Știm că atât femeile cât și bărbații au nevoi emoționale similare. De a se simți iubiți, protejați, în siguranță, auziți, văzuți, înțeleși, acceptați, de a primi sau oferi ajutor, atenție, recunoștință, independență, autonomie, recunoaștere, de a ierta și a fi iertați, de autoîmplinire. Și nevoia de a fi apreciați. Nu, lauda nu este ceva alocat doar copiilor și adolescenților care au nevoie de încurajare, care își construiesc stima de sine și încrederea în forțele proprii. E un sentiment minunat când partenerul te apreciază autentic iar asta contribuie la consolidarea conexiunii emoționale în cuplu.
Aprecierea pentru obiectivele…
… atât de nivel personal cât și de cuplu. Partenerul vine cu o propunere încântătoare pentru ceva ce să realizați împreună în viitor. Și lași entuziasmul să iasă la iveală, îi validezi propunerea și calitatea ei. Nu este vorba despre orgolii sau luptă pentru putere, în care o parte din tine să simtă invidie deoarece nu te-ai gândit tu prima la lucrul respectiv. Aprecierea pentru obiectivele personale merge mână în mână și cu susținerea. Ți-ai propus să faci anumite cursuri, să pornești pe un drum nou al reconversiei profesionale, să îți deschizi afacerea ta, indiferent cât de mică este. Simți mândria partenerului care este alături de tine 100%.
Aprecierea pentru ce este diferit
Sigur că punctele voastre comune v-au apropiat și au făcut ca dinamica dintre voi să fie mai ușoară. Și cum compatibilitatea perfectă nu există, sunt inserate și anumite diferențe între voi, mai mici sau mai mari. Pentru voi a fi diferit nu e o problemă, ci o resursă pentru care o apreciați. Poate chiar vă inspirați reciproc cu aceste diferențe sau le acceptați fără a pune presiune pe voi și a condiționa o schimbare în direcția respectivă. Diferențele vă îmbogățesc sau contribuie la admirația reciprocă.
Aprecierea pentru contribuția în cuplu
Este frustrant să vezi că celălalt nu îți apreciază eforturile, le minimizează. Și ca atare ce îți vine să faci? Să te retragi emoțional, să te detașezi, să nu te mai angajezi în acele activități, efectiv să o lași baltă. Sau să te străduiești să performezi, ceea ce îl va face pe partener și mai îndreptățit, tot să nu aprecieze, iar tu să obosești și să te frustrezi și mai mult. Deci nu va fi întreținută o dinamică sănătoasă. Aprecierea contribuției în cuplu vă leagă emoțional și crește motivația și pentru alte gesturi frumoase. Iar atunci când discutăm despre înlocuirea unor comportamente deranjante cu altele cerute, mai adaptative, aprecierea fixează noile comportamente.
Aprecierea pentru cine ești tu…
… și pentru cine este partenerul. Critica perpetuă rănește, mesajul din spate este că nu ești suficient de bună. Umilința nu va aduce o transformare care să se mențină pe termen lung, ci eventual de moment având ca motor rușinea sau teama. Aprecierea pentru cine ești ca individ se traduce în acceptare, fără hiperbola perfecțiunii, căci perfect nu este nimeni. Ori dacă vreți să utilizați acest cuvânt, sunteți perfecți sau minunați în imperfecțiunea voastră.
Citește și:
Te confrunți cu stări dese de tristețe? Cum să te lupți cu ele și cu ajutorul partenerului de cuplu
Foto: PR