Un copil… cind vreau… daca vreau…

Exista previziuni care ne ameninta ca, in 2060, in România vor fi 16,9 milioane de locuitori – cu 21% mai putini decit in prezent. Aceste cifre ingrijoratoare sint consecinta directa a faptului ca din ce in ce mai multe femei aleg sa nu aiba copii si traiesc ferici­te cu aceasta decizie. Pot fi ele acuzate?
 

” Draga, eu imi doresc un copil. Sint topita dupa hainutele acelea mici si bufante, aproape ca-mi vine sa le cumpar pe toate cind le vad cit sint de dragute. Dar, vezi tu, si masina imi doresc si nu pot sa-mi iau pentru ca nu vreau sa renunt la paharul meu de vin de la prinz si la mojito-ul de seara. N-as renunta la aceste doua placeri zilnice nici daca as primi cadou un Rolls-Royce fara sofer. Poti sa-mi spui ca sint absurda, dar stii cum zicea agentul Cooper din Twin Peaks: «Fa-ti un cadou in fiecare zi!». Eu imi fac doua, la prinz si seara, chiar daca asta inseamna sa merg cu taxiul toata viata. si, cum ziceam, asa e si cu copiii: cum n-am de gind sa-mi schimb nici un obicei de dragul lor, zic pas. Cred ca e un semn ca nu imi doresc cu adevarat, altfel de-abia as astepta sa ma trezesc la patru dimineata ca sa-i legan.


Prietena mea Smaranda imi spune toate acestea pe nerasuflate si trece mai departe la subiecte mai presante: razboiul din Georgia care a izbucnit fix cind voia sa plece in vacanta pe coasta georgiana a Marii Negre si daca, oare, dusumeaua e mai frumoasa decit parchetul. Spre dezamagirea mea, discutia despre copii se opreste aici si eu nu mai am nimic de spus. Speram ca intilnirea cu ea sa ne arunce intr-o batalie inte­lectuala in care sa jonglam cu psihanaliza, filozofia istoriei, creditele imobiliare, religiile orientale si anatomia si in urma careia eu sa ma asez la calculator si acest material sa se scrie aproape singur, iar ea sa devina mama in cel mai scurt timp. Dar nu este deloc asa. Imi dau seama ca este pur si simplu decizia ei si eu nu am cum sa o conving ca ar trebui sa aiba un copil. Nici macar nu mai stiu de ce credeam la inceputul discutiei ca e bine sa ai copii. Ridic din umeri , imi comand si eu un mojito si ciocnim. Smaranda are 29 de ani, este aproape celibatara si, ca multe dintre colegele de generatie, nu prea isi doreste sa devina mama. Nu este un caz izolat – se pare ca sintem in plin proces de schimbare demografica. si daca ne gindim ca regula generatiei parintilor nostri era ca la 29 de ani sa sarbatoreasca sase ani de la repartitia intr-un oras mic, trei ani de la repartitia intr-un oras mare, cinci ani de la casatorie, dupa flirtul din facultate, patru ani de la nasterea primului copil si un an de la nasterea celui de-al doilea copil!


Copiii nu mai sint la moda
Este pentru prima oara cind in societatea noastra sa nu ai copii este o decizie care nu te condamna in ochii celorlalti. Ma rog, citeva matusi care te asteapta prevazatoare cu pleduri crosetate – atit in varianta roz, cit si in varianta bleu – sigur te privesc chioris, dar pe ele le poti impaca usor cu un carton de pricomigdale. Dar cifrele nu mint: tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare se confrunta cu o scadere masiva a natalitatii. |n Marea Britanie, numarul femeilor fara copii s-a dublat in ultimii 20 de ani. In Japonia, peste jumatate din femeile de 30 de ani nu au copii, desi acum 20 de ani doar un sfert dintre ele nu erau mame. Nici in Romania lucrurile nu stau prea roz (si nici bleu): daca in 1989 se nasteau 2,2 copii la o femeie, in ultimii ani s-au nascut, in medie, cam 1,3. Se pare, totusi, ca exista o sansa sa contrazicem previziunile alarmante: cresterea economica a României aduce cu sine si o crestere, deocamdata infima, a natalitatii, dar care in viitor s-ar putea accelera. V-as putea chiar oferi pe post de statistica informatia ca doua dintre colegele mele de birou sint in concediu postnatal.


Germania sta cel mai prost din Europa la acest capitol, avind in ultimii ani cea mai scazuta rata a natalitatii de la sfirsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial incoace. Se prevede ca in 2050 germanii vor fi cu 12 milioane mai putini si se pare ca nici macar imigrantii nu vor reusi sa umple acest gol. Cauzele sint multiple: ne petrecem mai multi ani in scoala si aminam aparitia copiilor, regulile sociale si normele culturale nu ne mai organizeaza viata asa cum se intimpla pe vremea parintilor si a bunicilor nostri, ne casatorim mai rar si divortam mai des, contraceptivele s-au perfectionat, iar noi, femeile, ne-am emancipat si preferam sa facem cariera mai degraba in PR decit in piure si legume pasate. Papa Benedict al XVI-lea a declarat anul acesta, in primavara, ca rata natalitatii este atit de scazuta din cauza ca… a disparut iubirea. Sa stiti ca nu fac nici o confuzie si nu il confund pe Papa cu Cher, si nici vorbele lui cu piesa „When the Love Is Gone, ci chiar asa a zis: „Natalitatea scazuta are radacinile intr-un deficit de credinta, de spe­ranta si de iubire. As vrea sa o intreb pe Smaranda daca este adevarat, dar mi-e atit de frica sa nu reia discutiile despre esecul ultimei ei relatii, incit prefer sa fiu o jurnalista indoielnica si sa ma bazez pe ce zice Papa fara sa-l verific din trei surse.

Cite femei, atitea motive

Catalina a implinit de curind 25 de ani si este ceea ce a visat dintotdeauna: scenograf. O intreb daca isi doreste copii si imi spune hotarita ca nu. Imi ador libertatea si usurinta de a-mi transforma proiectele in realitate. In momentul de fata imi pastrez energia pentru job, pentru prieteni si pentru perfectionarea studiilor. Nu as vrea deloc sa-mi las deoparte planurile si sa ma ocup de un copil. Nu mi-am dorit niciodata copii si cred ca as fi o mama egoista, preo­cu­pata doar de cariera. Ca sa nu mai spun ca via­­ta de fami­lie nu ma atrage nici cit un ceai fierbinte pe canicula. Nu sint deloc dispusa sa fac atitea sacrificii. Ma uit la prietenii mei care au copii si cred ca si-au sacrificat fericirea si ti­ne­re­tea. Ma gindesc la ce po­sibilitati ar fi avut daca cel mic n-ar fi aparut. |i vad mereu ingrijorati, preocupati de ziua de miine, de viitorul copilului si nu pot sa nu ma intreb pentru ce motiv au renuntat la viata lor de amanti pentru un trai prozaic de familie.


Nici Cristina, care are 25 de ani si lucrea­za la o ONG, nu e prea entuziasmata de ideea ca ar trebui ea, personal, sa creasca ra­­ta natalitatii: „Tin foarte mult la independenta mea. Cred ca mi-ar fi destul de greu sa re­nunt la iesirile cu prietenii, la mersul in week-end la un club sau la lenevitul la mare. O parte dintre fe­mei­­le care gindesc asa la virsta Catalinei sau a Cristinei se razgindesc si in citiva ani ne tri­mit e-mail-uri cu subiectul „bebita la ma­re/mun­te/pis­ci­na­/schi/ ma­­sa/pe olita.

 

Page: 1 2

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle