei pasiune, actoria, si acum tine cursuri de arta teatrala pentru adolescenti.
 

Lectorii

Daca dascalii din in­vatamintul clasic sint cu totii dezamagiti de cariera pe care si-au ales-o, cererea de profesori fara studii pedagogice, dar instruiti intr-un domeniu, e in cres­tere. La Fundatia „Calea Vic­toriei', lectorii au fost alesi pornind de la profilul ideal al profesorului, intruchipat de Neagu Djuvara. „Am inceput cu oameni din anturajul lui Andrei Plesu, tineri bursieri la colegiul Noua Europa', ex­plica Sandra Ecobescu. „Cautam oameni tineri care functionau in do­menii se­rioa­se, tradi­tionale, dar care aveau o abordare noua, interactiva. Pe Georgeta Filitti am ajuns sa o cunoastem prin intermediul cartilor sale, scrise in stilul acela relaxat si inteligent, prin care poti comunica fara a folosi un ton foarte academic. Nu am tinut ca lectorii nostri sa aiba studii pedagogice in sensul clasic, desi cam toti, cu mici exceptii, au sustinut conferinte, au lansat carti sau au vorbit in public. Exista intelectuali care pot sustine cursuri extraordinare, dar sint foarte prost platiti in România. Noi credem ca Fundatia e o sursa importanta de venit pentru acesti intelectuali. Avem grija, atunci cind stabilim taxa, ca lectorii sa aiba un venit decent de pe urma cursurilor. E si o forma de a-i onora, pina la urma.'

Ileana si Cristi aleg profesorii la Dalles Go dupa doua coordonate: „Sa fie foarte buni profesionisti, cunoscuti in domeniul lor, si sa le placa sa predea'. Marian Palie, fostul nostru coleg de la ELLE, tine cursuri de Stilism la Dalles. Desi formatia sa de baza e aceea de profesor, fiind absolvent de Teologie Didactica, sustine ca primele cursuri au fost destul de ciudate. „A trebuit sa vad mai intii care sint asteptarile cursantilor si mai apoi sa directionez temele si in functie de asteptarile lor, dar si dupa schita pe care o aveam eu in minte. Recunosc, la in­ce­put am avut mari emotii, a­veam cursanti de peste 40 de ani, dar si liceeni. Pri­ma serie (acum sint la a patra) a fost cea mai dificila. A trebuit sa imi educ emotiile si sa fac, pe cit posibil, ca totul sa devina antrenant si degajat, dar fara a renunta cu totul la partea de teorie la care tin si acum (scurte dizertatii in istoria costumului, in special de la inceputul secolului XX, cromatologie etc).'

Avind in vedere publicul foar­te energic si foarte tinar, la Incu­bator 107 accentul se pune pe iscusinta si nu pe discurs. Stefa­na, impreuna cu echipa sa, fac o prima selectie, dupa care isi lasa mesterii sa se descurce singuri in cadrul Noc­turnelor. La a­ces­tea, in mai multe incaperi, se organizeaza ad-hoc ateliere. Intr-un colt se impleteste, in altul se exerseaza pasii de West Coast Swing; o portavoce anunta inceputul atelierului de feng shui sau citiva voluntari directioneaza multimea spre demonstratia de aikido. La un moment dat, datorita populari­tatii capatate, Nocturnele erau pe cale sa „de­ge­nereze' in petreceri obisnuite. Asa ca organizatorii au decis sa selecteze pina si participantii la Nocturne. „Acum doua dati a fost dezastru. Au venit foar­te multi oameni, doar pentru ca a­veam bere si concerte gratis, si nu au participat la ateliere. Semana prea mult cu o petrecere si tot mai putin cu un proiect cultu­ral. Am hotarit sa le cerem oamenilor sa ne scrie de ce vor sa vina la noi, primind astfel invitatie.'

Cursantii

Cine sint acesti oameni care, intr-o vreme in care lumea isi dramuieste fiecare ban, sint dispusi sa dea o parte din veniturile lor pe ceva in aparenta nefolositor? „Eu cred ca e un pic over rated povestea cu recesiunea care ii face pe oameni sa se intoarca spre sine', sustine Sandra Ecobescu. „Noi am crescut ca business in perioada crizei, dar asta pentru ca am muncit foarte mult. Eu cred ca exista un numar constant de oameni obisnuiti, cu un nivel intelectual peste medie, dar fara studii aprofundate pe domeniile noastre, care vor sa invete. Noi nu sintem nici foar­te ieftini, nici foarte scumpi. E ca un mic lux pe care oamenii si-l permit. Cur­santii nostri sint doam­ne si dom­nisoare care in­te­leg ca trebuie sa continue sa invete, sa se educe, asa cum se ingrijesc, isi cum­pa­ra o carte sau o rochie. Unii vin pentru rela­xa­rea din timpul cursurilor de pictura, modelaj in lut sau oratorie, sau pentru partea de interactiune: aici intilnesc oa­meni care au aceleasi interese ca si ei. Altii au un demers mai se­rios: fara a avea studii de specialitate, chiar sint interesati de un subiect si vor sa il aprofundeze.'

La Dalles Go multi isi alimen­teaza pasiunea pentru moda, dar unii dintre ei sufera inclusiv o reconversie profesionala. Cristi a ramas surprins de faptul ca, atunci cind a incheiat un par­te­n­­­eriat cu un brand de produse de machiaj profesioniste, a con­statat cu placere ca make-up artistul acestora era o absolventa a cursului de make-up de la ei. Actualul PR al scolii e cea mai buna eleva a primului curs de PR gazduit de Dalles Go. Ceea ce l-a uimit pe Marian Palie la „elevii' sai de la Stilism a fost faptul ca „ei cred ca daca ai platit o suma de bani pentru un astfel de curs inseam­na ca vei si obtine, in doua ore sau, hai, in 12 cursuri, o formula imbatabila in care sta incuiat stilul si «cum reusesc sa fac o tinuta perfecta». Stilul, daca nu il ai innascut, se obtine in timp, cu educatie si cultura. Pentru ca se stie ca, daca luxul se poate obtine cu bani, stilul se poate obtine doar cu edu­catie. Dar sint si unii care au venit pentru a afla mai multe despre moda. Adica pur si simplu sa intelea­ga cum sta treaba cu moda si nu neaparat pentru a obtine formula ma­gica. Si eu caut de mult un curs de ikebana, de exemplu… si nu pentru a deveni «ikebanist», ci asa… pentru mine'.

Adevarul e ca ceea ce dau cursurile acestea, dincolo de mai multa indeminare intr-un domeniu sau altul, e o noua nevoie, aceea de a face ceva tot timpul. Stefana recunoaste ca ea si prietenii ei se plictisesc foarte tare cind merg intr-un loc unde nu se intimpla nimic. „Noi nu mai sintem obisnuiti cu petreceri unde doar se bea si se asculta muzica. Nu stim mare lucru despre cei care vin aici. Nu ne definim prin ceea ce facem cind nu sintem aici. E frumos ca te intilnesti cu oamenii in momentul prezent. Dar ne imprietenim foarte repede cu nou-venitii. Chiar daca nu stim cum te cheama, daca vii de citeva ori la ateliere, esti de-al nostru.'

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK