Ți se pare că partenerul tău este foarte nervos? Cum îl provoci și nici nu-ți dai seama

Partenerul tău de cuplu este foarte nervos? Te întrebi unde ai greșit sau care este contribuția ta? Uneori nici nu-ți dai seama...

E nervos și ți se pare că exagerează ori că e reactiv din aproape orice. De asemenea sunt situații când ți se pare că izbucnește din senin și niciunul dintre voi nu identifică potențiala cauză. Explicațiile sunt multiple, de multe ori foarte subtile și relativ ușor de prevenit. În acest caz e necesar să te uiți la tine, comportamentele tale și să faci tu schimbarea. Căci o schimbare în tine produce și la celălalt o transformare.

Crezi că îți citește gândurile

Intimitatea emoțională, nenumăratele probleme discutate, anii de când sunteți împreună te fac să crezi că aveți o comunicare aproape perfectă. Atât de bună că nici nu mai e necesar să verbalizezi, celălalt știe deja ce vrei, ce simți, ce te deranjează. Desigur, o credință falsă care poate duce la conflicte inutile.

Nu îi răspunzi la ofertele de conectare

Îți arată o fază interesantă dintr-un meci, îți citește ceva care i-a plăcut, îți arată o poză amuzantă etc. Ofertele de conectare nu sunt neapărat pe gustul tău, dar sunt semnificative pentru el, e încântat de ele. De aceea un minim de atenție din partea ta va fi apreciat. Imagineză-ți un copil care vine la tine cu un desen și tu îl ignori. Poți să vizualizezi dezamăgirea lui? Așa se întâmplă și cu partenerul de cuplu.

Îl excluzi

Alegi un film și nu îi ceri părerea, nu îl întrebi dacă vrea și el ceva de mâncare când îți pregătești o gustare etc. Un fel de independență dusă la extrem sau când te preocupi de tine și uiți că este și el prin casă.

Agresivitatea pasivă…

… e deja celebră și un bun material pentru glume. Cunoști clasicul: ce ai – nimic. Tratamentul tăcerii, trântitul lucrurilor, evitarea discuțiilor aprinse (nici pentru momentele mai calme) nu duc nicăieri bun.

Nu îi ceri părerea

Faci diverse cumpărături alimentare fără să îl întrebi ce și-ar dori să mănânce. Cumperi lucruri în casă fără să îl întrebi dacă îi plac. Arunci obiecte din casă, ori diverse articole de îmbrăcăminte de-ale lui fără să verifici cu el dacă e ok să faci asta. Îl pui în fața faptului împlinit, ca și cum opinia lui n-ar conta pentru tine.

Deprivarea emoțională

Și bărbații au nevoie de afecțiune, indiferent cât de mult se strâmbă (unii) atunci când îi pupi. Au nevoie de îmbrățișări, vorbe bune, să știe că se pot baza pe partenera lor, sunt priviți cu blândețe, admirați, primesc atenție și sunt importanți. Tu cât de des oferi tandrețe?

Presupui

Sau românescul îi pui vorbe în gură. Faci scenarii negative, nu verifici cu partenerul ce se întâmplă, iar la prima discuție mai aprinsă pe lângă reproșuri prezinți și realitatea așa cum crezi tu că o vede el. Adică îi citești gândurile. De asemenea încerci să îl provoci, să îl declanșezi, și folosești împotriva lui informații sensibile pe care ți le-a transmis într-un moment de vulnerabilitate.