Vestimentatia de cuplu, la domiciliu

Machiajul impecabil, parul pieptanat ingrijit, paltonul turnat pe corp, accesoriile potrivite; petrecem ore intregi pentru a ne compune imaginea cu care iesim in lume. Fashioniste convinse atunci cand pasim dincolo de usa, redevenim fetitele cu parul ciufulit, tricou decolorat cu Hello Kitty si botosei de plus in picioare, atunci cand revenim in intimitatea propriului camin, acolo unde singurul care ne vede fara „masca' noastra cea de toate zilele este El. „Tu cum te imbraci atunci cand stai in casa?' e o intrebare curioasa pentru multe dintre noi, avand in vedere ca, prin definitie, hainele „de casa' sunt destinate a nu fi vazute de nimeni. Insa daca raspunsul la intrebare este „nu ies niciodata din pijamale sau din tricoul pe care il am din liceu', ganditi-va mai bine.

E adevarat ca, asa cum spune si psihoterapeutul de cuplu si familie Ana-Irina Papusoiu, „«acasa» reprezinta spatiul fizic, dar si psihic in care relatiile sociale, rolurile si convenientele sunt lasate in plan secundar, locul unde ne simtim in siguranta, relaxati, unde ne reconectam cu noi insine si cu cei foarte apropiati, care fac parte, intr-o masura sau alta, din lumea noastra interioara. Hainele reprezinta, din punct de vedere psihologic, «invelisul» pe care il alegem pentru trupul nostru, dar si o expresie a felului nostru de a fi. Alegerea unui stil vestimentar nu este intamplatoare, ea traduce modul in care ne simtim in interior si reprezinta totodata un mesaj pe care il adresam celorlalti. Pentru ca ceilalti, inainte sa ne cunoasca pe noi, cei din interior, cunosc imaginea noastra exterioara'.

Asadar, ce anume transmitem partenerului de viata prin hainele pe care le purtam doar atunci cand suntem cu el? Vulnerabilitate, dezinteres, increderea ca el ne place asa cum suntem, indiferent de ce aruncam la intamplare pe noi? Veti spune: bine-bine, dar el e cel langa care vreau sa imi petrec restul vietii, cu care impart cele mai intime ganduri si momente. E sexy sa ii purtam tricourile, dar sa nu uitam ca atunci cand l-am cucerit s-a intamplat undeva afara din casa si eram imbracate in „uniforma'de oras.

„Daca, atunci cand iesim din casa, ne imbracam tinand cont de convenientele sociale, de moda, de considerente ce tin de varsta, sex, categorie socio-culturala, apartenenta religioasa etc…, adica ne alegem vestimentatia «pentru ceilalti», acasa avem libertatea sa ne alegem vestimentatia «pentru noi». Cei mai multi dintre noi isi compun garberoba de casa «retrogradand» haine din garderoba «oficiala» atunci cand se uzeaza sau ies din canoanele modei, ori din costume sport, treninguri, capoate, adica isi compun o garberoba de casa din haine confortabile sau «cunoscute», care le poarta deja amprenta si sunt «imbibate» de istoria acelei persoane', completeaza psihoterapeutul.

