Timpul iubirii

Si vreme e ca sa iubesti, am citit eu demult in Biblia cea veche, cu coperti din piele cafenie, a bu­nicii mele, si tare mult mi-a placut a­tunci aceasta fraza! Va propun sa reflectam pret de un articol la aceste cuvinte, care dau mar­tu­rie de legatura intima dintre cele doua notiuni – iubirea si timpul. Timpul, aceasta „dimensiune a Univer­sului dupa care se ordoneaza suc­ce­siunea irever­si­bila a fenomenelor (Dictionarul explicativ al limbii romane), ne marcheaza iubirile la fel cum ne decupeaza viata in etape.

Nu degeaba se vorbeste despre „anotimpul iubirii, despre „nopti de dragoste sau cli­pe de tandrete. Folosim adeseori expresii de genul: „m-am indragostit din pri­ma se­cunda sau „m-am nascut din nou in ziua in care ne-am intilnit. Obisnuim sa sarbatorim ziua in care ne-am cunoscut sau ziua in care ne-am casatorit la fel ca ziua in care ne-am nascut. Ecuatiile iubire-timp sint infinite si omniprezente. La modul extrem-modernist, s-a ajuns azi la masurarea iubi­rii cu cronometrul – obiect-simbol al societatii rentabilizate in care traim.

Timpii iubirii sint astazi calculati la fel ca aceia ai pro­ductiei industriale. Se spune ca x% din po­pulatie face dragoste de 1-3 ori pe sap­tamina si ca pentru un procent de y% raportul sexual dureaza 30 de minute, fata de o ora sau mai mult, pentru doar z% din persoanele interogate. Suna familiar, nu?

Intilnesc adesea astfel de statistici si de fiecare data ma intreb daca nu cumva, in dorinta de a contabiliza iubirea, uitam sa mai si iubim. Time is money, stim cu totii, dar nici chiar asa! Ma intreb daca nu ar fi cazul sa fim mai generosi cu timpul nostru, atunci cind e vorba de iubire. Ce-ar fi sa nu ne mai gra­bim, chiar cu riscul de a fi putin anacronici, si sa ne acordam mai mult timp pentru a ne indragosti, pentru a seduce, pentru a iubi?

Si vreme e sa te indragostesti…

Despre ce-i vorba in toate filmele de dragoste? Despre acel moment magic in care un barbat si o femeie se intilnesc. Scenariile variaza, desigur, dar, de obicei, lucrurile se intimpla cam asa: la ince­put totul pare sa-i desparta pe cei doi, pentru ca, in final, acestia sa se rega­seasca, dupa ce au invins nenumarate obstacole al caror rol nu este decit acela de a le intari iubirea si de a le intensifica sentimentele. Daca filmul dureaza doua ore, istoria se intinde, de obicei, pe durata a citeva saptamini sau chiar luni.

Si tocmai asta face ca totul sa fie mai spumos: do­rinta care creste tot mai mult, focul care ii cuprinde… Dar stiti ceva? In viata reala, femeile si barbatii care recu­nosc ca au facut sex in ziua in care s-au cunoscut (sau chiar dupa citeva zile) n-au avut sansa de a trai asa ceva – acea omniprezenta a celui iubit in gindurile noastre (patru ore pe zi, cel putin, in faza iubirii pasionale, spun statisticile), acea nevoie insurmontabila de a-ti petrece timpul alaturi de cel de care te-ai indragostit, de a-i vorbi, de a-l asculta, de a te agata de bratul lui… Demodat? Si ce daca?

Alternativa e mai frumoasa? Cam cit timp ar trebui sa treaca inainte de a ajunge in pat cu un barbat, in „epoca vitezei? Cam atit cit dureaza sa pui un prezervativ? Si care-i rezultatul? Ca te trezesti dimi­neata alaturi de un cvasi-ne­cu­noscut asupra caruia iti proiectezi iubirea. Nu-i prea tentant. Tot acel timp in care visezi la corpul celui de care te-ai indra­gostit, la mingiierile si la sarutarile sale e atit de placut! Si totul are un sens, chiar daca ar fi sa privim acest lucru ca pe o simpla tehnica de „stimulare a dorintei.

Stiti cum decurgeau ritualurile orientale (tradi­tio­nale) de initiere in viata sexuala? Ei bine, timp de citeva zile, cei doi ti­neri nu aveau voie decit sa se pri­veasca, apoi sa-si vorbeasca, apoi sa se atinga, sa se sa­rute, sa se imbratiseze si abia intr-un final bine stabilit puteau trece la lucruri mai serioase! Tot acest joc, guvernat de re­guli stricte, nu era facut ca sa-i chinuie pe bietii oameni, ci din contra, ca sa le aduca dorinta pe culmi altfel de neatins.

