Viata ca la 20 de ani

Acum un an, ELLE imi publica primul articol („Pe locuri, fiti gata, START!), o parere personala despre cum vedeam eu viata la 25 de ani, cat aveam pe atunci. Din perspectiva unui intern fericit ca isi face ucenicia la revista preferata, lucrurile mi se pareau destul de simple si se rezumau la clasicul Follow your heart. Ma bucur sa vad ca asta a dat roade, pentru ca intre timp mi s-a oferit un post de redactor in cadrul aceleiasi redactii care cu putin timp in urma imi sustinea visul. De ce spun toate astea? Pentru ca abia acum imi dau seama cat de mult m-a ajutat sa am un tel in jurul caruia sa construiesc. Si cat de mare este diferenta intre partea profesionala si alte zone ale vietii mele, unde lucrurile sunt inca nesigure. Incep sa cred ca a te lasa dus de val in viata nu e cea mai buna solutie, oricat de comoda ar fi.

Varsta de 20 si ceva de ani e astazi privita ca o a doua adolescenta, lucru care ne incurajeaza, pe mine si pe cei de-o seama cu mine, sa experimentam in continuare. Fie ca este vorba despre relatii sau job, vrem sa stim care ne sunt optiunile inainte sa alegem ceva, pentru ca oricum deciziile serioase, gandim noi, se iau mai tarziu, pe la 30 de ani. N-am dreptate? Casatoria, copiii si ratele vin mai incolo – avem atat de mult timp la dispozitie, unde-i graba? Dar nu este asta totodata si o capcana? Pentru ca uitam sa decidem si amanam momentul in care alegem intr-adevar ceva, pana cand ramanem blocati unde nu ne dorim? Intr-un job care nu ne place, de exemplu, sau intr-o relatie care nu ne mai multumeste.

Mi-am pus prima data problema asta cand mi-am dat seama ca exista aspecte ale vietii mele pe care inca le incadrez la categoria „cand o sa fiu mare. Dar „cand o sa fiu mare la 26 de ani parca nu mai merge. Propria casa sau o relatie stabila nu sunt pe lista mea de prioritati si n-au fost niciodata. Dar poate ar trebui… Si cum majoritatea prietenilor mei – si ei de 20 si ceva de ani, ca si mine – nu au nici ei astfel de preocupari, constat ca exista multi tineri care traiesc cu mentalitatea „mai incolo. Dar cat de incolo? Imi vine in minte melodia lui Lily Allen, „22. Cat de mult o fredonam acum cativa ani – „Cand avea 22 de ani, viitorul ei suna promitator – si cat de putin as vrea sa ma identific cu ea mai tarziu – „Dar acum are aproape 30 de ani si iese in fiecare seara. Are un job bun, dar nu e o cariera. De fiecare data cand se gandeste la asta ii vine sa planga, pentru ca tot ce vrea e un iubit, dar are parte numai de aventuri de-o noapte etc.. Asta pare sa ne caracterizeze generatia: o adolescenta prelungita si taraganarea cat mai mult a responsabilitatilor majore.

Dar avem o scuza. Ce ne mai plac scuzele! Si daca mai sunt si atestate stiintific, ne predam – nu-i de joaca cu stiinta. Iata ca studiile recente in neurostiinta vin sa ne justifice comportamentul adolescentin prin sustinerea unei noi ipoteze: creierul nu este suficient de dezvoltat pana la varsta de 25 de ani. Aleluia! Pot sa-mi pun linistita toate greselile si lenea de pana acum in spinarea imaturitatii creierului meu. Continuarea imi place si mai mult: „Ideea ca la 18 ani esti deja adult nu suna prea bine. Neurostiinta a avansat atat de mult incat nu ne mai gandim ca lucrurile se opresc la un anumit punct. Creierul se dezvolta mult in jurul varstei de 20 de ani, iar momentul in care lucrurile se opresc este mult mai tarziu decat am crezut initial, spune psihologul Laverne Antrobus, unul dintre cercetatorii care au realizat studiul in cauza.

Problema se pune astfel: cortexul, cea mai mare parte a creierului, este impartit in lobi care se dezvolta din spate catre fata. Lobul frontal este responsabil cu ratiunea, gandirea si planificarea si este ultimul care se maturizeaza. Oamenii de stiinta au descoperit ca o fuziune mentala este completa abia intre 25 si 30 de ani. Si daca mai punem la socoteala optimismul, increderea exagerata in fortele proprii, dar si lenea, trasaturi definitorii ale generatiei Millennials, ca despre ea e vorba, obtinem imaginea fidela a tanarului modern. Cel care nu se grabeste sa-si intemeieze o familie si care inca nu stie ce vrea sa faca cu viata lui. Cel care de multe ori accepta un job oarecare doar pentru ca trebuie sa-si plateasca chiria. Si nu investeste prea mult timp in formarea lui profesionala, pentru ca oricum actualul loc de munca nu este decat o sursa de venit. Tanar care, din acelasi motiv, sare de la un job la altul si de la o relatie la alta. Iti suna cunoscut? Eu o sa ma fac ca ploua.