Dar in fiecare casa regulile difera. Ioana, de exemplu, se imbraca in asa fel incat sa poata oricand iesi sa-si cumpere tigari. Alice, care lucreaza acasa, se machiaza lejer cand se asaza in fata laptop-ului. Uneori simte nevoia sa isi dea si cu putin ruj. Sunt si femei care fac eforturi considerabile pentru a pastra flacara aprinsa in cuplu, cu ajutorul hainelor. Mihaela, dupa 28 de ani de viata, din care opt si i-a petrecut in relatia actuala, si-a dat seama ca felul in care se imbraca conteaza. „Fiind intr-o relatie de lunga durata, trebuie sa muncesc mai mult ca sa pastrez flacara aprinsa. La inceput ma lasasem pe tanjala, dar mi-am dat seama ca nu e calea cea buna. Acum incerc sa nu arunc un trening ponosit pe mine, ci sa fiu mai inventiva, mai sexy-gospodina, mai ales atunci cand stiu ce vreau sa urmeze. Asa ca in casa port dresuri negre, fuste scurte cu volanase sau o rochita mulata si dresuri peste genunchi. Nu-mi pun neaparat si sort! Am haine cu care nu-mi vine sa ies afara, dar in casa le port, de ce nu?' Iar prietenul ei se pare ca si apreciaza eforturile ei. „Chiar mi-a zis ca dupa atatia ani ii place ca ma straduiesc si ca am grija de mine. Cand mergem in club, vrea sa ma imbrac provocator pentru el. Dar de multe ori n-am nici un chef. Am zile cand imi vine sa-mi pun o bluza XXL, niste pantaloni imensi si sa ies asa afara. El, in schimb, tinde sa ramana in hainele de la munca si asta e cam enervant, sau foloseste hainele de «oras» in casa. Mi-ar placea sa-l vad in camasa, imbracat ca baietii de la Sarto, dar nu in casa. '

Baietii, in schimb, accepta cu mai multa usurinta ce le pregatesc prietenele sau sotiile lor acasa. Robert, 31 de ani, si sotia lui au ajuns, dupa cinci ani de casatorie, la cea mai comoda solutie: „Stam in pijamale. Am gasit unele cool, mai clasice, cu modele asemanatoare: ale mele au niste dungi albastre si gri, ale ei sant rosii cu dungi gri. De vreun an si jumatate facem asa, mai ales ca, in ultima vreme, ne vedem seara destul de tarziu'. Edi, 27 de ani, e de sase ani intr-o relatie cu logodnica sa si la ei s-a incetatenit de ceva timp termenul de „haine de casa'. „Stam in tricou si pantaloni scurti. Sincer, ea mi se pare mai sexy cand e intr-un tricou cu parul ravasit, nearanjata si cu pantaloni mulati pe fund, decat atunci cind se aranjeaza sa iasa in oras. Si atunci cand o face, ii mai spun ca nu imi place cu ce s-a imbracat, ea mie niciodata. Nu-mi place cand poarta tocuri, vreau sa fie mai copila.'

De doi ani de zile, Alex, 29 de ani, are parte de o prietena de 26 de ani, foarte chill, foarte casual, care nu poarta make-up nici in casa, nici in afara ei. „Ne imbracam lejer acasa, in pantaloni de trening si tricouri sau hanorace din bumbac. Ea poarta des esarfa la gat, pentru ca e mai friguroasa. Recunosc ca imi place mai mult cand se imbraca mai vaporos si cand isi da silinta, ca si cum ar vrea sa faca sex in seara aia. Ei ii place cand port maieu si mai am niste tricouri de la ea si uneori le imbrac ca sa-i fac placere. Imi plac si mie si stiu ca o sa trezesc o reactie in ea. Dar din experienta mea ca baiat vizavi de fete, lucrurile stau cam asa: prima noapte dormita la o iubita acasa o sa fie intotdeauna in haine misto. Si probabil si urmatoarele. Dar la un moment dat ea se schimba in haine de casa, care de cele mai multe ori inseamna niste pantaloni de bumbac si poate un tricou. Si tot la capitolul ingrijire se da cu niste creme si cam atat. Dar… thats the rest of your life! Cred ca tine mult de cum te simti tu cu tine, ce vrei tu de la tine, fiindca multe femei se fac frumoase la inceput, dupa care revin in tiparul lor obisnuit. La fel si barbatii, la ei tiparul obisnuit e 70% din cum sunt ei cu baietii si 30% din cum sunt ei cu fata.'

