Când te gândești la intimitate probabil că primul lucru care îți vine în minte este apropierea. Iar o apropiere prea mare poate da senzația de sufocare, de fuziune, ceea ce nu permite cuplului să crească și nici membrilor săi să se dezvolte la nivel individual. Desigur că opusul apropierii este distanțarea ceea ce nu permite formarea și menținerea conexiunii emoționale. Cineva se distanțează deoarece se teme să nu fie rănit, deoarece o nevoie emoțională de autonomie sau libertate nu este împlinită dar se îndepărtează mai mult decât ar fi necesar. E important să fie găsită doza potrivită de intimitate și să fie ajustată pe mai multe paliere, ori de câte ori este necesar.
Intimitatea personală
Adică timpul tău de unul singur, timpul tău cu tine, cu gândurile tale, poate practicând un hobby, citind o carte, ieșind la o cafea cu o prietenă. În fuziunea menționată anterior nu există spațiu personal și totul se realizează în cuplu sau în familie. Intimitatea mai presupune a nu împărtăși absolut totul din trecutul tău sau fiecare lucru care îți trece prin minte, fără ca asta să însemne minciună, trădare. Copiii, adolescenții, adulții, cu toții au nevoie de intimitatea lor, inclusiv la nivel de spațiu. Camera proprie pentru copii, spațiul clar de dormit fără să existe un mix între copii și adulți. Relația de cuplu poate avea serios de suferit când mama doarme cu un copil și tatăl cu celălalt, căci nu este cultivat rolul de parteneri de cuplu, ci doar cel de părinți. De asemenea fiecare să aibă un loc al lui personal, fie că este biroul, niște sertare, o parte din dulap sau comodă.
Intimitatea familială, transgenerațională
Să ne vedem cu membrii familiei extinse, să petrecem timp de calitate cu ei. Să vorbim despre rudele care au trecut în neființă și au fost importante pentru noi. Să avem poze de familie expuse. Practic să ne cinstim trecutul și familiile din care provenim. Suntem aici datorită înaintașilor noștri, fără ei nu am fi fost nici noi. Poate fi amuzant să povestim în cuplu sau să le spunem copiilor despre cum erau părinții noștri în tinerețe, despre bunicii și ce făceam în copilărie.
Intimitatea fizică
Nu înseamnă doar act sexual. Ci și gesturi de tandrețe zilnice, făcute cu drag în mod obișnuit. Ele pot reflecta în cuplu atracția fizică, dar mai important sunt o manifestare a afecțiunii. Și în familie, copiii, adolescenții au nevoie de o îmbrățișare, de mângâiere, să se simtă iubiți. Iar afecțiunea părinților reprezintă un model de cuplu pe care să îl perpetueze la maturitate, să își aleagă parteneri calzi, ofertanți emoțional.
Intimitatea experiențială
La nivel de limbaj al iubirii este timpul de calitate petrecut împreună, dar făcând lucruri care aduc plăcere, bucurie, relaxare. Nu lecții cu copiii și doar să îi duci la fotbal, tenis sau înot. Nu acasă unul gătind și celălalt făcând curat. E important să vă oferiți și să construiți conștient acest timp împreună.
Intimitatea mentală…
… intelectuală, discutând subiecte de interes care vă stimulează. Asta crește admirația în cuplu, e un exercițiu de comunicare, crește gradul de cultură generală. Poate că ați citit ceva captivant, ați văzut un documentar care v-a frapat. Și pe copii e important să îi lăsați să se implice în acest schimb intelectual, să pună întrebări, să își spună părerea. Le va crește stima de sine, încrederea în sine, se vor simți auziți, văzuți.
Intimitatea emoțională
Un spațiu sigur unde ești întâmpinat cu blândețe, iubire, înțelegere. Unde poți spune ce te apasă, ce te doare sau te nemulțumește. Unde să te refugiezi când este greu. Unde te poți arăta cât se poate de vulnerabil fără să te temi că asta va fi folosit împotriva ta. Copiii care exersează intimitatea emoțională în relație cu părinții și sunt conținuți adecvat vor deveni adulți capabili de relații sănătoase.
Citește și:
Viața sexuală începe să scârțâie? Ce puteți face ca pasiunea să nu se stingă de tot
Foto: PR