Grija de sine este esențială, iar tu o sacrifici crezând că așa îți protejezi relația de cuplu sau o hrănești.
Ideea ca tu să fii pe primul loc în viața ta ți se pare dovadă pură de egoism. Mai degrabă consideri că pe primul plan ar trebui să fie copiii, partenerul, relația. Dar înaintea tuturor ai fost tu, iar pentru a oferi mai departe e necesar ca tu să ai bateriile emoționale încărcate. Să ai grijă de sine nu înseamnă că îți excluzi partenerul sau te distanțezi de el. Momentele de solitudine, intimitate, cultivarea intereselor proprii creează acel spațiu necesar în care și relația de cuplu să evolueze.
Pare un aspect banal, fără miză. Dar realitatea nu este așa, căci e vorba despre ce îți place, ce simți că îți face bine fizic. Gătiți ce își dorește el, ați preluat amândoi stilul alimentar pe care el îl consideră potrivit, chiar dacă tu nu ești convinsă de veganism sau, la polul opus, nu ești deloc fan carne.
Evident că se simte mai confortabil cu oamenii cu care el este prieten de 10-20 de ani. Dar și tu la rândul tău ai prietenii tăi, iar întreținerea conexiunilor emoționale în afara cuplului contribuie la compunerea universului tău relațional. Desigur, fără să fie vorba aici despre infidelitate emoțională sau fizică. Tu ți-ai neglijat prietenii deoarece el se simte dat la o parte sau crezi că asta se întâmplă în interiorul lui.
Poate că înainte ieșeai la alergat, mergeai la sală, la cursuri de dans, la diverse clase. Dar el este gelos și consideră că acolo este o oportunitate ca tu să întâlnești pe altcineva. Sau că asta ia timp din timpul dedicat relației și nu este sănătos.
O specializare, un curs, o nouă acreditare sau un drum profesional total schimbat. Cer investiție financiară, de energie, timp, atenție. Dar urmându-le ai grijă de ceea ce compune viața ta profesională despre care se consideră că intră în coliziune cu cea familială. Dar cine spune că trebuie să alegi și nu pot fi satisfăcute amândouă?
Să te uiți la un film, să faci o baie cu spumă, să citești ori pur și simplu să stai degeaba. Sunt admise? Oare partenerul exigent sau propria ta exigență interioară te determină să fii mereu în priză, să îți găsești constant ceva de făcut? Ca și cum dacă te odihnești asta înseamnă că ești leneșă, dezinteresată sau nu te ocupi corect, matur, de responsabilitățile casnice sau zilnice. Așa apare și o inechitate în îndeplinirea lucrurilor care țin de gospodărie.
Lucruri materiale de care ai nevoie pe care le amâni până când nu se mai poate și trebuie să le cumperi. Achiziții care ți-ar face viața mai ușoară, dar renunți la ele. Obiecte care ți-ar aduce mare bucurie, le-ai considera o formă de răsfăț. Ți le negi pentru a nu avea discuții neplăcute cu partenerul ce are un comportament financiar extrem de prudent.
Foto: PR