Titluri de tinichea, de Alex. Leo Serban

S-ar zice ca sintem un popor nevrotic, care, dupa ce a stat lihnit atita amar de vreme, acum vrea totul, imediat si, daca se poate, in serie.

Nu stiu cum a privit Mungiu insusi aceasta revarsare de zat, stiu cum a facut-o Vlad Ivanov, care s-a destainuit ziarului Cotidianul: i-a cazut rau. Sintem, oare, incapabili sa ne bucuram de bucuria altuia? Asa s-ar parea.

Cu cit faima lui 4,3,2 crestea, ajungindu-se – iata – la prima no­mi­nalizare la Globuri, cu-atit cresteau si resentimentele unora. Din antipatie, s-a trecut la ura: o organizatie de extrema dreapta care „se ocupa', cinic, de media a postat pe site-ul sau – cu venin triumfator – cele mai abjecte lucruri la adresa lui Mungiu si a familiei sale. (Nu toate erau triste, insa, una din ele era comica de-a dreptul: i se reprosa lui 4,3,2 ca nu a fost selectionat si la Festivalul de la Venetia, nestiind ca festiva­lurile de serie A (Cannes, Venetia, Berlin) nu accepta decit premiere si filme in exclusivitate!)

Ma tem ca am avut gura blestemata: am spus, la un moment dat, ca, daca Mungiu nu ia Globul sau Oscarul, nimic din ce a realizat pina la ele nu va mai conta… C-asa-i romanul: vrea totul, iar daca e mai putin de „totul', e nimic. Nu sint dintre cei care considera 4,3,2 o „capodopera' (Moartea domnului Lazarescu m-a emotionat mai mult – poate pentru ca mi-e mai usor sa ma pun in pielea unui batrin care moare singur), dar cred ca este chiar un film perfect, lucrat si interpretat extraordinar, care te pune pe ginduri mai mult decit cel al lui Puiu.

De asemenea, nu am avut nici o iluzie ca va fi nominalizat la Oscaruri, americanilor placindu-le cu totul alt cinema. Dar ceea ce am citit pe forumurile unor ziare, dupa stirile despre Globuri si Oscaruri, este atit de dezolant incit – macar pentru asta! – mi-as fi dorit pentru 4,3,2 sa cistige aceste premii (care sint, pentru mine, de tinichea).

Da, celor care nu stiu ca un Palme dOr este mai valoros, in vecii vecilor, decit un amarit de Oscar, mi-ar fi placut la nebunie sa le vinture Mungiu statueta pe la nas! Ce ar mai fi avut de comentat!? Naivul de mine… Comentariile online sint o marturie vesnica a fap­tului ca orice poate fi comentat, distorsionat, intors cu susul in jos si facut, din alb, negru!

Pentru frustrati, complexati, dezaxati, handicapati mintal, o singura pedeapsa ar fi buna: leucoplast pe gura si miinile legate la spate. Daca-mi dati voie, as fi fericit sa fac acest oficiu de calau.

Articol publicat in ELLE Martie 2008

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK