Este firesc să dorești să-i oferi partenerului tău suport moral, dar modul în care vrei să-l ajuți nu este și cel de care are nevoie.
Și bărbații au momente când sunt vulnerabili. Când se simt triști, descurajați, își spun că au avut un eșec sau nu sunt buni de nimic. Iar din iubire vrei să îi oferi suport moral și suport de natură practică. Însă felul în care te gândești să ajuți sau vorbele pe care vrei să i le zici ca încurajare nu sunt mereu opțiunea cea mai bună. Ba chiar pot avea efect invers celui scontat. Par a fi la îndemână, dar evită conștient următoarele abordări.
Nu există un buton care pornește și oprește încrederea în sine. Și așa cum va mai fi trist în continuare deși îi zici să nu mai fie, nici încrederea în sine nu apare prin minune dacă îl îndemni la asta. Posibil să se nască un nou conflict și mesaj critic interior, cum că nu stă grozav la capitolul încredere în sine.
Da, față de o reacție normală a lui e prea amplă, exagerată. Dar asta se întâmplă deoarece i se așează pe ochi un fel de lentile care îl determină să perceapă situația respectivă în mod distorsionat. Este o realitate strâmbă, dar e a lui. Acuzându-l că e prea dramatic nu îi oferi securizarea, sprijinul, suportul de care are cu adevărat nevoie, ci îi invalidezi emoțiile.
… alt job, alt proiect, alt partener de afaceri etc. Sigur, bărbații sunt mult orientați către soluție, iar în momentul respectiv poți intra tu în acest rol. Oare de soluții are nevoie de la tine? Sau doar să fie ascultat? Să dea afară emoțiile, să verbalizeze gândurile, să se ventileze?
Când își spune că e incapabil, să preiei tu frâiele și să îi rezolvi problemele poate adânci și mai mult abisul de negativism. Mesajul transmis de tine e că nu e în stare, nu poate…
Știi, așa este, însă pentru tine, nu pentru el. Suntem diferiți, indiferent câte puncte comune considerăm că avem. Vrei foarte mult să îl ajuți? Întreabă-l concret cum, ce are el nevoie de la tine. Din dorința de suport intri facil într-o distorsiune cognitivă numită ghicirea gândurilor.
Sau relaxat, sau pozitiv… sau orice altă stare bună. Dar și el are voie să se sperie, să se îngrijoreze. Are dreptul la toate emoțiile sale, fie ele pozitive sau negative. Iar fiecare emoție are și un mesaj important ce poate deveni un motor în calea evoluției sau acțiunii. E imposibil să fim numai cu zâmbetul pe buze și să nu fim afectați de situațiile dificile de viață.
Ce conotație are această formulare ce îndeamnă la acțiune? Exact una pur critică. Ca și cum nu a făcut suficient, nu și-a dat îndeajuns interesul, moment în care partenerul se închide emoțional față de tine sau intră în conflict ca să se apere.
Foto: PR