Psihologul Ana-Irina Papusoiu explica: „De cele mai multe ori, la inceputul relatiei, partenerii au grija ca imaginea pe care o transmit celuilalt acasa sa fie una frumoasa, ingrijita, calculata. Asa ca nu vor purta tricoul vechi si decolorat cu Donald Duck, pe care il au din clasa a VII-a, ci un tricou nou, pe care il poarta, de obicei, in afara casei. Tricoul cu Donald Duck este varianta confortabila si cunoscuta, pe care o porti atunci cand nu te simti privit si evaluat, asa cum se intampla la inceputul unei relatii. Pe masura ce relatia evolueaza si partenerii se cunosc, ajung la un grad de familiaritate; pe masura ce lumile lor interioare se impletesc, tricoul cu Donald Duck incepe sa faca parte din «lumea noastra interioara» si nu mai conteaza atat de mult ca el este decolorat sau largit, ci ca simbolizeaza ceva pentru NOI. La inceputul relatiei, hainele pe care le alegem pentru acasa reprezinta imaginea ideala pe care vrem sa o aratam partenerului – de senzualitate, eleganta, nonconformism, putere etc… –, pe cand, dupa ce relatia «s-a maturizat», hainele noastre ii spun celui drag «te-am primit in lumea mea interioara si fac parte, la randul meu, din lumea ta interioara». O femeie care se simte si se vrea seducatoare va adopta acasa o vestimentatie provocatoare; un barbat care vrea sa transmita imaginea de eleganta si noblete va purta un halat din matase si papuci cu monograma. Dupa ce cuplul «creste» si partenerii ajung la acel nivel de familiaritate despre care vorbeam mai devreme, ne preocupa mai mult imaginea pe care o transmitem in exterior, asa ca ne uitam bine la noi insine in oglinda, dar si la celalalt, inainte de a iesi din casa. Nu sunt exceptionale cazurile in care vedem parteneri care vin la o petrecere «asortati», dorind sa transmita celorlalti o imagine de cuplu armonios.

Si apropo de asta, mai exista un moment in care hainele de casa joaca un rol important in viata noastra: acela in care primim prietenii in vizita. „Ma deranjeaza cand merg la prieteni acasa si ei sunt in pijamale', recunoaste Alex. „Si eu mai faceam asta uneori, dar de obicei cu prietenii mei foarte apropiati. Am niste amici care sunt si parinti acum si de multe ori ea ne intampina in pijama. Inteleg oboseala, dar nu mi se pare prea sexy pentru o femeie. Eu, unul, nu mai am pijamale de mult timp, asa ca atunci cand stau in haine de casa si mi se pare ca si astea sunt prea ponosite sau sunt mai mult haine de dormit, ma schimb in pantaloni de strada.'

„Comoditatea tinutelor de casa a venit odata cu pijamaua', ne asigura Adina Nanu, specialist in istoria costumului. „Pijamaua e o tinuta orientala, de provenienta asiatica si reprezinta una din primele piese unisex de la noi. Croiala semana foarte mult la femei si la barbati, numai masura diferea. Se purtau pijamale de matase in interior si in intimitate. In schimb, daca venea cineva anuntat, trebuia sa fii imbracat cumsecade, eventual intr-o robe de chambre, asta insemnind acele capoate de matase, lungi, ca niste rochii de seara, cu flori, cu picatele. Burlacii, de exemplu, purtau un fel de jacheta de barbat cuceritor, care semana destul de mult cu jacheta costumului clasic, dar era din matase, de preferinta visinie, cu un model oriental si cu revere din satin lucios.'

