M-am dus ca la o întâlnire, cu frica de a nu fi dezamăgită și cu dorința de a-mi plăcea, ca să mă înscriu și eu în opinia generală, să nu deranjez pe nimeni. N-am să fac aici o recenzie, sunt multe deja pe net și nici nu vreau să emit o părere generală, pentru că, de când am ieșit de la film mi-am schimbat deja părerea de vreo 10 ori, semn că m-a marcat profund. Sunt însă două constante: Joaquin Phoenix face un rol colosal, demn de toate Oscarurile din lume, și doi, faptul că filmul este de o violență năucitoare.
Joker are multe lucruri de spus despre societatea de azi și este învelit în multe teme, de la ură, la maternitate, alienare, singurătate, neputință, luptă de clasă și ură. Multă, multă ură. Și nu e de mirare. Deschizi în orice moment televizorul sau social media, și de ce dai? De ură la toate nivelurile. Așadar, e un film despre noi, cu noi în calitate de personaje principale, iar scena este această mare social media’ care ne-a promis conexiune și prietenie atunci când ne-a înghițit pe toți… nimic mai pervers. Oh, și să nu uităm de zâmbete. Câte zâmbete de Joker vedeți zilnic? Put on a happy face’ este fraza cu care Arthur Fleck a trăit și cu care trăim și noi, de altfel, nu? Câți prieteni ai în cercul tău pe care îi știi, cât de prăbușiți sunt în interior, cât de triști și nefericiți sunt, dar afișează zâmbetul de Joker și îl ridică la rang de virtute?
La ora actuală, Joker este filmul cu cele mai mari încasări din istoria cinematografiei R- rated (filme nerecomandate pentru copiii sub 17 ani) și va fi probabil un film de referință în cinematografia mondială, precum Pulp Fiction, Natural Born Killers, filme la fel de violente, atât în sine, dar și prin mesajele transmise.
Succesul filmului este atât de răsunator deoarece traversăm un moment în această lume în care ura pare că a preluat controlul și atunci, firesc, oamenii sunt curioși să vadă, să înțeleagă ce se întâmplă, de ce se întâmplă, caută răspunsuri… însă primesc multa violență de la acest film, iar răspunsul pare a fi: fă-ți dreptate singur și eliberează-te de ură’ (sunt ireale momentele de dans ale lui Joaquin Phoenix, după fiecare crimă pe care o comite). Dar, dincolo de subiect, filmul este memorabil prin colosala prestație a lui Joaquin Phoenix, dupa părerea mea cel mai bun actor al generației lui. Trecând peste schimbările fizice prin care a trebuit să treacă pentru acest rol, iar regizorul accentuează din plin acest aspect (îl vedem pe Joaquin Phoenix în multe scene gol de la brâu în sus, cu coastele proeminente, de-a dreptul descărnat, cu hainele agățate de un trup firav…), acest actor atât de complex îți intră în suflet și în creier atât de pregnant încât la ieșirea din sală vrei să fugi de tine, să-ți scoți și tu răul acesta din tine, dar nu cu violență, ci cu promisiuni solemne de tipul: n-am să mă mai uit superior la nimeni niciodată’, n-am să mai judec pe nimeni niciodată’…
E complicat, și trebuie să acceptăm că răul nu poate fi oprit cu totul, dar nici lăsat să învingă.
Citește și:
Meghan vorbește, e de culoare și nu e din upper class
Foto: PR