Traumele pe care le ai dacă ai fost crescută de o mamă narcisică

O mamă narcisică nu este capabilă de empatie, iar mesajele transmise fiicei ei creează o adevărată traumă.

Să ai o mamă narcisică te duce într-un tip de relaționare toxic cu mama, cu cei din jur și cu tine. Mai mult, în ceea ce privește bărbații ai tendința de a intra în relații abuzive. Chiar să alegi inconștient tot narcisici, de vreme ce comportamentul lor este familiar și ai beneficiat de el o viață întreagă. Mama narcisică, iar aici ne referim la tulburarea de personalitate, poate avea trăsături ce variază ca severitate.

Însă baza rămâne aceeași: lipsa empatiei, copiii sunt o prelungire a ei și nu indivizi de sine stătători care să fie acceptați și valorizați pentru ce sunt ei. Fiica este o anexă a egoului gonflat al mamei narcisice, dar și o amenințare, pe care încearcă să o sculpteze după chipul și asemănarea ei. Pe lângă asta și un bun ecran de proiecție a ceea ce mama narcisică ura la propria ei mamă. În plus, narcisica suprapune peste fiică trăsături care îi aparțin: egoism, încăpățânare, tendințele manipulative, comportamentul foarte rece.

Abuzul narcisic

Orice interacțiune cu un narcisic, inclusiv cu mama narcisică, implică ceea ce numim abuzul narcisic. Respectiv extrem de multă critică, sentimentul de rușine trăit des și intens, controlul exagerat, manipularea. Sentimentul acut că tu ești de vină că mama nu e fericită și mulțumită (deși pentru ea nimic nu va fi vreodată de ajuns), lipsa completă de încredere în acțiunile tale și în tine. Nevoia de securitate nu este satisfăcută, ideea de a pune limite nu există. Prin urmare nu știi să te protejezi și abuzul devine o normalitate, nu îți dai seama că ce se întâmplă nu e în regulă.

Mama narcisică îți transmite că nu ești suficient de bună ca să fii iubită

Fata mamei narcisice mereu se sacrifică pentru mama sa, nu se simte acceptată de mamă. Ci mai degrabă simte respingere, ajungând să se respingă și ea pe sine. Cum să fii demnă de iubire, dacă propria ta mamă nu te iubește? Nu te valorizează și nu te acceptă așa cum ești? Consideri că trebuie să faci eforturi supraomenești ca cineva să te iubească, iar toată critica transmisă de mama narcisică se integrează ca un critic interior. Îți spui că mama are dreptate în tot ceea ce spune și, da, ești leneșă, neglijentă, nu ești bună de nimic.

Nu știi să fii în contact cu nevoile tale

Mama narcisică te îngrijește, dar la nivel emoțional carența e uriașă. Tânjești după conexiune emoțională, tandrețe. Poate te încarci de la prieteni, dar simți că ceva lipsește dramatic. Nu ai învățat să îți identifici nevoile emoționale, cum să fii în contact cu ele, cum să ți le împlinești. Nici alegerile pe care le faci nu sunt ale tale, în acord cu ceea ce îți dorești tu cu adevărat. Totul este orchestrat de mamă, care manifestă un control puternic, autoritate, critică, iar încălcarea cuvântului ei vine la pachet cu pedeapsa.

De aici până la punctul în care te pedepsești singură mai e un pas. Trebuie să te îmbraci, să te porți cum vrea mama, să urmezi drumul profesional impus de ea, să fii cu bărbații care îi plac ei și i-ar alege ea. Fiind o extensie a mamei, practic ajungi să îți trăiești viața cum ar vrea mama să și-o trăiască. Ce vrei tu și ce îți place ție nu e bun. Iar tu trebuie să fii etern recunoscătoare pentru modul în care îți arată ea calea. Mai departe evident că nu știi să îți urmărești un scop, un vis, să faci tu singură o evaluare a ceea ce întâmpini de-a lungul existenței tale.

O mamă narcisică este în competiție cu oricine

Ea este centrul universului tău și așa vrea să rămână. Nu e de mirare că intră în competiție cu toți cei din jur pentru care tu ai atașament: prieteni, iubit. Iubitul oricum nu este bun pentru tine, dar este seducătoare cu el și intră chiar în competiție cu tine pentru atenția lui. Așa cum e în competiție cu tine și pentru iubirea tatălui sau a fraților tăi.