Istoriile de iubire au si ele nevoie de timp. Uneori, de foarte mult timp, ca in romanul lui Gabriel García Márquez Dragostea in timpul holerei (editura RAO), in care eroul principal se indragosteste, la 16 ani, de o femeie cu care nu va face dragoste decit la… 76 de ani. Exagerat? Cu siguranta. Dar foarte simbolic pentru ceea ce obis­nuim sa numim puterea dragostei si a do­rintei, care traverseaza timpul, contrar stan­dardelor sexuale vehiculate de cultura publicitara si de media (daca ar fi sa ne luam dupa acestea, ar trebui sa facem sex exact de 167 de ori intr-un an si sa avem un orgasm cam la fel de des pe cit min­cam un Big Mac).

Or, cei care fac sex la prima intilnire nu stiu cit de mult pierd din erotismul unei re­latii! Dorinta este unul dintre cele mai pre­tioase ingrediente ale unei relatii de dragoste. „Consumata imediat, o astfel de relatie nu este centrata decit pe orga­nele sexuale; odata ce impulsul a trecut, nu-ti mai este „foame, dar asta nu in­seam­na ca esti si satisfacut. In schimb, daca amini acest moment citeva sapta­mini, vei vedea ca a meritat din plin: dorinta iti va cuprinde fiecare milimetru patrat al pielii si orice atingere a celui iubit, oricit de usoa­ra, te va umple de pla­cere mai mult decit orice partida de sex din prima, oricit de reusita ar fi aceasta.

Incetul cu incetul, trupul iti ia foc si, cu siguranta, nu vei uita niciodata „prima noapte de dragoste. Ca sa nu mai vorbim de celelalte beneficii pe care timpul petrecut impreuna le va avea in construi­rea relatiei de cuplu. Conform celor mai recente teorii neuro­biologice, timpul pe­trecut alaturi de persoana de care ne-am indragostit, la inceputul unei relatii, nu re­prezinta decit o investigatie intreprinsa de creierul nostru. Neuro­biologii sustin ca toate aceste ore in care discutam „cite in luna si in stele contribuie la o modificare plastica a creierului, care permite neuronilor sa se reorganizeze pentru un nou mod de viata – viata in doi.

Si vreme e ca sa iubesti

Sa recunoastem: cui ii spunem noi cel mai des „N-am timp? Cind ati luat ultima data cina impreuna, ca doi indragostiti, cu partenerul vostru? Am pus citeva astfel de intre­bari la 20 de femei, adica o parte din co­legele mele. Daca ar fi sa ma iau dupa raspunsurile pe care le-am primit, vai, vai, ce concluzii as trage in privinta felului in care tratam iubirea! Cu sase exceptii, toate celelalte au recunoscut ca folosesc foarte des expresia „N-am timp fata de partenerii lor si ca acestia au incetat sa mai faca orice efort in ceea ce priveste relatia de cuplu (desi majoritatea se implica in treburile menajere, ei sint departe, chiar si atunci cind isi petrec timpul impreuna).

OK, inainte de a ne supara pe barbatii nostri pentru aceasta instrainare, sa ne amintim cum era la inceput: faceam dragoste ore in sir, fara a ne uita la ceas si a ne gindi ca a doua zi aveam de terminat un proiect important, plecam de la serviciu sub di­verse pretexte pentru a-l intilni si totul era bine. Timpul nu era pe-atunci o pro­ble­ma. Cum se face ca a devenit deodata o ma­re problema? Pentru ca trebuie sa mun­cim, sa studiem, sa mergem la sala, la shopping, sa ne vedem prietenele etc. Si pentru ca, inainte de a ne face timp pentru iubire, trebuie sa gasim ceva timp pentru noi.

Dar lipsa de timp nu este decit o scuza facila si uneori un alibi, numai bun de folo­sit atunci cind intensitatea sentimentelor e in scadere. Oricit de ocupati am fi, putem, trebuie sa acordam din timpul nostru persoanei iubite. Remarcati ca am evitat sa precizez genul acestei persoane, pentru ca, de cele mai multe ori, femeile sint acelea care se pling de lipsa de timp a barbatilor. Pentru ca ele acorda o importanta mai mare comunicarii, cuvintelor, pe scurt, relatiei in sine. Timpul femeilor, timpul barbatilor… sint aceste doua notiuni compatibile? Privind din punct de vedere biologic, am fi tentati sa spunem ca nu.

Se spune ca barbatii in­vestesc in cantitate, iar femeile in calitate. Si se argumenteaza cam asa: bar­ba­tii produc, de-a lungul vietii, o cantitate astrono­mica de spermatozoizi, in timp ce femeile nu produc decit un ovul pe luna, timp de aproximativ treizeci de ani, care ovul, daca e fecundat, le va tine ocupate mai bine de un an, cit dureaza sarcina si alaptarea. Organismul barbatului e ca­pa­bil sa obtina placerea sexuala in citeva secunde, in timp ce femeia are nevoie de ceva mai mult timp pentru a ajunge la orgasm. Si asa mai departe. Din fericire, in zilele noastre, se pare ca majoritatea barbatilor stiu ca femeile lor au nevoie de calitate in relatia lor de cuplu. Dragos­tea, senzualitatea sint incompatibile cu viteza. Daca iubirea este „fast, atunci nu mai este fastuoasa. Pentru a ne bucura de ea, avem nevoie de un minimum de ritual – de luminari, de betisoare parfumate, eventual de ceva muzica buna si de timp. Daca e absurd sa dai peste cap un pahar de vin pretios, atunci cum sa faci asta cind e vorba de iubire?

