Acolo unde o cauti, de obicei, desi am tot auzit ca ea vine singura, daca e sa vina. Nu mi se pare foarte productiva asteptarea asta, sa fiu a naibii daca e in regula. In basme, da, ea statea la castel, cu droaia de servitori la indemana si cu goblenul mereu actualizat, iar el aparea invariabil calare, de peste mari si tari, practicand diverse sporturi extreme populare in epoca: lupta cu balaurii, vorbitul cu animalele salbatice, negocierea cu vrajitoarele, mancatul unor chestii nedigerabile si luatul la tranta cu creaturi neprietenoase.
Culmea e ca generatii intregi de fetite au devenit femei cu gandul la Alba-ca-Zapada – o fiinta care m-a dezamagit profund, recent, cand mi-am dat seama ca a face curat intr-o casa de pitici nu e vreo mare scofala si nici nu mi s-a parut rezonabil sa pleci cu primul barbat care te-a sarutat (desi cred ca el i-a facut doar o respiratie gura la gura, pentru ca ea era intr-o indoielnica stare de inconstienta). Cenusaresei ii dau mai mult credit, macar pentru faptul ca ziua muncea pe rupte, chiar daca seara o ardea la club. A salvat-o numarul mic la picior si faptul ca cele doua surori vitrege chiar erau urate si rele.
Mai toate basmele, daca le analizam la rece, le invata pe fetite sa fie printese si sa astepte rabdatoare sosirea unui tip de acelasi rang, care chiar isi bate capul sa le cucereasca, in timp ce ele trebuie doar sa… astepte si sa fie excesiv de frumoase. Ceva nu mi se pare in regula si nu stiu nici macar un basm unde ea sa aiba si alte ocupatii decat aceea de a fi frumoasa, unde ea sa aiba si obiectii cand il vede, nu sa o puna rapid de-o nunta majora de cum apare, unde ea sa nu se indragosteasca la prima vedere sau unde el sa procedeze la calea intoarsa, daca ea nu era chiar visul lui de barbat.
Asadar, dupa atatea lectii eronate despre cum sa-ti gasesti iubirea, nu ma mai mir ca destule femei isi propun sa astepte in singuratatea lor, doar-doar o aparea dansul. Daca ar da un reset all la folderul unde au bagat toate basmele citite (si ceva comedii romantice vazute cu nasul in batista), cred ca s-ar putea ajuta nitel mai mult. Pe ele insele, desigur. Bunaoara, iesitul din casa, oricat de neindemanatica social ai fi intr-o prima instanta, ar fi o varianta mult mai eficienta de a intalni iubirea. Sigur, o plimbare solitara prin parc nu rezolva mare lucru – poate doar sa ai norocul sa te nimeresti pe traseul unde el isi plimba ciinele sau isi face alergarea zilnica –, dar niste iesiri ceva mai organizate ar da niscaiva rezultate neasteptate. Sigur, important ar fi sa-ti stabilesti putin criteriile, pentru ca, daca vei merge in locuri unde nu te potrivesti in peisaj si nici in conversatie cu nimeni, nu faci decat sa ingropi in fasa un demers sanatos.
Am observat ca multe femei investesc o groaza de timp si incredere in spatiul virtual, iar unele au castigat la loteria asta. N-as baga mana in foc ca e o abordare corecta, cand iti cauti iubirea, dar e macar un inceput de conversatie, mai ales pentru cele care n-au curaj sa flirteze pe un scaun de bar. Sunt mai degraba adepta iesitului din casa, in lumi prietenoase si populate cu specimene cu aceleasi preocupari sau macar aceeasi educatie, cred ca vazut-placut-ul ne scuteste de o multime de temeri si postari intrebatoare. Renuntarea vremelnica la intregire, capitularea depresiva ca femeie nu-mi suna a alegere buna, la nici o varsta.
Ma intreba o prietena buna, singura si mereu nefericita, de ce s-ar mai chinui sa-si caute un barbat, cand a trecut de 40 de ani si n-o mai vrea nimeni ?! Am intrebat-o cati i-au spus direct treaba asta si mi-a raspuns: „Nu, nici unul, dar nici nu s-au aratat interesati. Am continuat s-o intreb cand a fost ultima data la un coafor, cand a facut ultima data sport, cand s-a fardat numai ca sa iasa la piata? Am aflat – „demult… La naiba, am bagat-o intr-un program de „redecorare a fizicului, dar si a increderii in ea insasi, pentru ca mi se pare strigator la cer sa uiti de tine si sa crezi in tampenia asta cu varsta.
Page: 1 2