Un copil… cind vreau… daca vreau…

” Draga, eu imi doresc un copil. Sint topita dupa hainutele acelea mici si bufante, aproape ca-mi vine sa le cumpar pe toate cind le vad cit sint de dragute. Dar, vezi tu, si masina imi doresc si nu pot sa-mi iau pentru ca nu vreau sa renunt la paharul meu de vin de la prinz si la mojito-ul de seara. N-as renunta la aceste doua placeri zilnice nici daca as primi cadou un Rolls-Royce fara sofer. Poti sa-mi spui ca sint absurda, dar stii cum zicea agentul Cooper din Twin Peaks: «Fa-ti un cadou in fiecare zi!». Eu imi fac doua, la prinz si seara, chiar daca asta inseamna sa merg cu taxiul toata viata. si, cum ziceam, asa e si cu copiii: cum n-am de gind sa-mi schimb nici un obicei de dragul lor, zic pas. Cred ca e un semn ca nu imi doresc cu adevarat, altfel de-abia as astepta sa ma trezesc la patru dimineata ca sa-i legan.

Prietena mea Smaranda imi spune toate acestea pe nerasuflate si trece mai departe la subiecte mai presante: razboiul din Georgia care a izbucnit fix cind voia sa plece in vacanta pe coasta georgiana a Marii Negre si daca, oare, dusumeaua e mai frumoasa decit parchetul. Spre dezamagirea mea, discutia despre copii se opreste aici si eu nu mai am nimic de spus. Speram ca intilnirea cu ea sa ne arunce intr-o batalie inte­lectuala in care sa jonglam cu psihanaliza, filozofia istoriei, creditele imobiliare, religiile orientale si anatomia si in urma careia eu sa ma asez la calculator si acest material sa se scrie aproape singur, iar ea sa devina mama in cel mai scurt timp. Dar nu este deloc asa. Imi dau seama ca este pur si simplu decizia ei si eu nu am cum sa o conving ca ar trebui sa aiba un copil. Nici macar nu mai stiu de ce credeam la inceputul discutiei ca e bine sa ai copii. Ridic din umeri , imi comand si eu un mojito si ciocnim. Smaranda are 29 de ani, este aproape celibatara si, ca multe dintre colegele de generatie, nu prea isi doreste sa devina mama. Nu este un caz izolat – se pare ca sintem in plin proces de schimbare demografica. si daca ne gindim ca regula generatiei parintilor nostri era ca la 29 de ani sa sarbatoreasca sase ani de la repartitia intr-un oras mic, trei ani de la repartitia intr-un oras mare, cinci ani de la casatorie, dupa flirtul din facultate, patru ani de la nasterea primului copil si un an de la nasterea celui de-al doilea copil!

Copiii nu mai sint la moda
Este pentru prima oara cind in societatea noastra sa nu ai copii este o decizie care nu te condamna in ochii celorlalti. Ma rog, citeva matusi care te asteapta prevazatoare cu pleduri crosetate – atit in varianta roz, cit si in varianta bleu – sigur te privesc chioris, dar pe ele le poti impaca usor cu un carton de pricomigdale. Dar cifrele nu mint: tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare se confrunta cu o scadere masiva a natalitatii. |n Marea Britanie, numarul femeilor fara copii s-a dublat in ultimii 20 de ani. In Japonia, peste jumatate din femeile de 30 de ani nu au copii, desi acum 20 de ani doar un sfert dintre ele nu erau mame. Nici in Romania lucrurile nu stau prea roz (si nici bleu): daca in 1989 se nasteau 2,2 copii la o femeie, in ultimii ani s-au nascut, in medie, cam 1,3. Se pare, totusi, ca exista o sansa sa contrazicem previziunile alarmante: cresterea economica a României aduce cu sine si o crestere, deocamdata infima, a natalitatii, dar care in viitor s-ar putea accelera. V-as putea chiar oferi pe post de statistica informatia ca doua dintre colegele mele de birou sint in concediu postnatal.

Germania sta cel mai prost din Europa la acest capitol, avind in ultimii ani cea mai scazuta rata a natalitatii de la sfirsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial incoace. Se prevede ca in 2050 germanii vor fi cu 12 milioane mai putini si se pare ca nici macar imigrantii nu vor reusi sa umple acest gol. Cauzele sint multiple: ne petrecem mai multi ani in scoala si aminam aparitia copiilor, regulile sociale si normele culturale nu ne mai organizeaza viata asa cum se intimpla pe vremea parintilor si a bunicilor nostri, ne casatorim mai rar si divortam mai des, contraceptivele s-au perfectionat, iar noi, femeile, ne-am emancipat si preferam sa facem cariera mai degraba in PR decit in piure si legume pasate. Papa Benedict al XVI-lea a declarat anul acesta, in primavara, ca rata natalitatii este atit de scazuta din cauza ca… a disparut iubirea. Sa stiti ca nu fac nici o confuzie si nu il confund pe Papa cu Cher, si nici vorbele lui cu piesa „When the Love Is Gone, ci chiar asa a zis: „Natalitatea scazuta are radacinile intr-un deficit de credinta, de spe­ranta si de iubire. As vrea sa o intreb pe Smaranda daca este adevarat, dar mi-e atit de frica sa nu reia discutiile despre esecul ultimei ei relatii, incit prefer sa fiu o jurnalista indoielnica si sa ma bazez pe ce zice Papa fara sa-l verific din trei surse.