Dar toate aceste tinute erau importante in masura in care oamenii petreceau in casa o mare parte din timp. Cristina Pop si Lili Misaila de la Antz Communications ne-au oferit o analiza pe generatii a hainelor de casa: „Tinutele de casa, rochiile chez soi sunt o expresie a culturii si esteticii unei epoci. Au o istorie lunga si sunt in legatura directa cu statutul predominant al femeii in societate, la un moment dat. Faptul ca viata femeii generatiilor «Greatest» (nascuti intre 1900 si 1924), «Tacute» (nascuti intre 1925 si 1945) si «Baby Boomers» (nascuti intre 1945 si 1965) era definita in primul rand de rolul sau casnic, de mama si gospodina, a determinat solutii cochete, sic si elegante in spatiul in care ea se misca si traia, in cea mai mare parte a timpului: casa. Astfel, tinutele de casa variau ca lungime, texturi, aplicatii, in functie de statutul social al femeii. Cu cat era mai lunga, mai ampla, din tesaturi mai fine si cu aplicatii mai luxoase, cu atat tinuta chez soi marca un statut mai privilegiat al doamnei casei. Si dimensiunea erotica, senzuala a tinutelor de casa era la fel de importanta, pentru ca erau tinute ale unui spatiu privat, deci ale intimitatii, deopotriva. Asadar, aspectul lor era in concordanta cu moda, moravurile vremii, dar erau desenate si construite si cu intentia clara de a stimula imaginatia barbatilor. Generatia X (nascuti intre 1960 si 1980), pilula contraceptiva, emanciparea, «quant-izarea» (aparitia lungimilor peste genunchi in tinutele feminine), asumarea unor roluri publice, productive si castigarea unei independente fata de barbat, toate au schimbat raporturile intre sexe si, prin urmare, si tinutele de casa au suferit transformari. Ceea ce inainte era un simbol de status (sa fii casnica era motiv de mindrie) devine acum o pozitie opresanta si indezirabila, rusinoasa chiar. Prin urmare, si tinuta de casa este modificata, virand mult spre cea de strada, marca a unei femei independente, active, carieriste si definite si in afara spatiului-casa.

Generatia Y (nascuti dupa 1976) si cea digitala, milenista (nascuti dupa 1990) infrunta criza economica, isi celebreaza «egolatria» («eu sunt cel mai important, sunt regele, vedeta absoluta a lumii mele si expun asta lumii intregi») si se lasa sedusi de «fascinatia senioritas» (intoarcerea spre valori ale elegantei retro, a chic-ului inefabil asa cum il defineau buncii si strabunicii nostri si admira pana la obsesie – exprimata si in mediul virtual, online – modele de frumusete si fashion-iconale la varsta pensionarii).

Toate aceste noi obsesii ale Generatiei@ genereaza comportamente de lifestyle pe care noi, analistii de tendinte, le urmarim si pe care le putem defini deja ca repere importante de comportamente sociale ale cohortelor de trendsetter-i si de follower-i: reintoarcerea spre valorile «familiale», «casnice», spre bucuria caminului si constructia acestuia, concluzioneaza specialistele Antz Communication. Tot ele ne informeaza ca exista doua tendinte majore pe care analistii de tendinte le-au definit si le comunica celor care au mesaje, produse, servicii pentru comunitatile de consumatori ale noului mileniu: „insperientele si „cocooning. „Cocooning-ul – optiunea pentru statul acasa in detrimentul socializarii (generata si de comunicarea virtuala, cu intermediari tehnologici, care inlocuieste de cele mai multe ori comunicarea vie, fata in fata – a determinat o orientare a generatiei M (mileniste) spre spatiul-casa, spre crearea unui spatiu confortabil, pe care sa-l defineasca prin cuvantul acasa. Astfel, garderobele de casa au cunoscut o revigorare, firme mari ca Zara Home, Victorias Secret, Oysho avand linii dedicate hainelor de casa, care pot fi purtate si-n exterior (o fluidizare a spatiilor «casa-exterior», pana la construirea de colectii haute-couture care scot in strada pijamaua. Cocooning e un fenomen pe care analistii de tendinte din Occident il urmaresc de zece ani, pe care, in Romania, incepem sa-l simtim ca trend major, cu forta mare si in mainstream de cinci ani (odata cu criza economica).

