V-ați certat? De ce să nu încercați niciodată să vă rezolvați problemele de cuplu când sunteți furioși

V-ați certat teribil și vreți să găsiți acum, pe loc, o soluție pentru problema care v-a divizat atât de tare. De ce nu e o idee bună.

Nu vreți să lăsați lucrurile în aer. Vi se pare că doar amânați fără succes sau e o evitare pe care o ambalați într-un time out. Amândoi sunteți orientați spre eficiență, performanță și aduceți această perspectivă și în cuplu. Sau unul e mai activat după ce v-ați certat și nu acceptă sub nicio formă această pauză. Dorește obligatoriu formularea unei rezoluții, a unei noi reguli, negocierea, găsirea unei soluții. Ei bine, uneori este posibil, uneori nu, și mai degrabă ineficient.

Sunteți prea activați

Ca să negociați, ca să găsiți o variantă agreabilă pentru amândoi e nevoie de un plus de luciditate, de gândire rațională. Iar când v-ați certat cel mai probabil s-au apăsat butoane care mai degrabă vă trimit în moduri dezadaptative de a face față. Să vă atacați, să acceptați orice doar de dragul încheierii disputei. Deci mental nu vă aflați în cel mai bun punct pentru obiectivul vostru.

Detașarea

V-ați certat și o mare prăpastie s-a creat între voi la nivel emoțional. Să vă rezolvați problemele înseamnă să fiți în aceeași barcă, în aceeași echipă. Pe când detașarea vă trimite emoțional pe continente diferite. Cum să mai luptați pentru sănătatea relației când sunteți așa divizați și deconectați?

Plasarea responsabilității în exterior

Celălalt trebuie să se schimbe, el trebuie să facă. Familia extinsă e de vină, părinții, munca, șeful. Într-o ceartă se poate foarte bine să se caute mai degrabă vinovați decât soluții. Vorbim de o dinamică în doi și responsabilitatea ambilor de a schimba ceva, de a acționa diferit.

Apărarea

V-ați reproșat diverse lucruri și reacția la critică nu este una plăcută. Critica a fost percepută ca un atac, o invalidare supremă și veți fi mai preocupați să vă apărați decât să lucrați împreună. Iar celălalt devine dușmanul care atacă, un personaj negativ. Iar apropos de atac, cât de cunoscută este expresia: cea mai bună apărare este atacul? Deci șansele unui nou conflict sau perpetuarea celui existent sunt foarte ridicate. Un schimb de tu ești de vină/ba tu ești de vină unde soluția nu mai are loc, e mai degrabă o ventilare a nemulțumirilor.

Oboseala psihică…

… chiar și cea fizică pot reprezenta un impediment în conturarea soluțiilor optime pentru problemele voastre. În plus, reduc gradul de efort și întunecă viziunea. La calm un subiect nu mai pare atât de negru sau atât de dificil de rezolvat.

Nu vă comunicați corect nevoile

Furia poate fi utilă, o resursă pentru acțiune care până la un moment dar a lipsit. Dar poate fi și paralizantă complet sau parțial. Tristețe, frustrare, dezamăgire, lucruri pe care să le cereți, altele în legătură cu care doriți granițe. Presupunând că vă vedeți foarte clar nevoile, un grad mare de furie oare vă permite să vi le comunicați reciproc într-un mod corect? În care chiar să fie auzite, înțelese? Furia se mai spune că orbește. Ea poate și surzi. Vă mai auziți partenerul? Îl mai înțelegeți cu adevărat? Vă mai puneți în papucii lui?