Cite femei, atitea motive
Catalina a implinit de curind 25 de ani si este ceea ce a visat dintotdeauna: scenograf. O intreb daca isi doreste copii si imi spune hotarita ca nu. „Imi ador libertatea si usurinta de a-mi transforma proiectele in realitate. In momentul de fata imi pastrez energia pentru job, pentru prieteni si pentru perfectionarea studiilor. Nu as vrea deloc sa-mi las deoparte planurile si sa ma ocup de un copil. Nu mi-am dorit niciodata copii si cred ca as fi o mama egoista, preo­cu­pata doar de cariera. Ca sa nu mai spun ca via­­ta de fami­lie nu ma atrage nici cit un ceai fierbinte pe canicula. Nu sint deloc dispusa sa fac atitea sacrificii. Ma uit la prietenii mei care au copii si cred ca si-au sacrificat fericirea si ti­ne­re­tea. Ma gindesc la ce po­sibilitati ar fi avut daca cel mic n-ar fi aparut. |i vad mereu ingrijorati, preocupati de ziua de miine, de viitorul copilului si nu pot sa nu ma intreb pentru ce motiv au renuntat la viata lor de amanti pentru un trai prozaic de familie.

Nici Cristina, care are 25 de ani si lucrea­za la o ONG, nu e prea entuziasmata de ideea ca ar trebui ea, personal, sa creasca ra­­ta natalitatii: „Tin foarte mult la independenta mea. Cred ca mi-ar fi destul de greu sa re­nunt la iesirile cu prietenii, la mersul in week-end la un club sau la lenevitul la mare. O parte dintre fe­mei­­le care gindesc asa la virsta Catalinei sau a Cristinei se razgindesc si in citiva ani ne tri­mit e-mail-uri cu subiectul „bebita la ma­re/mun­te/pis­ci­na­/schi/ ma­­sa/pe olita.

I-am trimis un e-mail Adrianei, care are 39 de ani, este redactor de moda si atit de ocupata incit isi trece in agenda si momentele in care nu are nimic de facut, si am intrebat-o: „Tu de ce nu ai copii?. Mi-a ras­puns simplu si sincer: „Cred ca un copil trebuie sa aiba si tata si ma­ma, e nevoie de doi sa-l faci, e ne­voie de doi sa-l si cresti. si mai cred ca trebuie sa intil­nesti o persoa­na cu care sa-ti do­res­ti ne­ma­­surat co­­­pilul, sincer, dincolo de inte­rese si de orgolii. Nu am copii pentru ca eu n-am reusit, pina acum, sa bifez ambele aspecte.

Imi vin in cap si cuvintele Laviniei, o prietena a familiei mele, care are un pic peste 60 de ani, este divortata si fara copii, pe care am tachinat-o intotdeauna ca va ajunge o batrina senila si singura care va discuta despre politica in­ter­na­tionala cu motanul. Ea obisnuieste sa imi ras­punda serioasa: „Nu am suportat niciodata gindul ca as putea sa fiu responsabila pentru o alta fiinta umana. Nu m-au speriat nici bi­be­roanele, nici scutecele, ci gindul ca as face greseli, ca nu as sti cum sa modelez sufletul si mintea unui copil. Am vazut la viata mea atitea situatii triste, atitea familii dezmembrate, atitia copii care isi detesta parintii si atitia parinti care nu comunica deloc cu copiii lor, incit nu am vrut sa-mi asum nici un risc. M-am hotarit din anul I de facultate ca nu voi deveni mama. si nu regret, contrar avertismentelor lansate de prietenele mele.

Imi amintesc ca, in timpul unei discutii pe aceasta tema, era de fata o prietena a Laviniei, bunica de nepoti-baieti, de trei si cinci ani, care isi petreceau vacanta in vizita la ea. Biata de ea, a avut pe moment o iesire nervoasa si i-a spus Laviniei ca o invita sa-si modeleze mintea luind ca model „o viata lipsita de griji ca la Hollywood, daca tot a adus vorba de modelat minti. Dupa care a izbucnit in lacrimi. Dar aceasta este doar o anecdota, in nici un caz o concluzie.

