Umorul lui Florin Piersic Jr. este binecunoscut. Pentru cei care nu sunt familiari cu el, iată aici o mostră, împărtășită grațios cu fanii zilele trecute și între timp ștearsă de pe Internet, care a rămas să trăiască numai în memoria (și postările) celor care s-au simțit suficient de lezați încât să și posteze despre asta.
„Se pare că nu mai poți fi considerat cetățean european decât dacă îți asumi o identitate sexuală. Și ai de ales între homosexual, bisexual, transgender, androgin, non gen, transexual, hermafrodit sau travestit.'
Pentru cei care nu râd deja cu lacrimi, în primul rând: cum îndrăzniți? Pentru cei care fac parte din comunitatea LGBT+, pentru apropiații sau aliații lor și pentru toți cei care nu au întrezărit ironia în asta, ba mai mult, s-au simțit atinși negativ de afirmația atât de nostimă, din nou: cum îndrăzniți?
În mod evident, postarea lui Florin Piersic Jr. a stârnit ceva rumoare, nu multă, în cercurile LGBT+. În primul rând, pentru că postarea e în mod cert ignorantă. Celebrul umorist nu știe mare lucru despre diferențele dintre identitatea de gen și orientarea sexuală, nu face distincția între niște noțiuni relativ simple și aruncă la grămadă o mulțime de cuvinte al căror sens nu îl cunoaște, punând în aceeași oală termeni care țin de orientare și de identitate, ba chiar și unii care țin de un tip de performance care nu are legătură decât pe alocuri cu cele două.
Apoi, postarea este și homofobă și transfobă: ca să îngroașe gluma, actorul susține și că oricare dintre aceste identități și/sau orientări poate fi aleasă, după bunul plac, de oricine. Un lucru nu doar fals, ci și un stereotip dăunător, care de-a lungul istoriei a condus la practici barbare precum terapia de conversie pentru cei care „aleseseră' să fie LGBT+. Malta a fost prima țară din UE care a interzis practica asta, de-abia în 2016. Asta dacă tot vorbim despre cum trebuie să fii cumva sub umbrela LGBT+ ca să te poți numi cetățean european.
Pentru că, desigur, avem și un punch line: alegerea poate fi făcută pentru beneficiul de a fi „considerat cetățean european', cheia în care poate fi interpretată întreaga glumă a lui Piersic, după cum ne spune chiar el, într-o altă postare. Ce-i drept, și poate că la asta face referire glumița actorului, ca cetățeni europeni ne-am angajat toți că, printre altele, vom respecta și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care la titlul III/Egalitatea, vorbește, evident, despre egalitatea cetățenilor europeni în fața legii, iar la articolul 21 spune, de bun simț, că se interzice discriminarea de orice fel, bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială… până la orientarea sexuală, lucru pe care pare să îl vizeze Piersic. Deci, într-un sens, da, a fi cetățean european înseamnă și că înțelegi să îi respecți pe alții și să nu îi discriminezi. Nici măcar pentru orientarea sau identitatea lor sexuală.
După o fragilă opoziție online, Florin Piersic Jr. a revenit să-și explice gluma, așa cum face, îmi imaginez, orice umorist care se miră că nu a stârnit bună dispoziție în rândul publicului (sau fiecare persoană publică căreia i se cere în ultima vreme socoteală pentru ce spune). Printr-un material video care părea inițial unul de prezentare a scuzelor, Piersic ajunge să se victimizeze, să constate că a ajuns, realmente, o victimă a corectitudinii politice. Trist.
„Am șters ieri de pe Instagram o postare care se pare că a ofensat un anumit grup de oameni. Nu asta era ideea. Postarea respectivă se voia a fi o satiră la adresa Parlamentului European, un loc un pic mai stilat, să zicem, decât Parlamentul României, dar nu lipsit de o doză serioasă de ipocrizie. Am fost criticat de un prieten, membru al comunității LGBT+, și din cauza asta am simțit să explic cum stau lucrurile.'
Parlamentul European are problemele sale, ca orice instituție, dar cea mai recentă ispravă a sa în acest domeniu, întâmplată chiar în această primăvară, prin care declară Uniunea Europeană drept LGBTIQ Freedom Zone, ca răspuns la încălcările grave ale drepturilor persoanelor LGBT+ din țările Uniunii (mai ales Polonia și Ungaria), nu e una dintre ele. Ci mai degrabă o declarație simbolică, înaintea altor sancțiuni pentru statele care nu respectă drepturile omului, de solidarizare cu persoanele LGBT+ din aceste țări și din toată Uniunea, un gest firesc față de o parte din cetățeni care are de-a face cu discriminarea mult mai mult decât alții. Desigur, Piersic nu a explicat dacă la asta făcea referire, așa încât putem doar presupune. Ce e amuzant involuntar, însă, la această parte a declarației sale e faptul că se referă la un prieten LGBT+, ca toți cei care își justifică o atitudine discriminatoare apelând la prietenii din dotare, fie ei romi, gay sau de orice alt fel, de parcă numai simpla lor existență pe orbita vieții celui tras la răspundere l-ar face pe acesta mai prietenos cu o întreagă categorie de oameni.
„N-am vrut să rănesc pe nimeni, îmi pare rău dacă cineva s-a simțit rănit, am șters postarea cu pricina și cred că multă lume nu s-a prins, apropo de umorul pe care-l dezvolt eu (…) că într-un fel sau altul joc un rol. Asta mă face să mă tem și în privința unui proiect de film care stă să iasă (…) și-n care interpretez un personaj negativ, foarte incorect din punct de vedere politic, misogin, toate la grămadă. E greu pentru mine să văd că nu se poate face diferența între persoană, actor, și personajul pe care-l interprez.'
Ca să continui și eu cu explicarea umorului altora, vedem aici cum Florin Piersic Jr. își asumă o atitudine pasiv-agresivă, cerându-și scuze doar „dacă cineva s-a simțit rănit', și urmând să-i atace, în scurt timp, chiar pe acești oameni. Evident, pentru că nu i-au înțeles umorul.
Povestea asta cu umorul, însă, nu e atât de complicată. Umorul e o unealtă prin care înțelegem realitatea și ne-o facem mai suportabilă. Umorul este un instrument care ne face să râdem, ceea ce, da, e sănătos. Dar umorul își atinge scopurile astea doar atunci când se îndreaptă împotriva celor puternici, nu atunci când lovește în cei ce se află oricum jos. De la bufonii de la curțile regale și până la comedienii de pe scenele de azi, persoana cu umor este cea care spune un adevăr, chiar în tușe groase, în așa fel încât critica lui (dacă e să vorbim de satiră, așa cum pretinde Piersic) e înțeleasă și acceptată. Sau măcar tolerată, chiar și de cei puternici. Da, putem râde de orice. Putem râde, de pildă, chiar la moartea cuiva sau în alte circumstanțe sumbre, ca atunci când cineva își pierde casa la pariuri. Putem râde de situații macabre (există un întreg gen dedicat aici, umorul negru, cu atât mai amuzant cu cât este mai extrem). Dar există circumstanțe în care râsul nu mai e umor. Atunci când râzi de copilul cu ochelari care se împiedică în curtea școlii, râsul acela nu e umor, ci bullying. Atunci când râzi de cineva care e oricum dezavantajat, de femeia agresată de partener, care-și maschează vănătăile, de victima unui viol care și-a căutat-o, de antivaccinistul care s-a îmbolnăvit, din postura superioară a privilegiului, ești departe de a fi amuzant.
„Aici e vorba doar de observație, un lucru pe care-l sesizez din ce în ce mai tare, anume că se instaurează un fel de dictatură a corectitudinii politice, care ne face pe toți să nu mai avem nuanțe, să nu mai existe culori, și e destul de periculos ce se-ntâmplă și nu știu dacă acest lucru permite să mai avem umor, să mai putem face mișto unii de alții într-un fel deloc dușmănos, deloc… Eu am fost în multe situații adeptul autoironiei, și am crezut că asta este o armă foarte inteligentă. (…) Dar se pare că-n ziua de azi nu e voie să spui anumite lucruri și nu e normal să faci mișto de tine însuți, și e bine doar să te lauzi.'
Florin Piersic Jr. virează apoi spre câmpii înflorite, atunci când sesizează că se instaurează „un fel de dictatură a corectitudinii politice' care nu mai permite „să mai avem umor'. Aliniindu-se cu o seamă de politicieni și intelectuali români, Piersic se simte judecat și chiar cenzurat („nu e voie să spui anumite lucruri'), ignorând cu succes faptul că el însuși le spune, fără cenzură. Dictatura îngrozitoare pe care o sesizează actorul e doar o schimbare de paradigmă în care, atunci când jignești o categorie de oameni, se poate găsi cineva să te tragă la răspundere, să te critice. Și nicidecum, după cum se poate vedea din faptul că Piersic vorbește liber pe Internet, o cenzură. Iar corectitudinea politică, pentru cei care se tem atât de aprig de ea, e simpla regulă a bunului simț care era valabilă cu mult înainte ca cei mai conservatori să-i găsească înspăimântătorul nume, și care s-ar putea rezuma, simplu, la încercarea de a nu-l jigni pe celălalt.
„Revin la subiect. Nu am vrut să rănesc pe nimeni, am șters acea postare, probabil că ea era un pic exagerată și că satira la adresa Parlamentului European nu a fost citită corect (…) Înțeleg toată epoca Internetului care a devenit din ce în ce mai mult o capcană și până la urmă, prin tot ceea ce fac, încerc să îmi păstrez o brumă de normalitate, dacă se mai poate numi așa. Iar lucrurile pe care le fac (…) probabil că ar trebui citite altfel. Cel mai dureros este faptul că trebuie să explic aceste lucruri.'
Din păcate, cel mai dureros, când vorbim de subiectul acesta, e că anul care a trecut a dus la o stagnare generalizată din punctul de vedere al obținerii drepturilor egale pentru persoanele LGBT+ în întreaga Europă, iar România a scăzut în clasamentul realizat de ILGA Europe, aflându-se din acest punct de vedere sub Republica Moldova, de pildă.
În ciuda angajamentelor, nici o țară europeană nu a adoptat legi privind parteneriatul civil. Sau legi privind persoanele transgender. Sau persoanele intersex. Ba chiar avem țări care forțează sterilizarea persoanelor transgender pentru ca acestea să-și poată schimba legal genul, un lucru recunoscut drept tortură de Națiunile Unite sau de CEDO.
Cel mai dureros e faptul că la noi, după anii traumatizanți ai referendumului pentru modificarea Constituției, un episod despre care prietenii mei LGBT+ (am și eu, nu doar Florin Piersic Jr.) nici nu vor să-și aducă aminte, promisiunile politicienilor români că le vor recunoaște într-o formă sau alta familiile și drepturile au fost uitate complet.
Cel mai dureros, mult mai dureros decât lipsa de înțelegere pe care o resimte Florin Piersic Jr., e că avem încă nevoie de o luare de poziție din partea autorităților europene ca să ne aducem aminte să-i tratăm pe toți oamenii drept oameni. Și că, în final, resimțim astfel de inițiative drept dictatură.
Citește și:
Cum a ajuns conflictul din Orientul Mijlociu să falimenteze și brand-uri de modă (de Roxana Voloșeniuc)
Foto: pagina de Facebook Florin Piersic Jr.