Nu ocupați aceste roluri în mod conștient. Nu alegeți și nu vă propuneți ca azi să fiți salvatori sau abuzatori. Dar puteți să fiți deschiși în a vă analiza comportamentele, ce se află în spatele lor, și să decideți să acționați conștient într-un mod diferit. Asta dacă vreți o relație mai bună și să nu se mai repete de-a lungul timpului aceleași tipare. Câtă încredere aveți în ceea ce zice partenerul și vă reflectă? Poate fi un punct de pornire care să reprezinte semnalul de alarmă. Ați primit aceleași reflectări și în alte relații? Investigați și mai profund.
Ce ați văzut în familiile voastre?
Ce se întâmplă acasă, în familia din care proveniți, este un model de relaționare, de a face față în viață. Și e și un model de cuplu, de ce se petrece într-o relație în care doi oameni sunt căsătoriți, au copii sau locuiesc împreună. Ați văzut că dacă ești submisiv, lași mereu de la tine, taci și nu spui nimic, ori îi faci pe plac celuilalt, cumva… trece mai repede furtuna sau o previi. Partenerul nu se mai dezlănțuie la cote maxime și eviți suferința. Să fii agresiv, dominator, să te comporți ca un dictator? Poate că aceasta ți s-a părut cea mai bună rețetă de a supraviețui, varianta de succes, inclusiv unica opțiune de a-i face față cu adevărat unui tiran, unui abuzator. Doar că aceste modele preluate, adaptate și perfecționate perpetuează și creează răni emoționale.
Salvatorul
Și iată cum partenerul e văzut cumva ca un copilaș neputincios căruia e musai să îi sari în ajutor. Căruia e necesar să îi rezolvi toate problemele. Pe care poate că îl vezi ca o victimă în raport cu viața, societatea, destinul, șeful sau niște părinți care se poartă oribil. Acest rol de salvator te face să te simți și bine, să consideri că îți dă un plus de valoare. Poate fi și o reacție la ce zice partea ta exigentă că trebuie să faci în raport cu partenerul, regula despre lume și viață impusă de acel trebuie. Dar este epuizant să fii salvator căci te duce și pe autostrada sacrificiului, pe drumul în care te doare durerea partenerului și e calea de a nu te uita la tine și ce ai tu nevoie.
Victima
În momentele acelea nu mai ești un adult de 40 de ani, de exemplu, care acționează din partea sa sănătoasă. Ești un copilaș speriat, de 6-7 ani, care chiar simte și crede că nu are nimic în control, nu se poate apăra, oricum nu contează. E acolo multă durere paralizantă și multă neputință. Iar din acest rol desigur că nu poți confrunta persoana care îți face rău, cum ar putea un copil să se lupte cu cineva mult mai mare decât el și foarte amenințător? Ca atare apar alte mecanisme de a face față care încearcă să ajute copilul acela mic, fără să însemne că ele sunt cu adevărat utile peste ani.
Persecutorul
Cum se comportă cineva aflat în acest rol? Alterează realitatea așa cum consideră că îi este de ajutor, manipulează, șantajează. Este critic, pune etichete și manifestă standarde extrem de înalte și nerealiste. Lipsa de empatie nu îi permite să vadă emoțiile sau perspectiva celuilalt, rănește fără milă. De regulă persecutorul este foarte furios, agresiv verbal, tăios, poate fi și agresiv fizic. Caută puterea și intră în luptă pentru putere.
Citește și:
Încercați să vă reparați relația? Ce greșeli faceți în acest proces atât de important
Foto: PR