Un bebelus sau un porcusor de Guineea
Amalia are 55 de ani, un mariaj fericit de peste 20 de ani si nici un regret ca nu are copii. Poate si din cauza ca in ultimii 30 de ani a fost profesoara si a educat generatii intregi de elevi care i-au populat vesel si galagios viata. Ea si sotul ei nu si-au dorit niciodata sa devina parinti. Amalia s-a atasat si s-a imprietenit cu multi dintre copiii de la scoala, iar so­tul ei spune ca are alti copii minunati si linistiti – cele patru carti pe care le-a scris pina acum. Georgiana Bra­nis­tea­nu, vicepresedintele Asociatiei Inter­disci­pli­nare de Psihanaliza Aplicata, spune: „Unele femei isi doresc sa fie mame, al­te­le nu. Cele care isi do­resc isi indeplinesc aceas­ta dorinta in variate feluri: dau viata unui copil, infiaza un copil, isi aleg profesia de asistent maternal pentru a indeplini rolul de mama, se angajeaza ca baby-sitter pentru a-i tine locul mamei o parte din zi sau isi indeplinesc aceasta dorinta in forme mai indepartate de mo­delul natural: isi iau un animal de casa pe care il trateaza ca pe un copil, isi tra­teaza partenerul de viata ca pe un copil sau isi dezvolta activitati profesionale de mare succes – in orice profesie exerciti, intr-un fel sau altul, functia de a avea grija de nevoile beneficiarilor. Toate aceste situatii pe care le-am enumerat au in comun faptul ca femeia este angrenata in relatii in care isi exercita functia de a avea grija de cineva mai mic. Fie in mod direct, fie intr-o forma cu un anumit grad de simbolizare, ea exercita o functie materna. Ah, mie mi-a placut partea cu „isi iau un animal de casa pe care il trateaza ca pe un copil!

De-acum o sa am o explicatie perfecta pentru accesele de afectiune si de pupat pe bot pe care le am vizavi de porcusorii mei de Guineea: natura e de vina! Ea ma impinge sa ma topesc de duiosie cind vad doua rozatoare nepieptanate, iar eu nu ma pot impotrivi! Sint materna! Dar, dincolo de gluma, iata ca femeile se pot simti implinite si fara sa treaca pe la maternitate. O alta veste proasta pentru rata natalitatii.

Dar cuplurile? Cuplurile ce pazesc?
Eu am retinut din basme ca ambitia cea mai mare a reginelor si fericirea maxima a regilor este aparitia unui printisor. Dar, ca de multe alte lucruri pe care le-am retinut din basme, am inceput sa ma indoiesc de asta si sa ma gindesc ca exista si alte modele de viata viabile. De exemplu, Amalia si sotul ei de care v-am povestit ca si-au gasit fericirea in elevi si in literatura. Sau Alexandra si Dan, ar­tisti plastici, care spun ca echilibrul lor este atit de bine reglat, incit un copil nu si-ar gasi locul si le-ar distruge intimitatea de care sint profund indragostiti si le-ar tulbura viata se­xuala. Sau Xenia si Victor, un cuplu care m-a fermecat din trei motive: sint impreuna de la 23 de ani si acum au 63, au aceeasi greutate pe care o aveau cind s-au cunoscut pentru ca fac sport in fiecare zi si, motivul numarul trei, au refuzat o casa cu curte la periferia Parisului pentru o garsoniera minuscula in centru, in cartierul Marais, ca sa poata iesi noaptea in oras sa danseze tango.

Le-am marturisit ca eu cred ca ar fi fost niste parinti minu­nati si Xenia mi-a spus, senina: „Sora mea a avut doi copii gemeni. Mi-a fost de ajuns sa particip la prima lor baita ca sa imi dau seama ca nu vreau sa fiu mama. Victor si-a dorit la un moment dat, dar nu atit de tare incit sa ne certam mai mult de doua saptamini pe tema asta.

Psihologul Georgiana Branisteanu spune despre cuplurile care aleg sa nu aiba copii: „Fie exista neintelegeri si, fiind nesiguri de relatie, partenerii se tem ca aparitia unui copil i-ar lega si mai mult, fie sint persoane care, indiferent de virsta cronologica, traiesc un fel de fericire de cuplu in genul aceleia de la virsta iesirii din adolescenta, in care adultul tinar se bucura de sansa de a nu mai depinde de parinti si de a fi pe cont propriu. Capacitatea cuplului de a-l crea pe «al treilea», cel caruia ambii parteneri sa ii ofere iubire si siguranta, necesita ca fiecare dintre posibilii parinti sa-si fi depasit nevoia de a primi totul de la celalalt .Mda, deci ne-am intors de unde am plecat, adica de la sloganul feminist al anilor ’70 aparut odata cu anticon­cep­tionalele: „Un copil… cind vreau… daca vreau….

Despina Badescu

Foto:Hepta
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK