Nici macar nu mai tin minte cand m-am indragostit de aceasta culoare atat de versatila, complexa si atat de prezenta in toate contextele sic! La ora actuala, negrul are o reputatie de invidiat. Este mult mai cunoscut si adorat decat Coco Chanel, Karl Lagerfeld, Mahatma Ghandi, Woody Allen, Ramses al II-lea sau John Lennon. Si asta pentru ca negrul a demonstrat, de-a lungul istoriei, ca poate juca orice rol.
In negru se imbracau calugaritele, dar si curtezanele, doamnele din inalta societate, dar si servitoarele acestora, starurile rock, dar si inaltii prelati ai Bisericii, haiducii, dar si ofiterii de rang superior. Bref, negrul reprezinta armonia absoluta, dar intruchipeaza si haosul. In acelasi timp, are suficient de multe „note' pentru a crea o simfonie perfecta, cu valente multiple, de la plus la minus infinit.
Daca ar fi sa descriu cel mai bine starea pe care negrul o impune, daca ar fi sa asociez aceasta culoare perversa, sublima, cu o piesa muzicala, m-as opri, fara doar si poate, la superba compozitie a lui Michael Nyman, „Time Lapse'. Cum altfel va explicati faptul ca negrul poate sustine un discurs atat de coerent despre minimalism, dar, in acelasi timp, poate descrie cel mai bine simbolurile luxului? Mesajele pe care le transmite sunt atat de complexe, atat de diferite incat, indiferent cat de mult ne-ar placea sau nu, negrul ramane singura culoare care este mai veche decat insasi… moda!
Prima persoana care a imbracat negru cu ocazia unei inmormantari si care, se pare, a impus aceasta practica, a fost Anne de Bretagne, pe la 1490. Mult mai tarziu, doamnele din inalta societate vieneza au inceput sa poarte bijuterii negre, emailate si acoperite de pietre pretioase in momentul în care ramaneau vaduve. Considerau intensitatea negrului mult mai autentica decat stralucirea comuna, pana la urma, a aurului.
Filmul lansat in 1968 de François Truffaut, La mariée était en noir', ne prezinta o Jeanne Moreau matura, hiper-senzuala si care poate fi considerata drept ambasadoarea negrului in contemporaneitate – sofisticata, incercanata, dependenta de intrigi si de adulter, asa cum ii sta bine unei purtatoare de negru. Oh, nu mi-as dori sa se inteleaga ca negrul este apanajul personajelor negative, dar trebuie sa recunoastem ca fetele rele sunt infinit mai seducatoare decat fetele bune. Si, in fond, vorbim despre moda. Ni se poate ierta (aproape) orice!
Designerii au fost si ei, pe rand, „victimele' acestei culori suverane. Incepand de la regele minimalismului, Helmut Lang, si terminand cu noul maestru de ceremonii al scenei „hip' a modei, Haider Ackermann, toti creatorii de frumos au ramas fideli negrului. Indiferent de tendinte, indiferent de epoca, indiferent de directia artistica sau mesaj, negrul ramane, poate, singura constanta care ii leaga pe toti, dar care ii face atat de diferiti.
Daca ne uitam la colectia de vara Saint Laurent si la mesajul minimalist deluxe al noului director de creatie, Hedi Slimane, vom constata ca negrul nu a obosit chiar deloc. In fond, trebuie sa recunoastem ca, indiferent cat de tare ne-am entuziasma in fata unei rochii rosii din dantela sau a unei salopete verzi din matase, aproape intotdeauna vom pleca acasa cu varianta ei neagra.
Negrul a fost, este si va ramane asul din maneca ori de cate ori vei vrea sa te simti sexy, puternica sau, dimpotriva, ori de cate ori te vei afla intr-o dispozitie… minimalista, blazata si vei declara sus si tare ca tie nu iti pasa de moda! Indiferent de discurs, negrul ramane acelasi.
Text: Maurice Munteanu
Foto: Guliver