Vedete pe croazeta. Cine vine la Festivalul de Film de la Cannes anul acesta?

Din cele 21 de lungmetraje programate in competitia oficiala, 16 sunt facute de regizori pentru care mersul la Cannes a devenit un soi de vizita anuala la dentist. Almodovar a mai fost de sase ori la Cannes. N-a castigat niciodata marele premiu, dar poate ca Julieta, filmul pe care il prezinta anul acesta, o sa ii poarte noroc.

Si romanii Cristi Puiu si Cristian Mungiu au mai fost pe la Cannes. In 2005. „Moartea domnului Lazarescu' a castigat premiul in competitia „Un certain regard'. In 2007 Mungiu s-a intors acasa cu o frunzulita de aur pentru „4 luni, 3 saptamani si 2 zile. Doi regizori romani in competitia oficiala plus unu, la categoria „Un certain regard'. (Bogdan Mirica prezinta „Caini'). O proportie magulitoare, care confirma fascinatia pe care cinemaul romanesc o exercita asupra lui Thierry Fremaux, Directorul delegat al festivalului, care mi-a spus intr-un interviu ca sunt putine tari in lume in care se fac filme ca in Romania.

Cum m-a luat noul val si am inceput sa scriu despre cinema-ul romanesc, am uitat sa va spun ca o sa mai vina si Xavier Dolan, canadianul care a facut „Mommy'. Copilul minune al cinema-ului mondial (la 27 de ani, Xavier Dolan a realizat deja sase filme si nu din cele mai slabe) o sa defileze la brat cu Marion Cotillard, actrita principala din ultimul sau film, „Juste la fin du monde'. Hai ca nu o sa fie sfarsitul lumii! Ca doar nu mergem la Cannes sa ne ploua cu stele pe covoare rosii. Mergem la Cannes sa vedem filme, ca de asta sunt facute festivalurile.

M-am uitat pe net sa vad daca s-au facut pronosticuri despre un potential castigator, dar anul asta jurnalistii si cinefilii sunt precauti. Sunt lucruri mai serioase de facut decat supozitiile. Organizatorii sunt preocupati de cum sa asigure securitatea, pentru ca au circulat niste zvonuri prin Franta, cum ca festivalul ar putea sa fie tinta unor atacuri teroriste. Macar in privinta programarii, cinefilii si mai ales jurnalistii pot sa respire usurati. De cativa ani incoace, nu mai sunt obligati sa-si bata capul cu declaratiile aiurite, inspiratie Nietzsche si rase ariane, ale danezului Lars von Trier, interzis la Cannes in 2011. Da, anul asta suntem seriosi. Asteptam starurile pe croazeta la Cannes, dar ne concentram mai ales pe filme si pe autori.

Pedro si Julieta

Zguduit si cu ochii inlacrimati in urma scandalului Panama Papers, care a dezvaluit si numele lui, Almodovar isi va linge ranile pe scarile acoperite de mocheta rosie. Pedro e pentru Cannes ce e Leo pentru Oscaruri. Veni, vidi…vici poate in 2016. Nu cred sa fie cinefil care sa spuna cu mana pe inima ca Pedro n-ar merita marele premiu. „Julieta”, cu Emma Suarez si Adriana Ugarte, e povestea unei femei a carei fetita dispare. Almodovar o surprinde pe Julieta in mai multe momente ale vietii ei, la 30 si la 50 de ani. Un motiv in plus pentru ca fanii regizorului spaniol sa doarma linistiti. Almodovar ramane fidel stilului care il caracterizeaza si care il face sa spuna despre el ca regizeaza genul ala de poveste, din care scenaristii de la Hollywood ar putea scoata zece filme.