Da, o fi decada anilor 20 una a distractiei si experimentarii, dar numai despre atat sa fie vorba? Ma intreb si eu, bombardata de atatea informatii: nu e oare si vremea sa ne planificam viata? Statistica arata ca 80% din momentele definitorii ale vietii se intampla pana la 35 de ani. Si ca 70% din cresterea salariala are loc in primii zece ani ai carierei. Asta inseamna ca pana la 30 de ani cei mai multi dintre noi se casatoresc sau se afla intr-o relatie cu viitorul partener de viata. Au un loc de munca in care se plafoneaza sau pe care il transforma in cariera, fie ca le place sau nu. Asta ma cam pune pe ganduri, pentru ca lucrurile pe care le facem si lucrurile pe care nu le facem acum vor avea un efect urias asupra viitorului nostru si chiar asupra generatiilor care urmeaza. Imi dau seama ca mai am doar cativa ani ca sa iau deciziile potrivite pentru viitorul meu. Ce presiune!

Am gasit o carte care dezbate fix aceasta problema (bineinteles, doar exista carti despre absolut orice) – The Defining Decade: Why Your Twenties Matter and How to Make the Most of Them Now, de Meg Jay, un pshihoterapeut specializat in psihologia varstei de 20 si ceva de ani. Autoarea ne lamureste de ce decada anilor 20 nu este de neglijat. Chiar daca mariajul, cariera si copiii apar mai tarziu in viata, nu inseamna ca nu trebuie sa le planificam din timp. „Creierul are al doilea si ultimul puseu de crestere pe la 20 de ani si se pregateste pentru viata de adult, ceea ce inseamna ca, daca vrei sa schimbi ceva in viata ta, acum e momentul s-o faci. Stim ca personalitatea se schimba mai mult pe la 20 de ani decat in oricare alta perioada a vietii, ca fertilitatea unei femei e la cote maxime la 28 de ani si ca lucrurile se complica dupa 35 de ani. Deci la 20 de ani e timpul sa te educi cu privire la corpul tau si la optiunile pe care le ai, spune ea intr-o conferinta Ted Talks cu tema „De ce varsta de 30 de ani nu este noua varsta de 20.

Meg povesteste la aceeasi conferinta ca, la 20 si ceva de ani, pe cand isi dadea doctoratul in psihologie clinica la Universitatea Berkeley, ca psihoterapeut, primul ei client a fost Alex, o tanara de 26 de ani (hmm… si eu am 26 de ani), care voia sa vorbeasca despre baieti. Alex era intr-o relatie cu un pierde-vara doar de dragul de a nu fi singura si stia ca lucrurile nu merg nicaieri. Dar avea doar 20 si ceva de ani si mult timp la dispozitie pana sa se gandeasca la o relatie serioasa, se justifica ea. Meg a considerat primul ei caz unul usor, pentru ca, avand cam aceeasi varsta ca Alex, ii putea intelege logica. Dar abia dupa ce profesorul sau coordonator i-a explicat ca, desi Alex probabil nu se va casatori cu actualul iubit, poate o va face cu urmatorul, Meg a inteles ca timpul potrivit sa vorbesti serios despre casatorie este inainte ca ea sa aiba loc. Incep sa inteleg si eu de ce. Ea spune ca „atunci am realizat ca acea dulce neglijare era adevarata problema, cu consecinte reale nu doar pentru Alex si relatia ei, ci si pentru carierele, familiile si viitorul tinerilor de 20 de ani de pretutindeni. Asa a ajuns Meg Jay sa se specializeze pe lucrul cu tinerii de 20 si ceva de ani. Ea ii ajuta sa-si dea seama ce vor si sa se canalizeze, personal si profesional, spre lucrurile pe care si le doresc.

Toate miturile mele despre varsta asta incep sa fie demolate. „Tanar vreau mereu sa fiu, sa traiesc asa cum stiu, ca la 20 de ani, fara griji si fara bani. Hai sa fim seriosi! Fara griji si fara bani? De unde si pana unde lipsa banilor inseamna lipsa grijilor? Parca era fix invers. Sau o fi asta perioada magica in care lucrurile reale nu se aplica? Un fel de Neverland pentru vesnicii Peter Pan. Cred ca e momentul sa-mi revin si sa-mi revendic maturitatea.

Iar pentru asta, The Defining Decade e plina de solutii. In aceasta carte suntem incurajati sa ne punem intrebarile pe care le evitam cel mai mult – Ce vrem sa facem cu viata noastra? Unde am vrea sa fim peste cinci sau zece ani? Vrem sa ne casatorim? Vrem sa avem copii? Ce job ne dorim? – si sa luam masuri in acest sens. Aceste lucruri ne sperie, iar asta se datoreaza lipsei de experienta. Dar experienta se obtine in timp, iar timp avem la dispozitie atata vreme cat ne concentram in directia care ne intereseaza. In plus, abia acum creierul nostru invata cum sa faca fata presiunilor si criticilor, cum sa gestioneze stresul si, mai ales, cum sa ia decizii. Asa ca, daca uneori ne simtim coplesiti si ne vine sa demisionam, e normal. Trebuie doar sa avem un pic de rabdare. Cu timpul, creierul nostru isi va dezvolta complet capacitatea de a face fata mai usor situatiilor stresante si ne va intari increderea in noi insine.

Cand vine vorba de locul de munca, Meg ne spune ca ar fi bine sa investim intr-o cariera. Sa acceptam job-urile, oricat de neinsemnate ar fi ele, care ne conduc sau ne ajuta sa ajungem unde vrem pe viitor. Uneori, o perioada de internship intr-o firma din domeniul vizat de noi este mai potrivita CV-ului nostru decat o slujba de chelner, de exemplu. Asta ne consolideaza credibilitatea pentru viitoarele locuri de munca la care aplicam. Recomand calduros, la mine asta a functionat!

Si la capitolul relatii am gasit cateva sfaturi foarte utile. In primul rand, nu ar trebui sa incepem o relatie doar de dragul de a experimenta. Timpul este valoros, chiar daca suntem tineri, si n-ar trebui sa-l petrecem nepasatori, lasandu-ne purtati de intamplare, fiindca asta nu ne ajuta sa ne dezvoltam. Chiar daca am avea tot timpul din lume, odata ce ne obisnuim sa luam decizii nepotrivite si sa ramanem in relatii nefericite, vom continua la fel chiar si dupa ce nu mai vrem sa experimentam. Meg Jay da exemplul unei cliente, trecuta de 30 de ani, care spune ca viata ei amoroasa poate fi comparata cu jocul „scaunele muzicale. La 20 si ceva de ani, cat timp a cantat muzica si a dansat in jurul scaunelor, jocul a fost amuzant. Abia dupa 30 de ani, cand muzica s-a oprit si a sarit grabita pe cel mai apropiat scaun, a realizat ce alegere inconstienta a facut casatorindu-se cu actualul partener. Si ne mai intrebam de ce tot mai multe casatorii se termina atat de repede. Nepotrivire de caracter sau inconstienta? Nu stiu, nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea. Pot doar sa trag niste concluzii personale. Si sa iau in seama sfaturile lui Meg, care ne indeamna sa ne gandim serios la viitorul nostru. Odata ce ne-am setat niste teluri, e mult mai greu sa ne abatem de la ele. Da, asta se aplica si in sfera relatiilor. Slava Domnului! Nu vreau ca la 30 de ani sa realizez ca am ales un scaun inconfortabil.

Deci e clar, ar trebui sa incepem sa ne punem tot mai multe intrebari, in ceea ne priveste viitorul. Care este telul meu? Cum as putea sa-l ating? Care ar fi pasii pe care ar trebui sa-i fac? Cat timp ar putea sa-mi ia? Si indiferent de situatiile in care suntem, sa avem mereu in minte scopul final. Astfel incat sa luam deciziile cele mai utile din punctul in care ne aflam. Sa retinem si ideea ca lucrurile pe care le facem in fiecare zi ne transforma in adultii care vom fi. Si chiar daca nu facem nici o alegere, si asta este tot o alegere. Prin urmare, n-ar trebui sa ne lasam definiti de ceea ce nu am stiut sau nu am facut! Varsta de 20 de ani este decada definitorie pentru maturitatea noastra. Sa nu ajungem la 30 de ani sa realizam ca nu mai avem timp sa ne construim o cariera sau sa ne intemeiem familia pe care constientizam ca, de fapt, ne-o dorim! Sa nu ne regasim printre oamenii care se intreaba mai tarziu: „La ce Dumnezeu ma gandeam cand aveam 20 de ani?.

Poate te simti coplesita de aceste informatii si crezi ca presiunea este prea mare. Dar nu e un lucru minunat sa stii ca toata puterea de decizie e in mainile tale? Nu simti, totusi, si o oarecare curiozitate cand te gandesti unde vei fi peste cinci ani? Nu e super-misto ca poti decide acum?

Foto: Arhiva Revistei ELLE

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK