De ce ajungi fără să îți dai seama la exploatare emoțională în cuplu și cum anume se comportă partenerul tău.
Nici prin cap nu-ți trece ca tocmai persoana pe care o iubești, cu care locuiești, ai o familie să pună în act diverse modalități de exploatare emoțională. Uneori o face inconștient, uneori o face având în spate un plan bine pus la punct sau sentimentul de îndreptățire. Ce încearcă celălalt să facă este una, ce te face pe tine să accepți comportamentul, să intri în această dinamică este alta. Deci prima privire trebuie să fie către tine, către nevoile tale emoționale și modurile în care faci față atunci când te temi că celălalt se supără, te va respinge sau părăsi. Capitulezi ca să îți calmezi teama, să păstrezi liniștea în cuplu? Sau ești foarte bine intenționată, vrei să îi oferi suport celuilalt, așa cum e normal într-o relație? Dar fără să îți dai seama, efectiv ai depășit granița relaționării sănătoase și te-ai dus către complianță? Apoi uită-te mai bine la felul în care se poartă partenerul.
Este destul de des folosită de narcisici. Ca să obțină ceea ce doresc, să te manipuleze, aduc o a treia persoană pe tapet, care ar putea fi o amenințare pentru cuplu. În legătură cu care își declară admirația, respectul, atracția, că le-ar fi plăcut să fie mai mult. De teamă ca partenerul să nu se ducă în direcția persoanei respective, să îți salvezi relația, te supui cerințelor sale.
Partenerul se victimizează, iar tu te simți foarte prost pentru că l-ai rănit. Începi și te critici, te învinovățești și te gândești la toate modurile posibile prin care te-ai putea recompensa. Gesturile de reparare sunt sănătoase atunci când cineva a greșit, doar că aici nu este transmisă dimensiunea corectă a impactului greșelii tale. Mai mult, pot fi vânate erorile de comunicare, situațiile în care efectiv nu te-ai gândit la partener pentru a putea fi apoi folosite ca monedă de schimb.
Ai urechile atente, umărul impermeabil și tot pachetul de vorbe bune, de încurajare. Asculți cu răbdare și ți se pare normal să faci asta. Oare la un moment dat începi și simți un disconfort? Partenerul se plânge continuu de aceleași probleme și apoi nu face nimic în direcția rezolvării lor? Când tu simți nevoia să dai afară emoțiile negative el te expediază rapid și nu beneficiezi de aceeași blândețe? Ești un receptor la care se varsă.
Să îl accepți pe celălalt așa cum este el, să îl înțelegi. Capcana este când partenerul folosește aceste nevoi emoționale drept pârghii pentru dependență. Să îl înțelegi că nu se descurcă și să îți asumi tu în locul lui anumite responsabilități. Să devii o altă mămică ce l-a preluat pentru creștere de la mama naturală. Să îi înțelegi comportamentul de cheltuieli imprevizibile, sume mari pe lucruri inutile, poate chiar dependențele. Hobby-urile cărora se dedică fără să păstreze un echilibru în relația de cuplu, ajungând să te simți singură în doi. Ba chiar te-ai obișnuit să îi oferi ajutor fără ca el să îți ceară, deși în același timp te simți copleșită, epuizată.
Foto: PR