Cea mai buna cale ca sa atingi extazul care te va face sa uiti de timp este sa sacra­lizezi un pic actul iubirii. Nimeni nu spune sa-i ceri iubitului tau sa petreaca vreo zece ani intr-o minastire tantrica pentru a invata sa-si controleze orgasmul, dar, daca il convingi sa renunte intr-o seara la televizor, e un pas inainte. Daca in seara aceea e si meci, asta e chiar o minunata dovada de iubire. „Tru­curile prin care puteti sa va faceti timp pentru iubire sint nenumarate, trebuie doar sa le gasiti si sa le aplicati. Un cuplu nu este un etern duo de opereta, de aceea buna functionare a acestuia are nevoie de acte voluntare de re-seductie. E la fel de simplu ca a merge la sala de fitnes: trebuie doar sa te decizi sa o faci. Avem destula inge­nio­­zitate cind e vorba de job-ul nostru sau de hobby-uri. De ce nu si cind e vorba de iu­bire, care e cel mai important job din viata noas­tra?

Fiecare cuplu isi poate crea propria strategie de improspatare a relatiei. Unii renunta la televizor si isi rezerva citeva seri de cinema, pentru a ride si a plinge impreuna; altii isi „plaseaza copiii la pa­rinti sau la prieteni pentru un week-end, si pleaca undeva impreuna, sau petrec, pur si simplu, doua zile singuri acasa pentru a face pe masa din bucatarie altceva decit papanasi; altii in­cear­ca sa regaseasca ma­gia primelor intilniri rezervindu-si o seara romantica in doi, la un restaurant cu lu­minari pe masa… Nu e foarte complicat. Nu-i vorba aici de a cauta cu indirjire o fuziune sufocanta, ci de a reusi sa creezi acea atmosfera de joc in doi, in care fiecare sa-si gaseasca placerea. La fel de important este sa-ti lasi psihicul sa se odihneasca din cind in cind, sa puteti sta alaturi fara a face nimic, si sa va bucurati pur si simplu de citeva „picaturi de timp.

Si vreme e sa te gandesti la despartire

Uzura, ranile, tradarile… multe sint moti­vele pentru care ne gindim la despartire. Dar si asupra acestor lucruri merita sa me­ditam. Aflu ca sotul meu ma insala. Su­ferinta cumplita, orgoliu ranit, gata, imi fac bagajele. Dar la ce bun? As suferi mai putin la hotel sau la mama? Nu, din contra. Atunci, sa dam filmul inapoi. O astfel de incercare poate schimba drastic viata celui care o traieste. Tocmai de aceea e nevoie de timp pentru a-ti controla emotiile si a reflecta asupra ta. Gindeste-te ca, poate, celalalt nu e singurul vinovat de aceasta situatie si, desi te-a ranit ingrozitor, acest moment poate fi si o ocazie de a va reconstrui cuplul din temelii.

Bineinteles ca nu e usor. Dupa o experienta de infidelitate, urmeaza poate cea mai mizerabila perioada din viata unui om. Revolta, lasitate, sentimentul ca nu mai existi pentru celalalt… toate te in­cearca si te coplesesc. Te intrebi unde-ai gresit, cum de nu ti-ai dat seama ce se intimpla – poate din lipsa de timp, poate din lipsa de atentie… Dupa o astfel de experienta, ai nevoie de miscare, de o rupere a rutinei, de timp de gindire. OK, dar nu prea mult.

Interogarea obsesiva si solitara poate deveni nociva dupa un timp. Mult mai benefic e sa discuti cu par­tenerul, daca e posibil, si, in fine, sa iei o decizie. Dar in cunostinta de cauza. Iubirea e un sentiment, stim, dar, daca nu e acompaniat de act, nu e suficient. Timpul pe care il daruim cuiva reflecta intensitatea si calitatea iubirii pe care i-o purtam. Multi barbati, in special cei care traiesc pentru cariera lor, sustin ca isi iu­besc sotiile. Si, poate, chiar cred asta, dar nu stiu sa as­culte, nu le daruiesc nimic din ei, nici timp, nici intelegere. Din dra­goste sau din teama de singuratate, multe femei ramin alaturi de acesti barbati, se multu­mesc cu putinul pe care il capata de la ei si sfirsesc prin a-si pierde respectul de sine. Abia acest lucru nu e de admis, pentru ca timpul in care ai iubit si ai fost iubit este ceea ce conteaza cel mai mult in bi­lan­tul unei vieti. Si nu trebuie sa risipesti acest timp alaturi de cineva care nu-ti da inapoi nimic. Sau, mai rau, ceea ce-ti da te face sa suferi. Atunci, da, e timpul sa mergi mai departe.

Arhiva revistei Elle

Foto: Dreamstime

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK