Sunt variante diferite de evitări inconștiente, cu ajutorul cărora fugi de bărbați și de relații. Vrei să schimbi ceva? Întâi conștientizează-le.
Spui că vrei foarte tare să ai o relație de cuplu stabilă, și, totuși, ceva se întâmplă din moment ce nu se leagă nimic. Evident că iei în calcul și disponibilitatea sau intențiile bărbaților pe care îi cunoști, dar e util să te uiți și la propriile tale comportamente și felul în care te poți sabota singură.
Atunci când te concentrezi exclusiv pe defectele persoanei cu care comunici și ieși la întâlniri, conexiunea este blocată și atașamentul dezactivat. Nimeni nu este perfect, însă tu nu ai curiozitatea de a-l descoperi pe celălalt ca pe un întreg, ci te focusezi exclusiv pe negativ.
Vrei o relație, dar nu ai niciodată timp să ieși la întâlniri sau dacă o faci ești mereu pe grabă. Eventual încerci să mixezi pauza de prânz cu dating-ul, deoarece seara lucrezi peste program. În weekend ești prea obosită sau prinsă cu diverse treburi și un bărbat efectiv nu are loc în viața ta, căci… nu-i faci.
Nu ieși nicicum din zona ta de confort. Propunerile de locuri noi în care să mergeți, de activități noi le refuzi fără deschidere pentru negociere sau măcar testare. Există un soi de rigiditate și întreaga dinamică relațională trebuie să se desfășoare după regulile tale.
La un moment dat în decursul întâlnirilor ești întrebată cum vezi tu lucrurile, ce anume îți dorești în ceea ce privește cuplul. Răspunzi că nu știi sau că preferi ceva fără prea mare angajament, deși realitatea e că îți dorești ceva serios. Ca atare un bărbat interesat de o relație se poate retrage sau totul se transformă într-o prietenie cu beneficii, ceea ce evident nu este deloc pe placul tău.
… dar de natură negativă. Cum el nu va fi serios, vrea doar sex etc. Pentru toate aceste scenarii nu ai dovezi concrete, doar supoziții, frici, care te fac să dai înapoi, să te retragi emoțional și să mai refuzi întrevederi.
Afișezi un soi de detașare care descurajează pe oricine și-ar dori să construiască cu adevărat o viață alături de tine. Te comporți ca și cum nu îți pasă, iar ca un mecanism de a face față propriilor tale temeri pe moment chiar nu îți pasă. Când dispare detașarea apar regretul, învinovățirea, singurătatea.
Ai momente când efectiv rememorezi amintiri plăcute din fosta sau fostele relații, ridicându-le la un grad de idealizare. Îl pui pe fostul pe piedestal, uitând că nu a fost perfect și nu v-ați despărțit degeaba. Noul bărbat intrat în viața ta nu are nicio șansă în comparația cu un ideal.
Aici nu este vorba nicicum despre a face sex din prima, ci refuzi un sărut, o îmbrățișare, ținutul de mână, pui o barieră clară ca și cum nu îl placi. Posibil nu vrei sex sau apropiere prea repede, ca să fii sigură că te place cu adevărat, să nu te judece, să nu te folosească. Îl provoci să depună efort, fără să iei în calcul ce se resimte ca respingere sau dezinteres.
Foto: PR