Subiecte ca drogurile, prostitutia, homosexualitatea, pornografia, decaderea starurilor sau lumea interlopa par sa aiba un succes garantat, indiferent de canalul media unde sint prezentate. Dintotdeauna, stirile sau reportajele din aceasta arie au tinut prima pagina sau ora de maxima audienta a jurnalelor TV.
Nu cu mult timp in urma, am avut la dispozitie trei saptamini si 26 de minute de spatiu de emisie in grila TVR2 pentru a realiza un documentar despre homosexualitate. Acest articol ar putea fi un making of.
NU FACI FUM FARA FOC?
Trebuie sa fi facut vreun film sau sa fi scris vreo carte inainte de a face critica literara ori de cinema? Toata lumea vorbeste despre fotbal, dar citi au jucat? E mai pertinenta parerea lui Piturca decit a lui Nicolae Manolescu in privinta acordarii unui penalti? Cert e ca romanii se pricep la orice si nu se sfiesc sa o arate. O demonstreaza numarul mare de analisti care dau sentinte pe ecranele televizoarelor in privinta oricarei teme. Trebuie sa fii gay ca sa scrii despre gay?
Cind am ajuns in postura de a realiza un documentar despre universul homosexual autohton, mi-am propus, in primul rind, sa-mi satisfac propria curiozitate. Voiam sa-mi testez reactiile, inhibitiile, gradul de toleranta si, de ce nu, homofobia manifestata printr-o oarecare stinghereala in prezenta unui gay.
Cei din jur se asteptau ca materialul sa musteasca de senzational. In cele din urma, a iesit o insiruire de talkin heads, apartinind celor doua „tabere', a gay-ilor si a homofobilor, prin acestia din urma intelegind si institutii ca Biserica Ortodoxa. Un fel de dezbatere despre intelegere si perceptie. Despre cum sint ei si cum ii percep ceilalti.
TEAMA DE CEILALTI
Acum sase-sapte ani, ma aflam in clubul Web, la masa cu mai multi oameni, dintre care unii erau necunoscuti. Se discuta despre filmul Velvet Goldmine si eu m-am trezit spunind: „Filmul asta e o porcarie! Inchipuiti-va un sarut de aproape un minut intre doi barbati!'. N-a zis nimeni nimic si mai tirziu mi-am dat seama ca e posibil ca in grupul acela sa fi fost si un gay si era. Mi-a fost rusine de mine multa vreme si, daca stau sa ma gindesc bine, cred ca acest moment a fost motivatia de a oferi o imagine nepartinitoare despre niste oameni supusi permanent unor reactii de acest gen. si inca a mea a fost una dintre cele mai soft cu putinta.
Cei mai multi dintre oamenii care au o parere proasta despre homosexualitate – si ei reprezinta marea majoritate a romanilor – nu au cunoscut niciodata un gay. Toate opiniile lor se bazeaza pe folclorul urban, bancuri, educatia defectuoasa, in special cea religioasa, si traditionala intoleranta la ceilalti a natiei noastre. Ceilalti putind fi oricine – homosexuali, straini, extraterestri, vecinul de bloc.
Desigur, bancurile cu gay sint la fel de bune ca acelea cu evrei. „Nu am nici o problema in privinta bancurilor cu poponari', mi-a marturisit unul dintre tipii cei mai relaxati in privinta orientarii sexuale pe care i-am intilnit. „Da, sint poponar si ce-i cu asta?' Mie imi place mult unul care se termina cu „pentru dumneavoastra, domnule doctor', dar n-am de gind sa-l povestesc aici. Inainte de a ma intilni cu cei pe care aveam sa-i intervievez pentru documentar, trecusem prin trei momente de interactiune cu persoane gay. Primul este cel povestit la inceputul acestui text. Urmatoarele doua ar trebui sa ilustreze doua trasaturi de baza ale acestui univers.
I KNOW WHAT YOU DID LAST SUMMER
Vara trecuta am fost la primul party gay din viata mea. Eram in Germania, intr-un oras studentesc. Locuiam la o prietena si, in seara cind am ajuns, mi-a spus: hai sa iesim, e o seara lesbian and gay in campus. Ea si-a intilnit colegi pe care nu se astepta sa-i vada in tricouri fara mineci, eu m-am lipit strins de ea. Intreg locul era impregnat de o sexualitate directa si debordanta care ti se insinua in toate cele.
Oamenii aia venisera sa se distreze si pareau hotariti sa nu plece singuri acasa. Am vazut cupluri formindu-se rapid, la citeva minute dupa ce facusera cunostinta. si nu pot sa spun ca mi-a displacut asta. Imi este clar ca sexualitatea gay este mai exploziva si mai dezinhibata decit cea hetero. One-night stand-urile sint mai frecvente, iar sexul e vazut cel mai adesea ca un mod de a te simti bine, fara alte complicatii sentimentale. Nu trebuie sa-i iei neaparat numarul de telefon partenerului si n-o sa se simta prost din cauza asta.
De altfel, unul dintre cliseele (pozitive) in privinta lor este ca sint persoane permanent puse pe distractie, bine-dispuse si pline de viata. Cel putin asta e imaginea oferita de sitcom-urile americane. Se pare ca lor le datoram cultura de club, cit si primele acte de „digeiala', cel putin asa am inteles dintr-un articol mai vechi al lui Tom Wilson.
Am fost intr-unul dintre cluburile gay din Bucuresti, unde am filmat un fel de masa rotunda cu tipi care veneau in mod obisnuit acolo. Nu i-as fi deosebit in vreun fel de alti barbati. Nu aratau deloc ca Aziz. Nu cred ca auzisera vreodata de Pasolini sau Oscar Wilde, faceau dezacorduri si nici nu se imbracau ca niste dandy. Nu toti gay-ii au gusturi rafinate, cum deducem din filme, care-i prezinta ca pe niste boemi intelectuali si sensibili la frumos. Am cunoscut si aceasta categorie, dar si gay manelisti. La sfirsitul filmarii, un tip care sustinuse tot timpul ca nu e gay a inceput sa se sarute ostentativ cu un alt barbat. Am mai intilnit si homosexuali homofobi, care au declarat ca nu se regasesc in acest gen de locuri.
Page: 1 2