O relație sănătoasă înseamnă liniște, echilibru, să te simți în siguranță, iubită, importantă, că și tu contezi. Într-o relație sănătoasă te uiți la nevoile tale, dar și la nevoile partenerului care va face același lucru. Simți că te poți baza pe el, că îți este alături, că formați în mod real o echipă. Desigur că nu totul va decurge lin, că vor apărea probleme pentru care e necesar să munciți împreună în procesul soluționării sau reparării.
Iată, deci, că o relație nu poate fi ținută de o singură persoană, iar sexul indiferent cât de grozav este nu e liantul care asigură trăinicia cuplului. Ba chiar, viața sexuală scade calitativ sau dispare complet când insatisfacția emoțională este pregnantă. Și aceste tipuri de parteneri nu asigură aportul necesar pentru ce presupune o relație sănătoasă, veți intra împreună într-o serie de maniere de a face față dezadaptative.
Cel lipsit de empatie
Efectiv îi este imposibil să se pună în locul tău, în papucii tăi. Nu îți va înțelege sau accepta emoțiile, nu va fi dispus să vadă și perspectiva ta, modul în care tu gândești, pentru că nu poate. Sentimentul de singurătate în doi va fi copleșitor, inclusiv în momentele grele pentru tine, de vulnerabilitate foarte mare.
Egoistul
El vine la pachet și cu lipsa de empatie. Contează doar ce vrea el, nevoile, dorințele, alegerile tale nu există pentru el. Există un singur set de reguli și anume al lui. Nu ia nicio secundă în calcul că poate ești în disconfort, poate te rănește, de altfel nici nu îl interesează din moment ce lui îi este bine. Se vede doar pe el și atât. Îi reflectezi comportamentul, îi ceri ceea ce ai nevoie, poate promite că data viitoare va proceda diferit, doar pentru că nu are chef de discuții și conflict, iar mai departe va proceda fix la fel.
Egoismul său va apărea și în contexte care ți se par elementare, de bun simț, pur și simplu normale. Iar discrepanța dintre ce face și ce ar fi firesc să facă e atât de mare încât începi și croșetezi tot felul de scuze. Nu se poate ca cineva să fie atât de insensibil și egoist cu persoana pe care zice că o iubește, sigur e altceva la mijloc. Dar e doar egoismul său.
Copilul părinților săi
Chiar dacă are o vârstă bine ancorată în etapa maturității, el este suspus majoritar părinților săi care practic îi ghidează viața. Nu ia decizii majore fără ei, iar dacă ai ghinionul să nu te placă… practic vei trăi într-un război continuu. Ori ca să faci față în relație cu ei va trebui să fii la fel de compliantă ca și partenerul tău. Accesele sale de rebeliune, independență, împotriva părinților se vor reflecta tot în relația voastră, fiind supărat pe tine că e necesar să îi confrunte deoarece tu nu vrei să li te supui.
Dependentul…
… nu poate mișca un deget fără tine. El a căutat o mămică, nu o parteneră de cuplu. Poate fi ca un copil care nu face nimic și trebuie să rezolvi tu totul, refuză cu îndârjire orice aport. Ori nu are deloc inițiativă nici când e evident ce e necesar să facă, are nevoie să îl ghidezi, să îi spui cu subiect și predicat sarcina, dar te poți baza pe el. Însă tot acest proces de ghidaj e atât de complicat și îți consumă atâta energie și timp, încât de cele mai multe ori refuzi să-l mai implici.
Furiosul
Cere acceptare totală, necondiționată, chiar și atunci când te rănește intenționat. L-ai supărat cu ceva? Se răzbună, tu ești de vină, deci e la mijloc și o importantă componentă de manipulare. Pozează în victimă, iar această victimizare e o strategie de a scăpa de responsabilități și consecințele faptelor sale. Nu știe să ceară într-o manieră cât mai aproape de cea sănătoasă, are accese de furie de-a dreptul șocante și nu acceptă să își gestioneze emoțiile și comportamentele ce le însoțesc. Gradul său de autocontrol este extrem de redus spre deloc. Te atacă virulent și când îi atragi atenția asupra unei greșeli, asupra unei gafe pentru care în mod normal ar fi fost necesar să își ceară scuze și să fie atent pe viitor la comportamentul său.
Citește și:
Ce să nu mai faci pentru a păstra o relație sau chiar și o prietenie de lungă durată
Foto: PR