Banii sunt un subiect fierbinte în relația voastră. Și nu pentru că nu îi aveți, ci pentru maniera deficitară în care îi gestionați.
Nu vă cauzează atâtea probleme nici gelozia, nici gestionarea treburilor casnice, nici situațiile ceva mai tensionate cu familia extinsă. Vă descurcați minunat cu tot, colaborați bine, funcționați ca o adevărată echipă. Dar banii sunt elementul care creează animozități și uneori vă certați atât de tare încât parcă nu vă mai recunoașteți. Dați vina unul pe celălalt după ce inițial v-ați susținut în ceea ce ar reprezenta alegeri financiare neinspirate. Dacă trageți linie sunteți similari, cheltuiți necontrolat și banii parcă se evaporă din cont.
Este primul pas către un comportament schimbat în relație cu banii. Ca să faceți diferit e necesar să admiteți că maniera în care procedați acum nu este nici pe departe una sănătoasă sau funcțională. Încă aveți îndoieli? Faceți o listă cu ceea ce câștigați și ceea ce pierdeți prin impulsivitatea în ceea ce privește cheltuielile. Câștigați o plăcere de moment și pierdeți liniștea de a avea o sumă modică pe care să vă bazați în caz de nevoie? Câștigați un obiect înlocuit (deși nu era neapărat necesar) și vă pierdeți libertatea de a pleca undeva cu suma respectivă? Câștigați haine frumoase, dar vă pierdeți independența deoarece trebuie să vă împrumutați ca să faceți față restul zilelor până la salariu?
Uneori se poate întâmpla să acționați având în spate o frică. Schimbați toată mobila deoarece vă temeți că la un moment dat nu vă mai permiteți. Vă luați un frigider nou, căci sigur se va strica cel vechi și să nu rămâneți descoperiți. Investiți într-o casă de vacanță deși vouă vă place să călătoriți mereu în locuri noi, dar faceți asta deoarece piața imobiliară e fluctuantă, se devalorizează banii. Practic în spate e o formă de anxietate. Interpretați ca fiind periculoase situații care de fapt nu reprezintă o amenințare și căutați să vă protejați. Să fiți cu garda sus, pregătiți mereu, chiar dacă această pregătire vă afectează financiar. Nu economisiți la sânge, ci cheltuiți ca să vă puneți la adăpost. Oare cât de logică și rațională e credința anxioasă? Aveți dovezi care să o susțină? Sunt dovezile astea conforme cu realitatea? Cum vă impactează credința irațională?
Amândoi aveți o puternică tendință către perfecționism, chiar dacă asta vă lasă cu buzunarele goale. Prietenii voștri nu v-ar mai fi alături dacă nu ați purta cele mai scumpe haine? V-ar respinge dacă ați avea o mașină ce se încadrează într-un buget mai redus? Cunoașteți pe cineva care este 100% perfect? Voi ați fost 100% perfecți de-a lungul vieții voastre? Și cum v-ați descurcat fiind imperfecți? Standardul perfecționismului e valabil pentru toată lumea sau doar pentru voi? Există ceva în viața voastră care nu trebuie să fie perfect? Ce beneficii vă aduce asta? Oare cum se face că unii oameni sunt fericiți deși nu sunt perfecți și nici preocupați să fie perfecți?
E o parte din voi pe care o putem asocia unui copilaș impulsiv. El se entuziasmează maxim, știe doar că vrea lucrul respectiv fără să se gândească o secundă la ce se va întâmpla dacă va cumpăra acel lucru. Deci evaluarea consecințelor este 0 și desigur că nu o face el, ci partea de adult din voi. Ca atare e necesar să vă oferiți un spațiu în care să vă uitați la copilașul mic și impulsiv, să îl liniștiți cu blândețe și să aduceți adultul care să evalueze achiziția. Obiectul respectiv este o necesitate sau doar îl vreți? Reflectă valorile voastre? Dacă s-ar oferi ocazia l-ați mai cumpăra și peste 1 săptămână după timp suficient de gândire? Se potrivește el cu obiectivele pe care le aveți în cuplu?
Foto: PR