Trupa Butterflies In My Stomach

Nu stiu alti jurnalisti cum sint, dar eu am mereu fluturi in stomac atunci cind ma indrept spre un interviu. Iar cel cu Butterflies In My Stomach nu a facut exceptie de la regula. Oricum, au zburat intr-o clipa toti – nu stiu unde – atunci cind am facut cunostinta cu Bujor Stoicovici, care se ocupa in acelasi timp de organizarea concertului, a sedintei foto si a interviului, cu un calm de invidiat. Maca se relaxa si ea pe o canapea in culise, iar Laurente, John, Meghi si Ieronim erau la masina sa se schimbe. Au aparut si ei rind pe rind in spatele scenei, au facut schimb de palarii intre ei, iar Meghi si-a adus citeva tinute pe care le-a supus spre aprobare privirii critice a lui Bujor. Un tricou negru si un sacou crem au iesit cisti­gatoare.

Ne-am intilnit cu BIMS inaintea unui concert, din cauza ca toti membrii trupei sint im­plicati in atit de multe proiecte personale – de la studii, si job-uri pina la alte formatii in care cinta –, incit singurul loc unde ii gasesti impreuna e scena unui concert. Ocupatiile lor sint dintre cele mai diverse, dupa cum urmeaza: John, 33 de ani, chitarist, inginer de instalatii; Laurente, pe numele lui adevarat Ciprian Moisescu, 34 de ani, tobe, tot inginer; Maca, 32 de ani, voce, studenta la Biologie; Ieronim, 30 de ani, productie publicitara, trombonist si samplerist; Meghi, 40 de ani, clape, detine un studio de productie publicitara; Bujor Stoico­vici, 37 de ani, bas si contrabas, inginer constructor si omul care se ocupa cu ordinea si disciplina in trupa. Ce-i drept, nu ii iese tot timpul, pentru ca, vorba cintecului: „Butterflies are free and so are we'. Asa se face ca Bujor mai cinta in trupa Tiptil cu Laurente si in trupa Zum fa­ra Laurente, Meghi colaboreaza cu Taxi, John lucreaza la un proiect personal de jazz fusion, iar Maca se poate lauda cu o co­la­bo­rare internautica cu Matt Johnson, pianistul trupei britanice Jamiroquai.

Bujor explica nevoia de diversificare a membrilor trupei: „In timpul liber, fiecare face, muzical vorbind, ce-i mai trece prin cap. E vorba de exprimare in alte directii. Sint piese la care ma gin­desc eu, de exemplu, pe care nu as putea sa le propun formatiei BIMS'. Nici repetitii nu prea fac cei de la Butterflies. Maca explica rizind: „Nu facem repetitii, dar vorbim mult la telefon!'. Laurente o completeaza: „Sintem foarte talentati!'. Desi par ca nu se iau foarte in serios, cei sase membri ai trupei cinta in aceasta formula inca din 2006.

Povestea a inceput cam asa si ne-o povesteste Meghi: „Era acum mult timp… sa tot fie vreo zece ani de atunci. Eu lucram in studio, iar Bujor, Laurente,Cretu si Maca faceau parte dintr-o trupa care se numea Baba Novac. Si in timp ce ii inregistram cintind, m-au rugat sa-i ajut cu clapele. Asta a fost cu Baba Novac…', „…care a durat pina in 2003 si, in 2005, patru dintre membrii trupei am format Butterflies', preia Bujor firul naratiunii, pentru ca nu se poate abtine. „Voiam sa cintam in engleza, cu alt concept si niste piese noi. Eu initial imi doream sa cintam si fara chitarist, iar la primele doua concerte l-am chemat pe Ieronim cu trombonul, in loc de chitara. Dar nu s-a putut si asa a aparut John cu chitara lui.

' Muzica o fac impreuna, de versuri e responsabila Maca, iar de Maca sint responsabili toti… „Vezi sa nu cazi de-acolo!', ii striga Bujor patern, la sedinta foto. Tot in 2006, un concurs organizat pe Internet de catre casa de discuri Sony in colaborare cu publicatia Billboard i-a scos pe cei de la Butterflies drept una dintre cele mai bune trei trupe din lume, la sectiunea Electronic. Cu toate astea, evenimentul respectiv nu inseamna mare lucru pentru istoria BIMS. Nu s-a concretizat nici intr-un contract cu o casa de discuri, nici in concerte peste hotare. De ce, ne explica Maca: „Sint milioane de trupe care cinta foarte bine si mai ales acum, cu Internetul, toti ies si se promoveaza. Asa ca trebuie sa fii sclipitor si sa ai sansa. Sansa aia poate sa vina sau nu…'

Cind vine vorba de concerte, cel mai mult le plac cele de la Peninsula si, in general, cele care nu se petrec in Bucuresti. Nu trebuie uitat nici concertul de la Rosia Montana, cind au cintat pe la cinci dimineata, in fata a zece oameni, cu care au privit apoi rasaritul. „E o anumita categorie de concerte la care vine toata lumea si toti se cunosc intre ei. Practic, ai acelasi public, pe care, daca il aduni, ajungi la vreo cinci mii de oameni', spune Maca. Bujor o comple­teaza: „Industria muzicala romaneasca nu permite unei trupe ca noi sa faca un job full time din cintat. Umplem niste cluburi, mai ales cind e intrarea libera. Umplem si cind punem bilet, la festivaluri mai ales. Dar in afara Bucurestiului, un concert cu Butterflies ajunge la citeva mii de euro, cu tot cu cazare, onora­riu, sonorizare, promovare. Ce poate vinde un club intr-o seara de citeva mii de euro, ca sa justifice financiar prezenta noastra acolo!?'.

Dar sa nu ne pierdem optimismul si sa privim spre viitor. Planurile exista, ni le im­partaseste tot Maca: „Vrem sa facem niste piese noi in limba romana si sa scoatem albumul acesta la care lucram de atita timp… ca sa tragem odata linie si sa vedem ce iese'.

Alina Baisan

Foto: Iulian Nan
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK