Si vreme e ca sa iubesti, am citit eu demult in Biblia cea veche, cu coperti din piele cafenie, a bunicii mele, si tare mult mi-a placut atunci aceasta fraza! Va propun sa reflectam pret de un articol la aceste cuvinte, care dau marturie de legatura intima dintre cele doua notiuni – iubirea si timpul. Timpul, aceasta „dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor (Dictionarul explicativ al limbii romane), ne marcheaza iubirile la fel cum ne decupeaza viata in etape.
Nu degeaba se vorbeste despre „anotimpul iubirii, despre „nopti de dragoste sau clipe de tandrete. Folosim adeseori expresii de genul: „m-am indragostit din prima secunda sau „m-am nascut din nou in ziua in care ne-am intilnit. Obisnuim sa sarbatorim ziua in care ne-am cunoscut sau ziua in care ne-am casatorit la fel ca ziua in care ne-am nascut. Ecuatiile iubire-timp sint infinite si omniprezente. La modul extrem-modernist, s-a ajuns azi la masurarea iubirii cu cronometrul – obiect-simbol al societatii rentabilizate in care traim.
Timpii iubirii sint astazi calculati la fel ca aceia ai productiei industriale. Se spune ca x% din populatie face dragoste de 1-3 ori pe saptamina si ca pentru un procent de y% raportul sexual dureaza 30 de minute, fata de o ora sau mai mult, pentru doar z% din persoanele interogate. Suna familiar, nu?
Intilnesc adesea astfel de statistici si de fiecare data ma intreb daca nu cumva, in dorinta de a contabiliza iubirea, uitam sa mai si iubim. Time is money, stim cu totii, dar nici chiar asa! Ma intreb daca nu ar fi cazul sa fim mai generosi cu timpul nostru, atunci cind e vorba de iubire. Ce-ar fi sa nu ne mai grabim, chiar cu riscul de a fi putin anacronici, si sa ne acordam mai mult timp pentru a ne indragosti, pentru a seduce, pentru a iubi?
Si vreme e sa te indragostesti…
Despre ce-i vorba in toate filmele de dragoste? Despre acel moment magic in care un barbat si o femeie se intilnesc. Scenariile variaza, desigur, dar, de obicei, lucrurile se intimpla cam asa: la inceput totul pare sa-i desparta pe cei doi, pentru ca, in final, acestia sa se regaseasca, dupa ce au invins nenumarate obstacole al caror rol nu este decit acela de a le intari iubirea si de a le intensifica sentimentele. Daca filmul dureaza doua ore, istoria se intinde, de obicei, pe durata a citeva saptamini sau chiar luni.
Si tocmai asta face ca totul sa fie mai spumos: dorinta care creste tot mai mult, focul care ii cuprinde… Dar stiti ceva? In viata reala, femeile si barbatii care recunosc ca au facut sex in ziua in care s-au cunoscut (sau chiar dupa citeva zile) n-au avut sansa de a trai asa ceva – acea omniprezenta a celui iubit in gindurile noastre (patru ore pe zi, cel putin, in faza iubirii pasionale, spun statisticile), acea nevoie insurmontabila de a-ti petrece timpul alaturi de cel de care te-ai indragostit, de a-i vorbi, de a-l asculta, de a te agata de bratul lui… Demodat? Si ce daca?
Alternativa e mai frumoasa? Cam cit timp ar trebui sa treaca inainte de a ajunge in pat cu un barbat, in „epoca vitezei? Cam atit cit dureaza sa pui un prezervativ? Si care-i rezultatul? Ca te trezesti dimineata alaturi de un cvasi-necunoscut asupra caruia iti proiectezi iubirea. Nu-i prea tentant. Tot acel timp in care visezi la corpul celui de care te-ai indragostit, la mingiierile si la sarutarile sale e atit de placut! Si totul are un sens, chiar daca ar fi sa privim acest lucru ca pe o simpla tehnica de „stimulare a dorintei.
Stiti cum decurgeau ritualurile orientale (traditionale) de initiere in viata sexuala? Ei bine, timp de citeva zile, cei doi tineri nu aveau voie decit sa se priveasca, apoi sa-si vorbeasca, apoi sa se atinga, sa se sarute, sa se imbratiseze si abia intr-un final bine stabilit puteau trece la lucruri mai serioase! Tot acest joc, guvernat de reguli stricte, nu era facut ca sa-i chinuie pe bietii oameni, ci din contra, ca sa le aduca dorinta pe culmi altfel de neatins.
Istoriile de iubire au si ele nevoie de timp. Uneori, de foarte mult timp, ca in romanul lui Gabriel García Márquez Dragostea in timpul holerei (editura RAO), in care eroul principal se indragosteste, la 16 ani, de o femeie cu care nu va face dragoste decit la… 76 de ani. Exagerat? Cu siguranta. Dar foarte simbolic pentru ceea ce obisnuim sa numim puterea dragostei si a dorintei, care traverseaza timpul, contrar standardelor sexuale vehiculate de cultura publicitara si de media (daca ar fi sa ne luam dupa acestea, ar trebui sa facem sex exact de 167 de ori intr-un an si sa avem un orgasm cam la fel de des pe cit mincam un Big Mac).
Or, cei care fac sex la prima intilnire nu stiu cit de mult pierd din erotismul unei relatii! Dorinta este unul dintre cele mai pretioase ingrediente ale unei relatii de dragoste. „Consumata imediat, o astfel de relatie nu este centrata decit pe organele sexuale; odata ce impulsul a trecut, nu-ti mai este „foame, dar asta nu inseamna ca esti si satisfacut. In schimb, daca amini acest moment citeva saptamini, vei vedea ca a meritat din plin: dorinta iti va cuprinde fiecare milimetru patrat al pielii si orice atingere a celui iubit, oricit de usoara, te va umple de placere mai mult decit orice partida de sex din prima, oricit de reusita ar fi aceasta.
Incetul cu incetul, trupul iti ia foc si, cu siguranta, nu vei uita niciodata „prima noapte de dragoste. Ca sa nu mai vorbim de celelalte beneficii pe care timpul petrecut impreuna le va avea in construirea relatiei de cuplu. Conform celor mai recente teorii neurobiologice, timpul petrecut alaturi de persoana de care ne-am indragostit, la inceputul unei relatii, nu reprezinta decit o investigatie intreprinsa de creierul nostru. Neurobiologii sustin ca toate aceste ore in care discutam „cite in luna si in stele contribuie la o modificare plastica a creierului, care permite neuronilor sa se reorganizeze pentru un nou mod de viata – viata in doi.
Page: 1 2