Recviem pentru…un parastas

Nu e o idee buna sa scriu despre „Sieranevada”, ultimul film al lui Cristi Puiu. Nu stiu daca pot sa fiu obiectiva, pentru ca in ceea ce ma priveste, Puiu e unul dintre cei mai importanti regizori romani si europeni. Aproape toata lumea (putina) care a vazut deja filmul lui Cristi Puiu a spus ca e incredibil. Ca te lasa mut, ca e arta lui Puiu ajunsa la apogeu. Selectia lui Cristi Puiu la Cannes nu e, nici pe departe, o eroare in matrice. Tot despre el, acelasi Thierry Frémaux spunea ca „inventeaza forme cinematografice noi'. „Sieranevada”, cu Mimi Branescu si Bogdan Dumitrache este, cum le-ar placea francezilor sa il catalogheze, „o felie de viata'. Lary, medic, 40 de ani, se duce la parastasul tatalui sau intr-o sambata. Atat? Da. Restul sinopsisului nu se dezvaluie. Restul e un film de Cristi Puiu si trebuie vazut. S-a mai scris pe ici pe colo, prin presa franceza, ca Sieranevada are toate sansele sa castige, pentru ca e realizat de cineastul roman care a facut „Moartea Domnului Lazarescu', filmul care a pozitionat Romania pe harta cinematografiei europene. Ar fi un motiv suficient.

Paterson, may the force be with you

Jim Jarmusch a fost, se pare, un pic vexat acum doi ani, cand „Only Lovers Left Alive' a fost acceptat „in extremis' la Cannes. Greselile nu se repeta. Din ele se invata. In 2016, „Paterson' a fost printre primele filme despre care se zvonea ca va fi in competitie oficiala. Paterson, jucat de Adam Driver, mostenitor direct al lui Darth Vader, este sofer de autobuz un pic dezabuzat. Normal, asta e pretul care trebuie platit daca vrei sa citesti serios poezii de Allen Ginsberg, emblema generatiei beat. Jim Jarmusch, pe care il cunoasteti pentru ca facut cateva filme fetis pentru cinefilii nascuti in anii 80 („Coffee and cigarettes', „Dead Man' sau „Ghost Dog') nu vine nici el singur pe croazeta. In afara de „Paterson', Jarmusch o sa prezinte, in afara competitiei, un documentar despre Iggy Pop. Cu Iggy Pop de fata. Rock and roll, baby!

Loving Sean Penn

Imi aduc aminte de o poza cu Sean Penn intr-o barca, pe langa New Orleans, dupa uraganul Katrina. Si asa, pierdut pe ape, vaslind si privind intens ceva din afara obiectivului Sean Penn e ravasitor. Avem fiecare o slabiciune. Sean Penn a fost multa vreme febletea mea. Si cand s-a apucat de realizat si am vazut ce stie sa faca, (ati vazut „Into The Wild', cu tot cu banda lui sonora semnata de Eddie Vedder?) m-am gandit ca e ceva cu iubirile astea din tinerete. Sunt corecte, pe undeva e o intuitie care nu ne insala. Sean Penn prezinta la Cannes „The Last Face', un film cu Charlize Theron si Javier Bardem, care se petrece in Liberia. O poveste de dragoste pasionala, intre directoarea unei organizatii umanitare (Charlize) si un medic (Javier), pe fundalul unei tari roase de razboi. Despre iubire, cu o iubire din tinerete. Nu-mi trebuie mai mult.

The danish demon

Probabil ca ar fi trebuit sa aleg alt regizor si alt film despre care sa scriu la sfarsit. Dar dupa succesul „Drive' in 2011 (serios, cine nu ar vrea macar o copie urata a lui Ryan Goslin in „Drive'?) danezul Nicholas Winding Refn a coborat cateva trepte catre infern. Critica a notat prost „Only God Forgives' si de data asta Ryan n-a mai declansat revolutii hormonale. Cu „The Neon Demon', thriller feminist si senzual, Nicholas Winding Refn vrea sa puna pe jar imaginatia cinefililor. In orice caz, un lucru e clar. Filmul asta o sa il reconcilieze cu sotia lui, care a refuzat ca Nicholas sa agate pe pereti o parte din colectia lui de afise de film serie Z, sub motiv ca sunt prea jignitoare pentru conditia femeii.

Text: Ileana F. Buzea
Foto: PR

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK