Se spune că nu e bine să ai așteptări în relație, ca să nu fi dezamăgită. Dar lucrurile nu stau chiar așa, căci unele așteptări țin de nevoi emoționale legitime.
În discuțiile cu prietenele ți se tot spune să nu ai așteptări. În felul aceasta nu creezi contextul de a te frustra singură, eviți dezamăgirea și ești surprinsă de partenerul tău atunci când face ceva drăguț. În realitate tu ai un set de nevoi emoționale care este firesc și sănătos să fie împlinite în relația de cuplu pe care o ai. Iar ele pot contura astfel un set de așteptări care sunt mai degrabă sănătoase și funcționale.
Ai spune că este de la sine înțeles, dar lucrurile nu stau mereu așa. După ce există un grad de familiaritate, de apropiere, ori celălalt se simte îndreptățit sau superior din anumite puncte de vedere, el poate încălca granița respectului, ceea ce nu ar trebui să fie permis.
Fiecare persoană are nevoie să fie ascultată, văzută. De a nu vorbi singură sau de a nu fi doar un spectator pentru monologul celuilalt căruia îi place să vorbească despre sine. Dar cu care nu poți să vorbești și tu despre propria persoană deoarece nu este interesat. A comunica înseamnă a pune pe masă și fricile, nesiguranțele, temerile, emoțiile de tot felul pe care le aveți fiecare, construind intimitatea.
Aceasta este de două tipuri: intimitate emoțională și intimitate biologică sau sexuală. Nu e intimitate nici când locuiți în aceeași casă și doar discutați despre anumite probleme ce trebuie rezolvate, faceți cumpărături, luați cina în liniște sau la televizor și vă culcați. Intimitatea este o conexiune fizică și emoțională ce întărește semnificativ cuplul.
Partenerul să se pună în papucii tăi ca și cum ești tu și să încerce să înțeleagă lucrurile prin care tu treci. Să îți valideze, recunoască emoțiile, nu să le anuleze sau să le contrazică.
Nevoia de a primi iubire, atenție, de a te simți protejată și în siguranță este cât se poate de legitimă. Și chiar dacă aveți 15 ani de relație această nevoie rămâne valabilă. Timpul și durata relației nu anulează nevoia de afecțiune și manifestările ei aferente ce o împlinesc.
Da, e normal să îți dorești ca el să își asume relația cu tine, un viitor împreună, să nu fii în ceață când vine vorba de conturarea specifică a relaționării. Adică să știi concret cum stai în ceea ce-l privește pe el. De asemenea ai nevoie ca partenerul tău să își asume responsabilitatea faptelor sale și să știi că te poți baza pe el, că nu ești singură în doi.
Să nu cădem în ispita fuziunii. Când nu mai poți respira fără partenerul de cuplu și întreaga ta existență să se învârtă în jurul lui. Ai nevoie și de alte relații în afara cuplului, respectiv relațiile de prietenie, colegialitate, familie, care să te hrănească. Ceea ce e valabil și pentru el. Inclusiv fiecare să fie preocupat de relația cu propria sa persoană, de unde și nevoia de spațiu personal. Dar să știi că ai un loc fruntaș în viața lui și să îți demonstreze asta la nivel comportamental, nu doar din vorbe.
Foto: PR