Apropiații spun despre tine că ești o fire mai vulcanică și țipi des. Tu uneori te simți vinovată și te întrebi de ce nu te poți controla. Ce se întâmplă de fapt.
Până și tu ai realizat că nu te poți controla și țipi des. Atmosfera în casă nu e una tocmai plăcută, ți se reproșează acest comportament sau prietenii au început să amâne întâlnirile cu tine găsind tot felul de scuze. Pe scurt, atitudinea ce pare războinică începe să te afecteze și ai nevoie de sens pentru a găsi căi mai sănătoase de exprimare.
Se poate întâmpla ca tu nici măcar să nu realizezi că ceva nu este în regulă. Acasă, în copilărie, adolescență, nu ai văzut niciun exemplu de reglare a emoțiilor. Mama sau tata, poate ambii, dădeau frâu liber furiei, iar certurile erau la ordinea zilei. Așadar țipetele reprezentau ceva firesc, normal, în familia voastră. Un exemplu pe care l-ai preluat la maturitate punând în act scenariul deja cunoscut.
Ai fost un copil foarte dorit și iubit, răsfățat. Nu ți s-au impus limite, iar tu ai învățat că țipând obții ceea ce dorești. Pentru că ceilalți s-au simțit presați sau vinovați, nu suportau să te vadă în disconfort sau se temeau extrem de tare să nu te rănească.
Ai un moment greu, ți s-a întâmplat ceva neplăcut și țipând este modalitatea ta de a scoate la suprafață toate emoțiile negative. Este modul în care te descarci, elimini presiunea. Așa încerci să faci față, desigur o alegere inconștientă.
Te simți atacată, amenințată. Mintea ta își spune că celălalt încearcă să îți facă rău și e necesar să iei atitudine. Nu înseamnă că ceea ce spune mintea este și ceea ce se întâmplă în realitate. Ci doar o interpretare care te determină să ai o atitudine agresivă verbal, poate chiar și fizic.
… și nu poți să îți gestionezi emoțiile pozitive care explodează. Așadar nu există numai țipete de furie, ci și țipete de fericire. Îți mai amintești cum ai reacționat când ai aflat că ai intrat la liceu sau facultate? Când ai obținut job-ul acela pe care ți-l doreai enorm sau partenerul ți-a făcut o surpriză la care nu visai niciodată să se materializeze?
Te simți mică, insignifiantă, fără valoare. Și te gonflezi pentru a apăra partea ta vulnerabilă și a transmite în exterior mesajul lui cât de grozavă ești. Iar ca un păun care își etalează coada te poți trezi că în discursul tău… țipi. Aceeași reacție și când simți că pierzi controlul, devii anxioasă, iar țipând ai iluzia că ai preluat sau încercat să preiei din nou puterea.
Foto: PR