Relatare in direct, de la fata locului
„Nu va suparati, puteti sa-mi spuneti si mie cine e Elodia asta?' Am primit, in loc de raspuns, o privire de parca as fi fost un extraterestru verde cu ochii bulbucati, aterizat de pe o planeta atit de indepartata, incit locuitorii ei habar n-au de existenta acestui personaj cit se poate de real in vietile pamintenilor. Dupa cum va imaginati, avind in vedere ca lucrez la ELLE, nu sint deloc un extraterestru verde cu ochii bulbucati.
Explicatia este mult mai simpla: am renuntat, de mai bine de trei ani la (aproape) orice contact cu televizorul. Nu, n-am vrut sa fac vreun statement impotriva tabloidizarii presei, nici nu am dat foc vreunei „plasme' in fata blocului. Lucrurile au stau mult mai simplu: acum trei ani, cind s-a nascut fiica mea, am intrat intr-o acuta lipsa de timp. De cite ori prindeam momente libere, ma ascundeam undeva sa citesc. Dupa vreo citeva luni, cind lucrurile s-au mai linistit, mi-am dat seama ca uitasem sa mai deschid televizorul si am constatat cu surprindere ca acest lucru nu mi-a lipsit deloc. Internetul imi satisfacea, pe loc, orice nevoie de informatie as fi avut, fara balastul cu care ma simteam incarcata pe vremuri, atunci cind ma uitam la televizor (portia de reclame din timpul unui film sau portia de nonsensuri din timpul unui jurnal de stiri). In plus, mi s-a parut mai intelept sa nu mai deschid aceasta cutie a Pandorei, tinind cont de stirile conform carora posturile de desene animate din România difuzeaza violenta mai frecvent decit restul televiziunilor.
E adevarat, am mai putine subiecte de conversatie decit oamenii care privesc in mod constant la TV si reusesc uneori sa fiu privita ca un soi de mutant care nu e deloc la curent cu „realitatile romanesti': tu nu stii cine e omu cu laptopu de la Antena 1, pai pe ce lume traiesti? Sa vezi cum l-a facut ieri harcea-parcea pe alde Plesu in emisiunea lu Gâdea… Ai vazut ce a zis aseara Dinescu despre Basescu la emisiunea lu Popescu cu Hurezeanu? Da ce parere ai de faza cu Gorbunov, cum care Gorbunov? Ma vad nevoita sa ridic din umeri si sa ascult povesti cu aceste personaje despre care am auzit, cel mult, pe YouTube, la fel cum despre misterioasa disparitie a Elodiei am citit prima data pe un blog.
Vox populi
In ultima vreme, insa, nu mai sint deloc singura „rupta de realitate'. Dupa furtunosii ani ‘90, in care ne uitam fascinati la orice se difuza pe micul ecran, devorind tone de seriale (recunosc cinstit ca am urmarit cu sufletul la gura aventurile sclavei Isaura), acum, din ce in ce mai multi tineri refuza privitul la televizor. Chiar daca, in mod paradoxal, unii dintre ei sint jurnalisti sau lucreaza in Comunicare. Renuntarea la televizor a fost, pentru multi dintre ei un gest de independenta, din acelasi set cu mutatul de acasa.
Liana (31 de ani, PR Manager) isi aminteste: „Parintii mei sint genul cu televizor in fiecare camera si mereu am avut o frica aproape irationala sa nu ajung si eu sa stau toata duminica in casa, uitindu-ma la emisiuni italienesti-maraton. Exista o stare de lincezeala asociata cu uitatul la televizor care nu mi-a placut niciodata si pe care am vrut s-o evit. Bunicii inca ma mai suspecteaza ca am trecut la vreun cult neoprotestant…'.
Sau, dimpotriva, nu televizorul in sine ar fi problema, ci intoxicarea cu stiri si divertisment de proasta calitate pe care o practica televiziunile generaliste din Romania. Anca (32 de ani, web designer) ar recomanda televiziunile românesti doar „celor care vor sa faca un studiu aprofundat despre manipularea maselor, rating fara limite si intoxicare cu mediocritate'.
Cu toate acestea, un raport INSOMAR arata ca peste 90% din populatia tarii se uita la televizor cel putin 3 ore pe zi, iar rata medie de penetrare a Internetului in banda larga in tara noastra este de numai 9,8%, pe unul dintre ultimele locuri din Europa.
Asadar, migrarea de la TV inspre online, desi se contureaza ca un fenomen, este totusi abia la inceput…
Page: 1 2