Ți se pare neverosimil ca anumite cuvinte, fraze critice, să fie atât de puternice încât la un moment dat să ajungeți la despărțire? Este un scenariu plauzibil, mai ales atunci când acele vorbe rănesc. Imaginează-ți că iei o foaie de hârtie, ce format vrei tu. Apoi cu un creion cu vârful ascuțit fă cât mai multe găuri în foaie. Ce se întâmplă? Structura foii de hârtie devine din ce în ce mai șubredă până când se rupe foarte mult într-un anumit loc, poate pe jumătate, ori treptat se transformă într-un fel de confetti încât nici nu îți vine să crezi că la bază a fost o foaie impecabilă. Ei bine, exact asta se întâmplă și cu relația, care e perforată până la disoluție de cuvintele care o străpung precum acel creion.
Nu ești în stare de nimic
Sigur că nimeni nu este perfect, nu face totul bine. Există abilități cu care ne naștem și abilități pe care le dezvoltăm sau formăm și le perfecționăm în timp. Dar cineva să considere că nu ești în stare de nimic este mai mult decât jignitor, e dureros mai ales dacă există deja o rană a deficienței sau eșecului. E complet devalorizant. Iar în oglindă este și imposibilitatea celui care aduce aceste acuze de a observa realizările, eforturile celuilalt, care devine… nevăzut.
Ești ca maică-ta/taică-tu
Să luăm cazul unui bărbat care se luptă cu abuzul de alcool, poate că nu a ajuns deja la dependență. Dar tatăl său a fost toată viața dependent de alcool, iar în relație cu acest consum au existat multiple probleme de natură financiară, un mediu familial foarte conflictual, violență domestică, inclusiv partenerul și frații săi au fost bătuți de tatăl alcoolic. Ori poate că partenerul are acest istoric, dar nu consumă nicio picătură de alcool. Însă tu știi povestea, iar la nervi spui că e exact ca tatăl său pentru a-l răni intenționat. Adică pui semnul egal între partener și persoana care l-a rănit cel mai tare toată viața lui. Sau că este pe același tipar, inclusiv al incapacității, ca cel care i-a fost model negativ tot timpul.
Mai bine nu te întâlneam/ Nu știu ce văd la tine
Folosite singular, dar de cele mai multe ori împreună. La prima evaluare ai spune că sunt parte dintr-un arsenal dramatic pe care nimeni nu îl ia de bun. Ok, prima dată partenerul ar putea considera că este spectacol, a doua oară că este o tentativă nereușită de manipulare, niciuna dintre variante prea bună sau etichetată pozitiv dacă tragi linie. Iar la a 10 replică identică începi să pui în perspectivă sâmburele de adevăr sau chiar un întreg adevăr zis cu un curaj alimentat de furie și anularea voastră sau a ta cu totul.
Ți se pare ție/Exagerezi
Inițial poți considera că este o abordare benignă, deoarece nu există niciun cuvânt jignitor acolo. Cumulativ ceea ce simți sau ai nevoie nu este luat în seamă, părerea ta nu contează, nu este percepută drept validă, doar celălalt are dreptate. Apare din nou acea senzație că ești invizibilă, neînțeleasă, ignorată.
Citește și:
Ce trăsături are un partener cu stil de atașament securizant
Foto: PR