«Insperientele» – preluarea si adaptarea tuturor experientelor pe care le avem in spatiul public si aducerea lor in spatiul privat: de la Home Cinema, sala de sport privata, sauna, concerte sau piese de teatru at home si cautarea experientelor interioare, mai putin legate de obiecte si corelate mai ales cu calitatea emotiilor – aduc generatia de consumatori ai noului mileniu mai aproape de spatiul-casa, ii fac sa viseze la spatii interioare creative, stimulente ale emotiilor, deci readuc in tendinte hainele de casa integrate ca tinute de zi, asa cum erau odinioara pentru bunicii si strabunicii lor (de la sleepwear la home-life wardrobe). Asadar, marcile care produc si vor target preocupat de tinutele chez soi trebuie sa surprinda, sa fie creative, sa ofere «diferenta si uau» consumatorilor potentiali.

Cu toate acestea, mare parte din viata noastra sociala ne-o petrecem in continuare mai mult in afara casei, acolo unde ne asteapta sutele de cafenele, restaurante si cluburi unde ne intilnim prietenii. Asa ca de multe ori simtim nevoia sa ne descotorosim de eticheta si de uniforma, odata intrati pe usa. Laura are un job si o viata sociala care presupun expunere publica si grija constanta in privinta vestimentatiei. Pentru ea insa, asta nu inseamna ca atunci cand se intoarce acasa lasa garda jos. „Nu port pijama pentru ca mi se pare moartea pasiunii, prefer sa dorm in tricourile lui. Urasc halatele, nu purtam asa ceva. Papucii imi sunt la fel de antipatici, asa ca ii inlocuiesc cu slapi, daca nu este prea frig. In general ne imbracam sport in casa: eu iarna port sort de jeans, maieu de bumbac si ugg/pantaloni de lana sau casmir si tricou. Am o oglinda mare in living si nu tin neaparat sa reflecte vreo gospodina obosita. El sta in tricou si trening. Noi suntem un cuplu care nu s-a schimbat in profunzime, dupa ce ne-am casatorit sau dupa ce au aparut copiii. El nu ma vrea casnica perfecta, asa cum nici eu nu-l vreau un priceput reparator de aparatura electrocasnica. O casnicie inseamna altceva…'

Psihologul Ana-Irina Papusoiu atrage atentia ca vestimentatia de casa poate reprezenta unul dintre elementele rutinei in cuplu, care nu e neaparat ceva de evitat. „Din contra, avem nevoie de micile «ritualuri» care ne individualizeaza ca pereche, de «noi luam micul dejun in pat in fiecare sambata dimineata si mergem la film in fiecare joi seara». Daca privim cuplul ca pe ceva in continua evolutie si transformare, ne va fi mai usor sa intelegem ca o dinamica sanatoasa presupune alternarea rutinei cu etape de transformare. Ca orice «reinventare», o innoire a garderobei de casa poate aduce un suflu nou. Pentru ca, odata ce renuntam la tricoul cu Donald Duck, celalalt va sesiza o schimbare. Corpul nostru se transforma si el de-a lungul timpului si schimbarea garderobei de casa reprezinta acceptarea, recunoasterea acestor schimbari, integrarea lor in viata emotionala a cuplului. Desigur, vestimentatia de casa si rolul ei in dinamizarea relatiei de cuplu pot fi privite si punctual. Adica putem spune ca daca ea ii deschide lui usa imbracata intr-o camasa incheiata la doi nasturi, mesajul este unul clar, o invitatie in dormitor.'

Stim ca, indiferent ce alegi sa porti in intimitate, cel de langa tine te va aprecia la fel de mult si atunci cand porti tricoul laliu cu Duffy Duck, si cand imbraci cea mai spectaculoasa rochie de seara. Totul e ca, din cand in cand, sa iesi din zona ta de confort (la propriu si la figurat) si sa investesti acelasi interes in vestimentatia de casa, ca si in cea de oras. Vei vedea ca reactiile nu vor intarzia sa apara.

Foto: Shutterstock

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK