Imi imaginez ca toate fetele se imagineaza printese. Unele au si ajuns: Kate Middleton, a carei familie a locuit intr-o casa pusa la dispozitie de primarie, s-a casatorit anul trecut cu Printul William devenind, astfel, Ducesa de Cambridge. Si nu e deloc singura: o refugiata cubaneza, o femeie divortata, o argentinianca de rind, o prezentatoare de televiziune, o profesoara de matematica au fost si ele cerute in casatorie de catre ducii si printii de coroana ai Luxemburgului, Norvegiei, Olandei, Danemarcei si Spaniei. Dar sa fii printesa sau regina, dincolo de ceremoniile fastuoase, de luxul vietii de palat si de gloria publica, presupune si multa singuratate si nefericire.
Printesa Anne, sora printului Charles, devenise la sfirsitul anilor 60 la fel de celebra ca o actrita de cinema. Era moderna, deschisa, populara, iar lumea o adora: participa la citeva sute de acte de caritate pe an, aparea la tot felul de evenimente publice, calarea in concursuri oficiale (a participat la Olimpiada si a cistigat chiar o medalie de aur la Campionatul European de Echitatie, fiind singurul membru al familiei regale care a facut vreodata asa ceva). La un moment dat, o publicatie britanica a scris despre ea ca este cel mai bun rege pe care Regatul Unit nu l-a avut niciodata. Printesa Anne a fost pentru anii 60 ce a fost printesa Diana, cumnata ei, in anii 90. In primavara anului 1974 insa, un tip a incercat s-o rapeasca impuscindu-i soferul limuzinei si bodyguard-ul. Incidentul a marcat-o si s-a retras din viata publica.
Nici mama ei, Regina Elisabeta a II-a, nu a scapat de astfel de momente dramatice. Un barbat obsedat de ea a intrat intr-o noapte in Palatul Buckingham si, dupa ce a cautat nestingherit prin zeci si zeci de camere, a ajuns, in cele din urma, la dormitorul Reginei. Cind s-a trezit, Regina a gasit un barbat asezat linga ea pe pat, tinind in mina un ciob de sticla. Printesa Fathia a Egiptului a fost fortata, in anii 40, sa plece in exil, unde a muncit ca femeie de serviciu, pentru ca mai tirziu sa se marite cu un tinar de la o benzinarie, care a impuscat-o intr-un motel. Povestea asasinarii imparatesei Sissi a Austriei, precum si a Mariei Antoaneta sau a reginei Aiswarya a Nepalului chiar de catre propiul ei fiu, ori accidentul rutier al Printesei Diana, toate sint deja istorii tragice intrate in cultura populara.
Adevarul este ca lumea regala e pe cit de fascinanta, pe atit de putin cunoscuta si de inteleasa, oricum dramatica. Am avut aceasta revelatie, o data in plus, citind cartea lui Alexander von Schönburg, Tot ce ati dorit sa stiti despre regi si nu ati indraznit sa intrebati niciodata, tradusa de curind si la noi, o carte care dezvaluie, din fericire si cu destul umor, partea nevazuta a monarhiei. Privirea relativ indiscreta dincolo de cortina regala dezvaluie, cu respect si simpatie, pompa si absurdul unor ceremonii si al unor reguli, pornind de la intrebari pe cit de legitime, pe atit de banale: ce fac regii cind sint in familie?, regii sint mai politicosi cind vine vorba de sex?, de ce nu au regii carti de credit?, ce tine regina in poseta?, de ce sint mai afectuosi regii fata de cai decit fata de oameni? etc.
Alexander von Schönburg este jurnalist, dar si un insider in lumea regala. Casatorit cu o stranepoata a Reginei Elisabeta a II-a, a devenit un fel de print. „Nu as fi scris cartea aceasta daca nu as fi avut o slabiciune pentru regi', a marturisit el aratindu-si motivatia sentimentala a demersului sau. Insa cartea nu dezvaluie secrete menite sa compromita sau sa trimita in derizoriu regalitatea, ci te apropie si mai mult de regi, regine, printi si printese, aceste fiinte condamnate sa traiasca pentru totdeauna intr-un basm mai mult straniu decit frumos, oricum nu in realitatea umana.
Aflam si lucruri deja cunoscute: pina mai acum un secol, printesele erau obligate sa se casatoreasca inclusiv cu verisorii lor, casatoria fiind considerata, de fapt, o uniune intre doua tari sau regate; sexul era redus la un ceremonial de reproducere dupa calendar, la care participa un intreg alai de curteni, minastirea si otrava fiind singurele modalitati de divort ale cuplurilor regale...
Dar aflam si lucruri inedite: Ioana a Castiliei si-a iubit atit de mult sotul, pe Filip cel Frumos, incit dupa moartea acestuia l-a imbalsamat si lua cina alaturi de trupul lui; educatia tinerilor printi si printese implica deprinderea conversatiei cu… obiectele de mobilier; regina Elisabeta a II-a nu maninca niciodata usturoi sau fructe cu seminte mici care-i pot ramine printre dinti, este alintata „Cirnacior' de catre sotul ei si a fost obligata de consilierii PR ai Casei Regale sa mearga la un McDonald‘s pentru a se apropia de popor; regii isi fac cadou inclusiv casti de dus si pernute imprimate (in fiecare an Palatul Buckingham primeste intre opt si douasprezece mii de cadouri); protocolul imperial ii interzice regelui Japoniei sa-si cunoasca ginerele; pentru a cistiga simpatia populara, regina Beatrix a Olandei merge numai pe bicicleta; contele Hülsen-Haeseler a murit de inima la un party imbracat fiind intr-un tutu si multe, multe altele.
Nici una dintre aceste istorii sau informatii nu este insa o crima de lezmajestate, ci ele aduc monarhiei beneficiul de a o apropia de oameni facind-o, dupa caz, si mai interesanta sau mai umana, in fine, de a reduce, in mentalul colectiv, distanta dintre popor si capetele incoronate. Dar, mai ales, arata ca viata de printesa nu e deloc roz. Mai bine sa fii printesa unui singur barbat decit a unui intreg popor.
Foto: Shutterstock